Paranoia de sesiune

E noapte. În ultima vreme, m-am tot confruntat cu insomnii. Sunt singură. De 3 ore încerc să învăț. Stau cu laptopul în brațe, citesc un curs, apoi mă trezesc citind tot felul de știri și sfaturi. Mai devreme citeam ceva despre inovare și creativitate. Acum, mă uit la poze cu nori de furtună. Mă gândesc la atât de multe chestii și mi-am pierdut de mult concentrarea.

E sesiune. Dacă ar trebui să îi dau o definiție, cred că ar fi acea perioadă din semestru în care învăț în 3 zile cât nu am învățat în 4 luni și la un moment dat mă trezesc că scriu ceva despre nemurirea sufletului sau încerc să gătesc ceva. 

Sunt două scenarii posibile:

  1. E noapte și e sesiune…noaptea dinaintea examenului și învăț pe rupte. Atunci totul capătă sens, reușesc să fac niște conexiuni formidabile și înțeleg totul perfect. Ăstea cred că sunt nopțile mele preferate. Mi le amintesc pe toate.
  2. E noapte și e sesiune…mai sunt câteva nopți până la examen și fac orice altceva decât să mă pregătesc pentru examen. Domeniu de interes: nemurirea sufletului. Ah, sufletul ăsta! Cred că suferă. Nu prea are motive, dar găsește el…uneori, le creează din nimic. Se pricepe atât de bine la asta.

ganduri-negative-ilustratie-femeie-in-costum

Mai am 2 nopți până la examen. Mă simt singură și îmi e frică. Frică de ce? Nu știu să explic. E o teamă inexplicabilă de inexistent. Am timp să mă pregătesc, iar materia îmi place. Mai am habar de ce e prin cursuri din diversele mele experiențe. Altele sunt frământările mele. Mă ucide dorul…dor de mine, dor de el, dor de noi…dor de orice. Și dorul doare. Într-o zi el chiar o să îmi alunge singurătatea. Până atunci, e sesiune.

Mă întreb unde ar putea fi el acum. Și, mai ales, cu cine. Sunt gânduri care nu îmi dau pace. Am impresia că se gândește la mine. Parcă un gând de-al meu s-a întâlnit cu un gând de-al lui și au rămas de vorbă. Nu e fericit. Își așteaptă fericirea. Nu o caută unde trebuie. Momentan se mulțumește cu ce are și îi e teamă să facă o schimbare. Așteaptă certitudini. Vrea să fie sigur că merită să încerce. Mă simt în mintea lui. Îi alerg printre gânduri. Îi simt frământările. E frig și neliniște. Alerg. Caut un gând. Caut o certitudine. Caut o voce care să îl liniștească. Vreau să îi spun că totul va fi bine și să îndrăznească.

9792_540

Într-o zi riscând, poate fi fericit toată viața.

Au dispărut frământările mele. Acum le simt doar pe ale lui. Alerg prin mintea lui să îl liniștesc. Simt frigul. Îi caut soarele să-l duc pe strada potrivită. Acum e momentul. Pentru mine e totul clar. E gândul lui în mintea mea, îi ascult povestea.

E paranoia de sesiune. 

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*