Promotorii Schimbării

Mă tot întreb dacă un student e într-adevăr bun dacă are note mari şi acest lucru mă face să mă gândesc la ce înseamnă o notă. După părerea mea (şi aici sunteți liberi să mă contraziceţi), o notă este o apreciere de moment şi reflectă atât cunoştințele studenților, cât şi indulgența profesorilor. Aceasta depinde foarte mult de anumiți factori externi, gen: lângă ce colegi stai la examen, cât de pregătiți sunt aceştia şi dacă sunt dispuşi să împărtăşească cu tine şi, mai ales, de cine supraveghează.

E un subiect destul de sensibil şi nu vreau să critic modul în care se obțin notele, copy-paste-urile şi dezinteresul din ambele părți. Ceea ce vreau să subliniez se referă la cunoştințele cu care rămân efectiv studenții, experienţa acestora şi ceea ce ştiu ei concret să facă. Note şi diplome obținem toți, însă ceea ce va face diferența este experiența acumulată în activitățile extracurriculare. În acest sens, există numeroase firme în care studentul poate face voluntariat sau poate merge într-un internship. Poate nu vin toate firmele să caute studenții, însă pot merge aceştia la firme să întrebe dacă pot fi primiți. E doar o chestie de comoditate. Cu alte cuvinte, încurajez studenții să fie vânători de cunoştințe, nu vânători de note. (Notele vor fi răsplata ulterioră a efortului acumulării de informatii utile). De asemenea, încurajez cadrele didactice (de orice nivel) să nu rămână nepăsători la pasivitatea studenților/elevilor. Sunteți formatori, iar societatea primeşte oamenii pe care dvs îi formați.
La momentul de față, consider că cea mai bună oportunitate de care ar trebui să profite orice student este voluntariatul într-o asociație studențească. În acest sens, recomand cu căldură studenților economişti ASFEAA (Asociația Studenților Facultății de Economie şi Administrarea Afacerilor). Pentru mine ASFEAA este ca o familie. Aici am găsit prieteni adevărați, oameni care ştiu să se distreze oriunde şi oricum, oameni care învață nonformal, studenți care se împlică şi care se bucură de o dezvoltare personală fantastică. Voluntariatul face diferența. Între un student de nota 10 şi un student care a facut voluntariat, care e mai interesat de dezvoltarea personală? Pentru mine notele nu valorează prea mult. Ştiu ceea ce ştiu, îmi ştiu lacunele şi aspectele ce necesită îmbunătățire şi încerc să mă perfecționez. De o valoare incontestabilă mi se par training-urile pentru că promovează socializarea, spiritul de echipă, inițiativa şi se bazează pe joculețe ce creează cadrul propice învățării. Trebuie să înțelegem că suntem într-o continuă competiție şi nu trebuie să încercăm să supraviețuim, ci să trăim la acel nivel înalt la care aspirăm. Nu trebuie neapărat să ieşim din zona de confort pentru a schimba ceva, cea mai bună soluție este să ne lărgim zona de confort şi astfel am îmbina utilul cu plăcutul.

Mi se pare o idee foarte bună ca fiecare prim curs din semestru să fie structurat sub forma unui training pentru a facilita cunoaşterea, încrederea, spiritul de echipă. Acest lucru ar stimula deschiderea studenților față de profesor, față de materie, față de colegi. Personal, mi se pare mai plăcut/comod să vorbesc în fața unui public cunoscut, cu care să pot interacționa uşor. Nu mi-a placut niciodată să vorbesc singură în fața unui grup dezinteresat, cu preocupări diverse, mai mult sau mai puțin pe subiectul general. De menționat faptul că vorbesc de mult ori singură, dar vorbesc cu mine! (Şi ştiu că majoritatea faceți acest lucru, însă nu toți recunoaşteți). Astfel, dacă primul curs, cel de organizare, ar începe cu prezentări şi joculețe (şi nu 20 de min în care respectivul vorbeşte singur, “aveți întrebări; dacă nu, sunteți liberi” sau începe să dicteze/ picteze pe tablă fară acel contact minimal cu studenții prin care să încerce să îi cunoască) cursurile ar fi mai plăcute, iar rata de absenteism ar fi mai scăzută. Studenții ar veni de drag la facultate. Mulți profesori subliniază faptul că dupa 20-25 de min îi pierd pe studenți, însă nu fac nimic că să le capteze atenția până la sfârşit. Şi vă vorbesc prin prisma omului care se plictiseşte repede. Nu ar mai fi note atât de mici ( şi vorbesc de notele luate pe merit) dacă la cursuri s-ar promova interacțiunea şi spiritul de echipă.

À propos de timing, cred că este momentul potrivit pentru o schimbare. Dacă fiecare profesor ar fi educat în acest sens şi s-ar interesa de captarea atenției studenților, lucrurile s-ar îmbunătăți considerabil. Sunteți liberi să rămâneți indiferenți la acest articol, să nu credeți ceea ce scriu aici (poate că experiența mea este gresită, poate că văd lucurile într-un mod diferit care nu se pliază pe nevoile studenților de a rămâne cu ceva după cursuri, ale profesorilor de a avea un auditoriu implicat, ale facultății de a avea un grad mare de promovabilitate si un grad mic de absenteism, ale societății de a avea tineri valoroşi, pregătiți, capabili şi vizionari), dar vă rog să ma contraziceți şi puteți face acest lucru prin a proba ceea ce am propus. Începe un nou an universitar şi ar fi bine să înceapă şi schimbarea. Cei care vor să facă ceva vor găsi o cale, cei care nu, vor găsi o scuză. Spor la găsit scuze şi mult succes promotorilor schimbării!

P.S.: Am descoperit cât de important este să cunoaştem persoanele cu care interacţionăm drept pentru care propun ca fiecare prim curs să fie un curs de cunoaştere (da, cunoaştere; nu prezenţă). Suntem o generaţie grăbită. Vrem să treacă totul cât mai repede şi să plecăm. Unde? Acasă sau la o cafea. Spre ce? De cele mai multe ori, spre nicăieri. Ar trebui să ne oprim din când în când să reflectăm puţin: ce vrem, de fapt? Trebuie să profităm de fiecare moment şi să înţelegem că nu timpul trece, ci noi trecem prin timp. Astfel, fiecare poate să îşi spună pasiunile, realizările, temerile, aşteptările, greşelile din care a învăţat, momentele penibile, dorinţele, aspiraţiile, faze amuzante sau orice altceva (ţine de creativitatea cadrului didactic sau de ceea ce acesta doreşte să afle de la studenţi).

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*