Mi-am pierdut indiferența și plec să o caut

Mi-am pierdut indiferența și plec să o caut. Sunt confuză. Îmi aleargă niște gânduri prin minte, dar sunt prea grăbite ca să le opresc. Nici nu mă bagă în seamă. Nu-i bai. Nici nu trebuie.

Mi-am făcut un duș rece. Am reușit să le mai potolesc puțin. Dar ce să mă fac cu lacrimile? Unde s-or grăbi și ele? Nu înțeleg ce e cu mine. Nu găsesc gram de indiferență prin sertarul ăla cu sentimente. Totul e întors pe dos azi. Ceva se întâmplă! Dar ce?

ladus

E noapte. Dă liniștea mai tare! Nu se mai aude nimic de atâta gălăgie. Dar stai, e atât de liniște afară. Toată gălăgia aia e doar în capul meu. De ce îmi pasă?

Am prea multe întrebări și prea puține răspunsuri și nici ălea nu sunt cele adevărate. Sunt doar produsul imaginației mele. Și am uitat să spun că am o imaginație mult prea bogată.

Îmi fac grăbită bagajul. Câte chestii pot să încapă într-un rucsac? Nu prea multe. Dar lasă, nici nu îmi trebuie multe. Lipsesc doar 3 zile. Mi-am pierdut indiferența și merg să o caut. Sigur e undeva la înălțime. Nu îmi dau seama dacă mă așteaptă speriată sau a fugit de mine. O să aflu în curând.

Gara e așa pustie. Sunt curioasă încotro se îndreaptă primul tren. Ăla e al meu. Destinație necunoscută. Plec undeva unde să nu mă știe nimeni și undeva unde să nu mă găsească nimeni. Nu cred că se supără cineva dacă o să îmi închid telefonul. În fond, nici nu prea am mare nevoie de el. O să fiu bine. Am chiar și o hartă ca să nu mă pierd.

bilovice-cehia-gara-2

Vreau să respir aerul tare de munte. Vreau să dorm sub cerul liber și să îmi fie frig. Vreau să mă încălzesc la un foc făcut rapid în noapte. Vreau să aud lupii cum urlă la lună și să văd stelele cum se îngână. Vreau să văd soarele ridicându-se deasupra tuturor înălțimilor, să aud păsările cum cântă și să vad cerul cum se luminează. Vreau să nu îmi mai fie frică de singurătate așa că merg să o înfrunt.

Mi-am pierdut indiferența și plec să o caut. Încă 45 de minute și trenul pleacă. Nu mai e atât de necunoscută destinația. E un panou în gară ce afișează primul tren. O să cobor ultima.

P.S. Și dacă nu o să te mai caut eu, caută-mă tu!…Iar dacă am telefonul închis, I’m sorry!

If you like it, share it!

5 Comments Posted

  1. Interesant.Sint un aceeasi situatie.Dar ñu créd ca primul tren rezolva problema.Intrebarile vor ramine cu aceleasi raspunsuri imaginare.Maí bn pierzi trenul,si cauti adevaratele raspunsuri.Chiar daca te vor afecta

  2. Interesant.Sint un aceeasi situatie.Dar ñu créd ca primul tren rezolva problema.Intrebarile vor ramine cu aceleasi raspunsuri imaginare.Maí bn pierzi trenul,si cauti adevaratele raspunsuri.Chiar daca te vor afecta.Si un plus,singuratatea o infrunti intre oameni,fiind singur..fara prieteni,rude cunoscuti.Acoló un de esti singur intre semenii tai, ñu in salbaticie unde oricum ñu stie decitDumnezeu de tiñe.Infrunta singuratatea indurind rautatile celor DIN jur.Iti spun Eu ca doare,dar te obisnuiesti,si vei ajunge sa iti do resto sa fii singura

  3. Cutremurator…. “Și dacă nu o să te mai caut eu, caută-mă tu!…Iar dacă am telefonul închis, I’m sorry!”. Un altfel de “cand trecutul te cauta, spune-i ca a gresit adresa!. Profita de prezentul pe care il ai deja.” Insa al tau e spus mult mai frumos. Nu cred ca mai merita deschis telefonul!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*