SIMPRACT…din culise

Pentru mine SIMPRACT a însemnat depăşirea limitelor şi spun asta pentru că s-a nimerit într-o perioadă în care eram aglomerată cu diverse. Imaginaţi-vă ca ştiţi că puteţi ajunge de la A la B (unde B este punctul maxim), apoi realizaţi că dacă vă străduiţi puţin ajungeţi şi la C, depăşindu-l pe B. O chestie de genul a fost la mine. Totul a început cu convocarea celor 24 de studenţi-fondatorii- de la Management, Finanţe şi Contabilitate, cu câteva zile înainte de a începe anul universitar. Trecând peste partea cu consiliere, hârtii, semnături, s-au format 3 echipe omogene din punct de vedere al specializării. Aveam nevoie de o idee de afacere. De la producție de genți, pantofi, fabrică de ciocolată, am ajuns la un hotel de 4 stele în centrul Craiovei. A urmat partea grea: denumirea. Am încercat o multitudine de variante, însă niciuna nu parea senzațională. Celelalte echipe erau gata şi începuseră sa plece. Asta până am rămas doar noi. Îmi amintesc că un domn profesor mi-a zis “Hai, Alexandra, că vrem şi noi acasă.” A urmat un brainstorming rapid, sub presiune şi aşa s-a născut Prestige Resort.

După ce am stabilit organigrama (Am lipsit o zi şi m-am trezit Director de Marketing, nimic mai frumos de atât. Adina a fost Director General, Anca- Director Resurse Umane, Mihaela- Director Comercial, Sorina- Director Financiar-Contabil, iar Mădălina- Director Operațional ), am publicat anunțul de angajare pentru posturile vacante. Imediat am început să primim mail-uri de la colegi cu CV-uri şi scrisori de intenție. Deşi nu eram pe Resurse Umane, într-o noapte, am avut curiozitatea să le citesc pe toate. Copy-paste-uri veritabile. Am dat search pe Google “model scrisoare de intenție” şi le-am citit pe primele 3. Primul model l-am regăsit multiplicat în mail-uri. Singurele diferențe erau de nume. Unele nici măcar nu aveau acordurile de gen făcute. ( Not funny “Mă numesc Ancuța […] sunt hotărât, determinat, ambițios, bla bla bla şi sunt interesat de acest post.” Sună destul de dubios.) Să nu ne mai mirăm de ce X sau Y nu este acceptat pentru un anumit post. Înțeleg că pentru mulți SIMPRACT a fost o glumă, un joc, o simulare, însă, trecând peste acest aspect, vă rog pe toți cei care citiți acest articol şi în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat intenționați să aplicați pentru un post indiferent de firmă, personalizați-vă scrisorile de intenție. E plictisitor pentru cei de la resurse umane (şi nu îmi spuneți că asta e treaba lor) să citească aceeaşi scrisoare de nenumărate ori, evident trimisă de persoane diferite. Varianta de pe net e doar un model. Nu este modelul ideal care vă asigură job-ul dorit. E doar orientativ. Ieşiți în evidență prin ceva. Aveți prin ce. Mai ales dacă toți trimit acel copy-paste o sa vă remarcați uşor cu o scrisoare originală. Prezentați-vă pe voi, nu e greu deloc. ( Gândiți-vă la scrisoarea aia ca la lucrarea de licență, unde trebuie să aveți procentul de plagiat cât mai mic.)

După ce am consolidat echipa, ne-am împărțit sarcinile şi ne-am apucat de treabă. Din trei întâlniri cu echipa câte erau prevăzute în programă, eu reuşeam să ajung la una, maxim două, în rest lucram de acasă şi mai mult noaptea. Când am început să facem materialele promoționale, de multe ori rămâneam singură pe la 2 noaptea şi nu aveam cui să îi cer parerea (evident, oamenii normali dorm la ora aia. Nu am spus că eu aş fi om normal.) Aşa că îmi trezeam cel mai bun prieten să îi citesc anunțurile din flyere, să îi trimit modele de afişe şi, deşi nu avea nicio treabă cu hotelul nostru, îmi asculta cu interes toate poveştile. A fost interesant când ni s-a spus ca trebuie să avem spot audio şi video încarcate pe pagina de facebook si pe SITE. Pagina de facebook am facut-o imediat că doar cred că ați observat şi voi că între mine şi facebook există o oarecare simbioză. Dar site? “Colegi, care vă pricepeți la site-uri?” Blank. Şi apoi le spun că eu am creat un site cu html în urmă cu 3 ani pentru atestat, dar site direct pe platformă nu am facut până acum. “Şi ce mai întrebi cine se pricepe dacă tu eşti expertă?””Mă gândeam că găsesc vreun specialist pe aici.””Hai că are cine să se ocupe de site.” Minunat. Următoarele nopți le-am petrecut editând poze şi jonglând cu site-ul. Modificări peste modificări. Greu nu a fost, însă a fost solicitant. Pentru o începătoare m-am descurcat destul de bine. E evident faptul că îmi găsesc numeroşi critici printre experți, dar eu am fost mulțumită. Şi creştea inima în mine de bucurie când vedeam încercările de site-uri ale echipelor din facultate (sau lipsa lor). Asta până am studiat concurența din afară şi am vazut oameni pregătiți, adevărați profesionişti prin Galați (oamenii aveau deja firmă în realitate aşa că vă dați seama cu cine concuram. Se ştia deja cine o să câştige.) Am început să urmăresc emisiuni de specialitate, presa şi tot ce însemna SIMPRACT în media. Mai trebuia să rezolvăm partea cu video. Îniţial am filmat interiorul unui hotel din Craiova.

