Ce are ea și nu am eu?

Ce are ea și nu am eu?

Nimic. Absolut nimic. Am înțeles târziu asta, după ce m-a măcinat întrebarea zile și nopți, după ce am plâns pe melodia Deliei neîncetat, după ce m-am împăcat cu ideea că am ieșit din ecuație. Acum sunt mai liniștită. Acum am răspunsuri la întrebările mele retorice. Ciudat, nu?

Într-o seară, l-am văzut cu ea prin mulțime. S-a uitat la mine și din expresia feței lui mi-am dat seama de tot ce mai aveam nevoie să știu. Am înțeles că nu e fericit cu ea. E destul de vizibil asta. Am fost tristă pentru un moment. Tristă pentru că nu am reușit să îl fac să înțeleagă faptul că povestea noastră poate să nu aibă sfârșit dacă și noi ne dorim asta. Mi-a fost milă de ea, milă pentru că nu a fost în stare să îi ofere un gram de fericire.

tumblr_llil88rfc01qfqzceo1_500

Eu nu mai pot schimba nimic. El nu poate da nefericirea pe o fericire de-o viață. Nu mi-e ușor să fiu spectatorul nefericirii lui, însă mi se pare greu să fur rolul de regizor al fericirii lui. Dacă el nu mi-l oferă, eu de ce să mă străduiesc să îl obțin? De ce să îmi pese mie de fericirea lui mai mult decât îi pasă lui?

Ce am eu și nu are ea?

Tot. Și mă hrănesc din invidia altora. Am fericire de oferit și fericire de păstrat. Am o poveste frumoasă în spate și un om cu care am împărțit-o pentru o perioadă scurtă. Îl am pe el mai mult decât l-a avut ea vreodată. Îl am imprimat pe retină și pe suflet. Pot să văd dincolo de el. Am fost cândva responsabilă de fericirea lui. Acum îl privesc cum se pierde în mulțime alături de ea. Merge grăbit de parcă ar vrea să o uite în spate.

Mă întreb dacă îmi mai pasa? Normal că îmi pasă. Vreau să îl știu fericit. Oare el vrea să fie fericit? Oare lui îi pasă?

Îmi sterg o lacrimă, mă întorc spre Delia care întreabă iar “Ce are ea și nu am eu?” și îi răspund simplu “Nimic.” Nu mă aude. Cântă în deschiderea concertului Rihannei. E gălăgie, mulțimea o aclamă, însă în sufletul meu e liniște. Acum totul are sens.

13912512_1350159981672196_1705731982410807947_n (2)

Îmi trăiesc fericirea în continuare. Îi sunt datoare acestui suflet să îi pun pe tavă doar fericiri. Atât.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Ce are el și nu am eu, varianta de vară - RaduC

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*