Ce înseamnă să urmezi dorul de mare

În sfârșit, vacanță. De Paște, am rămas în Craiova cu părinții să petrecem ziua împreună, în familie. Însă, de ziua următoare nu mai aveam niciun motiv să rămân. Plănuisem o escapadă cu fetele la București, ca în fiecare an, în perioada aceasta. După lungi planuri și discuții, rămăsesem doar eu și Claus (nimic nou, ne-am obișnuit). Stabilisem să plecăm luni dimineața la București, iar vineri la Costinești. Dor de mare mult prea mare. Duminică seara, pe la ora 8, am sunat la Pensiunea Ovidiu, în Costinești. Acolo mergem ca acasă. L-am anunțat pe domnul Victor că s-au schimbat planurile și vom ajunge dimineață.

13115593_1279420422079486_1786903559_n.jpg

Casa mea e luminată mai ceva ca Las Vegas. Bagaje, agitație, haine aruncate peste tot. Am dormit doar jumătate de oră. Nerăbdare mare, mult prea mare. Cum să dormi știind că peste 3 ore pleci la mare?

Gară din nou. Ce altceva poți să faci la 3 dimineața? Glumesc. E cea mai bună oră de somn. Sau nu. E cea mai bună oră de plecat la mare. Până și trenul a întârziat 5 minute, iar tata zice de mine că întârzii mereu. Punctualitatea e pentru oamenii fără ocupație. Acum scriu din tren. E ora 03:41, se văd satele luminate. E liniște în tren, doar noi mai râdem uneori. În căști aud melodii de mare. Încă puțin. Oare ar trebui să dorm? Hai cu dimineața!

Revin. Am reușit să adorm, întinsă pe două scaune și m-a trezit controlorul, la timp să văd răsăritul. Un alt răsărit din tren, un alt cer roz. Absolut superb. Se amplifică nerăbdarea pe măsură ce ne apropiem. În curând, o vom revedea. Mare albastră.

13152855_1279420405412821_572667703_n.jpg

Constanța. Așteptăm o oră după următorul tren. Niciodată așteptarea nu a însemnat atât de mult pentru noi. Nu pot defini dorul de mare. Doar îl trăiesc. Și îl urmez.

13090358_1279420458746149_1936126455_n.jpg

Stay tuned! Povestea continuă.

If you like it, share it!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*