(De)Conectare

Având în vedere faptul că în perioada 15-30 octombrie Conectica organizează Săptămânile Rețelisticii, m-am gândit să vorbesc puțin despre această latură a mea pe care încă nu am exploatat-o suficient. Ca să înțelegeți mai bine, eu sunt genul de om care apasă pe toate butoanele ca să vadă cum funcționează un dispozitiv. Așa am făcut la mare, vara trecută, cu aparatul foto al tatălui meu.

conectica_saptamanileretelisticii-facebookcover-300x114

Trebuie să recunosc faptul că la capitolul tehnologie, e 1-0 pentru tata. În cerc restrâns, îmi bag nasul peste tot și încerc să văd cum funcționează diverse chestii și, eventual, să le rezolv. Am învățat cândva regula numărul 1 a ghizilor ”Să nu pari niciodată că nu știi drumul” și o aplic ca principiu universal valabil în orice domeniu. Am convins-o pe o prietenă că știu să schimb becuri, deși nu mai făcusem asta niciodată, dar hai să fim serioși, cât de greu poate fi? Dacă era după ea, am fi stat pe întuneric toată seara. Cum spuneam, tata e pasionat de laptopuri, internet și chestii de genul. Mi-a dat mat de câteva ori la chestii tehnice.

Anul trecut, pe vremea când îmi scriam licența pe laptopul lui, în multele mele nopți albe, stând singură la bucătărie, făceam destule ture până în dormitor unde aveam calculatorul ca să îmi caut informații pe net, le salvam frumos pe un stick și mă întorceam la laptop. Când dormea tata, nu îl mai deranjam și așteptam până dimineața. Încercam să fac ceva ce nu necesita utilizarea internetului. Cam greu. Sfârșeam adormind cu capul pe masă. Îmi salvasem niște melodii pe un stick ca să nu mai adorm. Nu mă pot concentra prea bine când e liniște. Începusem să mă satur de situația acea și m-am dus peste tata să discutăm serios despre achiziția unui stick de internet. Mi-a ascultat pledoaria, apoi, destul de serios îmi zice:

-Păi nu te conectezi și tu la wireless?

-Nu pot. Am încercat să sparg parolele de la vecini, dar nu îmi merge schema.

-Avem noi router.

-Unde?

-E lângă calculator.

-Tu îți bați joc de mine. De când avem noi așa ceva?

-Din vară, de când erai tu la mare.

-Și eu de ce aflu tocmai acum?

-Păi dacă nu ai întrebat.

-Și m-ai lăsat să mă chinui atât fără net pe laptop?

-Da’ tu nu l-ai văzut?

-Ah, chestia aia care părea inutilă și mă gândisem să o scot de acolo că îmi ocupa priza degeaba?

Ca să înțelegeți cât de vizibil sau important a fost routerul pentru mine, discuția asta am purtat-o prin aprilie sau mai. Tot găseam semnal wi-fi extrem de puternic de la un router Tenda. Într-o zi, chiar am vrut să merg la vecini să îi rog să îmi dea parola că am ceva de făcut urgent, important, whatever…

Tot la capitolul rețelistică, iarna trecută am fost la Arad cu niște prieteni, tata și prietenii lui. Era mult prea frig ca să ieșim așa că am decis să ne petrecem seara la pensiune. Găsisem și un scenariu perfect: gaming. Am lăsat adulții cu treaba lor și ne-am strâns toți la mine în cameră. Prietenii mei știu că mereu încerc să rezolv eu totul și, cum niciunul nu se pricepea, m-au rugat pe mine să mă ocup. Mi-am luat aerul acela de “știe-tot” și am încercat să conectez consola la portul HDMI al televizorului.

hdmi

În mintea mea era ceva de genul ”găuri, cabluri, trebuie să se potrivească ele cumva”. Am analizat puțin situația și am reușit conectarea destul de repede. Eram cu toții pe val. Țin să menționez că pensiunea era destul de veche, ceea ce înseamnă că și instalația era cel puțin la cel de veche, vorbim de cablu tras pe lângă tocul ușii. Problema mea nu a fost când a trebuit să conectez consola printr-un cablu HDMI la televizor (bine fie, a fost și asta o mică problemă), dar m-am gândit că e totuși prea frig și, fără să mai stau pe gânduri, am conectat reșoul (mare consumator electric) și boom, beznă totală. Nu spun că nu am reușit din prima, spun doar că am lăsat întreaga pensiune fără curent pentru o oră. Fusesem avertizați să nu suprasolicităm instalația că sar siguranțele, dar cine își imagina că sar atât de repede. Nici măcar nu mi-am dat seama că eu sunt de vină. Credeam că e o pană de curent. În secunda următoare, tata era la mine în cameră să vadă ce am făcut. Pledam atât de nevinovată. Habar n-aveam ce făcusem greșit. Nici prin gând nu îmi trecea că eu aș avea vreo legătură cu cele întâmplate. Toți din pensiune veniseră peste noi. ”Ce ați făcut mă fetelor?”. Dar ce? Scria în fruntea mea ”strică tot”. Aveam față de om care mai mult distruge decât repară? Pe un ton destul de liniștit, le-am explicat că nu suntem noi de vină și să se liniștească. O să revină curentul în curând. Acest ”în curând” a fost creat pentru a nu intra lumea în panică. În realitate, nu există ”în curând”. E doar o iluzie. Poți ajunge în 2 minute, în 5 minute, într-o oră, dar niciodată în curând. Doar îți îndulcești așteptarea. Era amuzant să purtăm discuții serioase pe întuneric. Atunci când nu vezi fețele oamenilor trebuie să îți dai seama din voce dacă sunt supărați, iar unii dintre ei uneori sunt doar ironici. După o lungă conversație cu tata am ajuns la concluzia că vina îmi aparține în totalitate. Mă așteaptam să mă certe, dar, de fapt, ne-am amuzat copios pe seama asta. A fost, într-un fel, distractiv.

download
Sursa foto: descopera.ro

Eu sunt specialistă în alte domenii. Pentru conectică, rețelistică, dispozitive, cabluri, programe de instalat și alte chestii am prieteni care se pricep. De ce m-aș strădui să stric ceva când Andreea e expertă în bug-uri și locuiește cu 2 etaje mai sus de mine? Mă mai documentez uneori de pe conectica.ro, citesc de pe acolo despre produse, le compar unele cu altele și tot pe ea o sun și îmi alege ce îmi trebuie în mai puțin de 5 minute. Nu e de mine.

SuperBlog 2016 m-a provocat și eu am răspuns. Chiar dacă după acest articol prietenii mei nu mă vor mai lăsa să conectez singură chestii, ar trebui măcar să îmi aprecieze sinceritatea. Cei care au fost cu mine știu despre ce e vorba.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*