Februarie. Se apropia prima ediția a Târgului Național al Întreprinderilor Simulate (în vacanță intersemestrială) . Săptămâna dinaintea marelui eveniment, fiind şi ultima de sesiune a fost foarte aglomerată, examene, SIMPRACT, site, promovare intensă pe facebook (strânsesem în jur de 600 de aprecieri), ajunsesem să primim oferte din partea firmelor reale să le promovăm produsele şi serviciile la evenimentele ce aveau loc în sălile noastre de conferințe. În acea săptămână, ajunsesem să vorbesc singură pe grupul de facebook, gen eu postam şi tot eu comentam, asta până apăreau ceilalți (mai târziu, dar apăreau).

Pentru unii vacantă, pentru noi Bucureşti. Fiecare întreprindere urma să fie reprezentată la Târg de către 10 studenți. Am plecat joi, la prânz. În autocar, toate discuțiile ajungeau în aceeaşi direcție: “Noi o să câştigăm!” Am ajuns pe la ora 17. Ne-am cazat, apoi mi-am solicitat echipa la şedință la ora 19 la mine în cameră. Până atunci am merg în Gara de Nord pentru cea mai rapidă cină. (Am fost cazați la Hotel Ibis Gara de Nord şi gara era cel mai apropiat loc cu mâncare.) Şedința de organizare. Am stat 2 ore să stabilim cine şi ce prezintă, cine se ocupă de amenajarea standului şi alte chestii organizatorice. Am revăzut prezentarea powerpoint (aveam pe stick mai multe variante) şi, considerând că “e deja târziu”, Adina a trimis rapid o prezentare greşită. (Am realizat că este greşită ziua următoare, când eram în fața publicului şi susțineam prezentarea).

După atâtea nopți albe, primul meu gând a fost “Ajung la Bucureşti şi dorm; să fiu odihnită pentru Târg.” Să fim serioşi, nu prea pot să dorm când urmează astfel de evenimente. Într-o cameră mereu îmi găsesc cel mai ciudat loc. Hotelul ăla are un pervaz imens, evident a devenit locul meu preferat. Ar trebui să menționez priveliştea de la etajul 8 (ador să stau la ultimul etaj). Cadrul ideal pentru ceea ce avea să urmeze. Am stat până la 3 dimineața să schițez un discurs şi să pregătesc replicile pentru un nou spot video. Mi-am trezit colegii de la 6 ca să regizăm filmul. Cu fețele ălea aşa devreme nu am reuşit să facem nimic. Am aşteptat până după micul dejun. Eram într-o maximă întârziere drept pentru care ne-am grăbit la Politehnică. Am amenajat standul, ne-am învârtit pe acolo să vedem cum se prezintă concurența, apoi şedință. Am avut surpriza să aflu că nu mai am “actori” pentru că ba nu avem timp, ba e o porcărie. Porcărie sau nu, era un element de diferențiere, o idee nocturnă ce tânjea după implementare. Destul de obosită şi cu nervii întinşi la maxim (şi eu mă enervez destul de rar), le-am spus că “dacă nu facem filmarea acum, eu nu mai prezint şi să vedem cine mă înlocuieşte.” Aveau de ales între o replică scurtă sau jumătate de pitch în fața publicului. Asta a funcționat. Am găsit un loc retras şi, după câteva încercări eşuate, a ieşit ceva acceptabil. A fost momentul în care am fost mândră de noi ca echipă. Au urmat Conferința de Deschidere, vizita juriului la standuri şi prezentările. Oameni frumoşi, mai mult sau mai puțin pregătiți, idei super, standuri excepționale. Şi acum îmi amintesc decorul şi agitația, freamătul geniilor, amestecul de culori şi decoruri. Am un simț al orientării foarte dezvoltat. Mereu mă rătaceam în acelaşi punct. După prezentare, am început să simt greutatea aceea a oboselii care apasă asupra trupului si asupra minții mai mult şi mai mult cu fiecare ceas care trece. Tot ce îmi doream era să plec şi să mă relaxez la o piscină. (Da, februarie şi da, aveam costumul de baie la mine.) Totusi, am rămas până la final când au plecat toți şi scenariu tipic: duş fierbinte, cină, Centru Vechi.

Ultima zi: decernarea premiilor. Evident, locul întâi a fost câştigat de Galați. Tot ei au luat premiu şi la Târgul Internațional de la Veneția. Sincere felicitări! Mi-a plăcut mult de ei, s-au descurcat impecabil.

SIMPRACT m-a învăţat că performanţa înseamnă sacrificii. E nevoie să te trezeşti devreme în fiecare dimineaţă şi să munceşti din greu. Într-o zi o să te bucuri de rezultate, iar relaxarea va fi pe măsură. Ceea ce astăzi ţi se pare greu, dacă exersezi zi de zi, o să ţi se pară foarte uşor. E nevoie doar de răbdare, ambiţie şi perseverenţă.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Despre SMS București 2016 – olteancaindeplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*