Eu spre mare sau marea spre mine?

Sunt singură în mașină. Văd răsăritul de pe Autostrada Soarelui. Asta-i o dimineață care îmi place. Muzica e la maxim și simt deja miros de mare. Accelerez, nu mai am răbdare.

Am așteptat vacanța ca și cum aș fi așteptat apa după trei zile în deșert. Acum doua zile, mi-am susținut licența (mi-a generat atât de multe nopți albe în ultimele luni). În sfârșit, libertate! Sunt atât de entuziasmată. Mi-a fost atât de dor. A fost cel mai rapid bagaj al meu. Când am ieșit din sală și am intrat pe facebook am văzut că el și-a dat check-in “în drum spre mare”. Îi promisesem că o să ne vedem curând. A trecut un an de atunci. N-am stat prea mult pe gânduri. Am mers acasă ca să mă pregătesc. Nici nu mi-a mai păsat că noaptea trecută nu dormisem deloc și plănuisem să mă odihnesc puțin înainte de a ieși să sărbătoresc. Mi-am luat câteva haine, trusa de machiaj, apă, mâncare și cafea. Celelalte lucruri urma să le cumpăr din București. Accelerez din nou. Mai e puțin și ne vom revedea. 

cea-mai-nebuna-acceleratie-a-unei-masini-de-5c44b1bd80260f37bb-0-0-0-0-0

La ieșire din Craiova am realizat că nu am aer condiționat. Freonul auto m-a lăsat la greu. Asta da provocare. Am deschis geamurile. Nu a ajutat prea mult. Soarele parcă ardea cerul. Simțeam căldura ridicându-se din asfaltul fierbinte. Am fost învățată să stau calmă atunci când planul A nu merge întrucât alfabetul mai are încă 25 de litere (neluând în calcul literele cu diacritice).

Începeam să mă simt ca în saună. Mai opream din când în când să mă stropesc cu puțină apă. Eram deshidratată, nedormită și aproape leșinată, dar încă rezistam. Nu mai aveam așa mult până în București, unde urma să rezolv problema. Un drum de coșmar! Niciodată nu îmi imaginasem drumul spre mare atât de îngrozitor. Mereu am adorat să mă îndrept spre mare. Nu și acum! Și începusem ziua bine… Situația începea să se înrăutățească. Abia mai puteam să respir. Simțeam că mă sufoc. Mai scoteam capul pe geam ca un câine. A fost o adevărată plăcere pentru ceilalți participanți ai traficului. Nu vezi zilnic așa ceva. Probabil se întrebau cine a avut curajul să îmi dea permisul. Dacă m-ar fi văzut tata atunci, probabil nu aș mai fi condus niciodată. Sunt convisă că fiecare a trecut print-un moment dificil și a fost nevoit să adopte o soluție anormală, dar totuși rezonabilă.

,

Niciodată nu mi se păruse Bucureștiul atât de departe. Nu mai avusesem probleme cu mașina înainte și, evident, nu știam cum să le rezolv. Pentru tot ce nu mă pricep eu, există specialiști. Îmi ținuse tata instuctaj de atâtea ori. Dacă aș fi fost și atentă la ce îmi zicea, poate găseam și alte soluții până să mă rezolve un expert în domeniu. Și nici nu puteam să îl sun. Sigur mi-ar fi ținut morală jumătate de oră, iar apoi m-ar fi pus să ridic capota și mi-ar explicat pas cu pas ce să fac să repar eu mașina. Era ultimul lucru pe care l-aș fi făcut. 

Am mai oprit o dată să caut pe net un service auto în București unde să îmi rezolv problema. Ador Google-ul. Mereu știe ce vreau. Am căutat “încărcare freon București” și mi-a găsit ceva. Am intrat pe primul link și am sunat la numărul de acolo. Mi-a răspuns un tip, i-am spus că am o problemă urgentă și că o să ajung la ei în maxim o oră, dacă sunt liberi să mă primească atunci. A zis că mă așteaptă. 

FreonAuto-300x141

Am pornit la drum din nou. Eram atât de udă de parcă aș fi ieșit din mare. Lipsa oxigenului din aer îmi provoca amețeli și vedeam totul în ceață. Un miros greu de canalizare îmi distrugea plămânii. Îmi era milă de mine. Mă durea sufletul de situația în care mă aflam. Îmi era milă de mine. Mult prea milă. Pornisem la un drum nepregătită și trebuia să suport consecințele.

Când am ajuns la service, păream întoarsă din război. Clar nu așa arăta un om care merge spre mare. Am cerut un serviciu complet AC. Tipul drăguț m-a lămurit ce trebuie făcut. Urma să determine tipul de freon și cantitatea necesară. Mai în glumă, mai în serios, i-am zis că aș vrea să îmi dea și la pachet. A extras freonul și uleiul uzat din instalația de aer condiționat auto, iar după vidare a urmat încărcarea cu freon și completarea uleiului. Asistat de aparatură profesională, a testat masina să vadă dacă e totul în regulă.

freon-auto-4

Se mira și el cum am ajuns la București în asemenea condiții. Am râs subtil și i-am zis că-s olteancă. Uneori, prea ambițioasă. Dacă mă întorceam să rezolv problema în Craiova, sigur rămâneam acasă sau, dacă afla tata, clar nu mai plecam. Oricum nu mi se mai pare cine știe ce acum. Am trecut eu prin situații și mai complicate. Hmm…Cred că ar trebui să mă mai gândesc la asta.

freon-auto-6

Pentru eliminarea mirosurilor neplăcute, a introdus în instalație un agent special de tip aerosol. Astfel, a fost igienizată întreaga instalație, de la vaporizator și filtre, până la conducte și guri de ventilație. Acum, bacteriile și mucegaiul nu se vor mai dezvolta în mașina mea cel puțin doi ani. I-am spus tipului că nu mai risc și o să îl vizitez anual. După ce am trecut prin infern, nu aș mai vrea să mai am probleme cu sistemul de climatizare, plus că mi-am dat seama că am nevoie de freon ca de aer. E sănătatea mea în joc. Și starea de bine. Și vacanța. Și fericirea. Se pare că e un efect de domino. 

dominos.jpg

Am mers să îmi termin cumpărăturile, am mâncat, m-am hidratat, iar la ieșire din București am oprit într-o parcare. Am tras aer în piept și am adormit. Când m-am trezit era noapte. Și mirosea a mare. Un miros plăcut, relaxant, de aer curat mi-a inundat plămânii. Cred că fericirea are miros. Am pornit la drum. Sunt mai odihnită și mă simt extraordinar. Sunt gata să îmi încep vacanța. E răcoare în mașină, închid ochii și parcă simt că sunt la malul mării. Simt briza ușoară. Mai e puțin…

Acum răsare soarele. Mereu răsare din mare. Azi, răsare din mașina mea. Accelerez. Încă puțin și ne vedem.

post-32179-1220173075_thumb

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.

*Sursă foto www.freon-auto.com

*Sursă foto Claudia Gadea Photography

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*