Euro2016 <3

Când eram mică, în fiecare dimineață ascultam imnul la ora 07:00 la TV. Pe atunci eram destul de matinală. Am crescut, învățând să îmi iubesc țara. Mi-a fost insuflată ca valoare mândria națională. Am prins rădăcini puternice, dar între timp mi-au crescut aripile și am învățat să zbor. Am călătorit mult și des, am făcut comparații între orașe, între tări, am fost nemulțumită de România din multe privințe, dar niciodată nu putut să plec definitiv. Mă simt legată de ea, simt că îi aparțin. Când iubești, nu abandonezi. Poate că nici eu nu sunt perfectă, dar caut mereu să devin din ce în ce mai bună. Sunt oameni grozavi în țara asta care să străduiesc să facă lucruri extraordinare spre un viitor mai bun. Rămân să îi susțin.

franta

Același lucru e valabil și în cazul echipei naționale. Sunt fată. Fac prăjiturele și chestii drăguțe, dar îmi plac și sporturile. Am crescut fiind “băiatul lu’ tata”, ne-am uitat împreună la meciurile de fotbal, bărbătește. Am învățat toți jucătorii de la echipele mai mari. Știam fiecare echipă câte puncte are, pe ce poziție e în clasament și de câte mai are echipa preferată pentru a ajunge pe primul loc. Nu aveam internet atunci. Aflam toate aceste informații de pe teletext.

A urmat o perioadă în care m-am deconectat de tot ce înseamnă fotbal. Rămăsesem în urmă cu multe și mi-a fost greu să mai recuperez. Ușor, ușor nu m-am mai uitat la niciun meci. Până anul acesta când m-am nimerit la o terasă cu o prietenă în seara în care începea Campionatul European. Aveam rezervare până înainte de meci. Băieții se pregăteau de pariuri. Nu m-au lăsat să pariez și eu. Am luat o hartie și un pix, am scris un scor, am împăturit-o și i-am dat-o proprietarului. I-am zis să nu se uite până la final. Lumea începea să se sttângă la terasă, atmosfera era din ce în ce mai tensionată și începea să îmi placă. Aș fi vrut să mai rămânem puțin însă, mai în glumă, mai în serios, am fost date afară. Am plecat frumos acasă. Tot drumul am vorbit la telefon cu un prieten care se uita la meci. Am pariat cu el. Și am dezbătut puțin meciul, ocaziile pe care le-a avut echipa României, modul frumos în care joacă și desele accidentări. Eu comentam în neștiință de cauză. Voiam să câștige România, dar eram realistă. Nu țineam neapărat să câștig pariul.

Când am ajuns acasă, i-am zis tatei că o să fie 2-1 pentru Franța. A zis că mă scoate afară din casă dacă am dreptate. Știam că glumește. Dar m-aș fi simțit inconfortabil dacă era așa. Atunci, mai mult ca niciodată, mi-am dorit să câștige România. Devenisem iar o susținătoare înflăcărată. Așteptam cu nerăbdare finalul. Suspinam după fiecare gol.

Dar am avut dreptate. Câștigasem. Mai nimic, ce-i drept. Aveam doar convingerea că am dreptate. Am mai pariat eu cândva pe România când a jucat cu Franța și mi-am luat țeapă. Acum m-am gândit logic. Nu le mai știam prestațiile, nu știam de ce e în stare fiecare echipă, dar am avut așa un feeling. Și a fost bun.

Câteva zile mai târziu, am plecat la București cu un prieten. În timp ce ne plimbam prin Herăstrău, am văzut cel mai simpatic anunț: Oferta zilei: IUBIRE. Meci România – Elveția. Am vrut să mai încercăm un pariu, dar am ales iubirea. Și am ales bine.

13492788_1308397879181740_1488996546_n.jpg

Ne-am uitat puțin la meciul dintre Germania și Polonia. Neinteresant, lipsea România.

Fotbalul se vizionează între prieteni. Bucuria e mai mare când se împarte. La goluri se țipă împreună. Însă, ce mi se mai pare frumos sunt contradicțiile. Atunci când sunt strânși mai mulți oameni și țin cu echipe diferite, când își susțin părerile argumentat, când trăiesc meciul cu tot sufletul și sunt acolo conectați la tot ce se întâmplă și tresar atunci când acțiunea se apropie de poartă, când sar de pe scaune la fiecare gol și când strigă de fericire.

Euros3.jpg

Uneori, nici nu trebuie să urmăresc meciurile. Aud de la vecini ce se întâmplă. Și văd pe facebook postări în timp real cu scorul, comentarii cu privire la modul în care s-a jucat și întregi dezbateri. În unele cazuri, se joacă mai mult și mai bine pe facebook decât pe teren. Suporterii s-au mutat în mediul online. Galeriile se fac pe grupuri.

Mai nou, văd meciurile cu un prieten. Ce-i drept, la distanță. Vorbim la telefon între timp. Pariem și comentăm. Ne mai și abatem de la subiect. Dar încă sperăm ca România să nu ne dezamăgească, sperăm la un rezultat excelent și îi urăm concentrare maximă.

13473749_1308879392466922_1682036324_n

Noi credem în echipa națională, acum trebuie să creadă și ea!

#HaiRomânia

Să înceapă gălăgia!

If you like it, share it!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*