Călătorii

Toamnă peste București

Bucureștiul pare trist și gol. Anost și lipsit de culoare, azi nu mai e ca altădată. Totul e gri și rece. Trotuarele sunt pline de oameni reci, grăbiți parcă spre nicăieri, cu mâinile îndesate în buzunare și cu privirea în pământ. E atât de frig încât abia mai zăresc vreun zâmbet.

Abia prin parcuri se mai ascunde câte-un strop de frumusețe. Câțiva trecători liniștiți se opresc să tragă aer în piept, un aer rece de toamnă. O flacără arde și azi într-o amforă de granit, în fața Monumentului Eroului Necunoscut, în amintirea soldaților anonimi căzuți în luptele pentru țară. Privesc în zare și văd Parcul Carol în toată splendoarea. E aproape pustiu. Agitația a fugit spre o altă vară și a lăsat în urma ei o liniște solemnă. 

Parcul Carol Bucuresti

Aliniați pe o bordură stau perscărușii, parcă vor să spună ceva. Privesc lacul și îmi amintesc de prima zi când am ajuns acolo. Totul e schimbat. Nimic nu mai seamănă cu ce a fost. Mi-e dor de orașul sub strălucirea verii, mi-e dor de soarele ce se înalță peste parc, mi-e dor de ciripitul păsărilor și de vata de zahăr. Mi-e dor…

Copacii își etalează frunzele pe crengi, pe bănci sau pe asfaltul rece și în adierea vântului își lasă trunchiurile să danseze aproape neobservate. Se simte singurătatea parcului în fiecare bucată de pământ. Decorul tomnatic îmbracă peisajul într-o aură pastelară. Frunzele arămii își fac loc printre cele galbene, în timp ce frunzele de un roșu aprins le sfidează pe cele încă verzi.

Parcul Carol Bucuresti

Parcul Carol Bucuresti

Parcul își etalează frumusețea prin culorile amestecate de toamnă târzie și le șoptește copacilor să nu se sperie de singurătate. În curând vor rămâne doar ei. Fără frunze, fără oameni, doar crengi și rădăcini.

Și în sufletul meu e toamnă. A apus de mult soarele și bate vântul. Un vânt rece de singurătate. Mă iau în brațe încă o dată și îmi șoptesc că totul va fi bine.

Ies din parc și urc spre Strada Xenofon, singura stradă pictată, în trepte, din țară. Nici ea nu mai e ce-a fost. Acum alte picturi zac pe treptele ei. Când am văzut-o prima dată arăta altfel. Și ea s-a schimbat. Emoția de toamnă îmi cuprinde sufletul. Mă apucă nostalgia vremurilor trecute. Trag aer în piept și merg mai departe.

Parcul Carol Bucuresti

Parcul Carol Bucuresti

Cu timpul, totul se schimbă. 


CITEȘTE ȘI:

  1. #WelcomeHome – La etajul 8, Ibis Gara de Nord, unde mă așteaptă acel pervaz

  2. Ne-am regăsit în același București al nostru

  3. Relaxare, mâncare, cafea și concert în București

  4. 3 locuri din București pe care nu ar trebui să le ratezi

  5. Cu și despre București

  6. București – VLOG

Continuă lectura
SuperBlog

Dăruiește Farmec de Sărbători!

Liniștea s-a așternut peste întreg cuprinsul. Totul e alb. Orașele sunt îmbrăcate în sărbătoare. Printre lumini și culori dansează fulgii de zăpadă. Poveștile au un farmec aparte. Cerul privește către pământ cu entuziasm și dăruire. Zâmbete înghețate se ascund după haine groase. Parfumul iernii se răspândește cu rapiditate.

În atelierul meu e agitație. Spiridușii aleargă în toate părțile pentru ultimele pregătiri, elfii împachetează cu grijă cadourile, iar Rudolf instruiește renii în timp ce ștrumfii  pregătesc sania. Eu stau liniștit la gura sobei și recitesc scrisorile. Atâtea dorințe de Crăciun sunt în mâinile mele, le strâng cu grijă și îmi notez în agendă ultimele aspecte legate de priorități și căi de acces.

fototapetpersonalizat-reniiluimoscraciun%0a%0acinenuaauzitdesimpaticiirenicaretragsaniamosului%3feibine%2csaiiprezentam%3adasher%2cdancer%2cdonner%2cvixen%2ccomet%2ccupid%2c

În timp ce îmi pun la punct detaliile finale, îmi arunc privirea spre globul de cristal să văd nerăbdarea oamenilor. Și în casele lor se fac ultimele pregătiri pentru noaptea sfântă. Îi văd pe toți cei dragi ai mei cum așteaptă, cum mă așteaptă să mă întorc acasă.

În sacul meu sunt și cadourile lor. Le-am ales cu grijă fără să citesc vreo dorință de-a lor, pentru că niciunul nu mi-a scris ce lucru vrea, ci timp pe care să îl petrecem împreună, acele puține clipe pe care să le trăim împreună, în mirosul de cozonaci abia scoși din cuptor și savurând ciocolată caldă și ceai pe fundalul unor povești proaspăt rupte din amintiri. Vor ca la masa de Craciun să fiu și eu să oprim timpul în loc pentru un moment că viața e prea scurtă, iar timpul pare să nu mai aibă răbdare cu noi. M-am uitat atent în inima lor și am văzut că niciun cadou nu poate compensa lipsa mea, însă cum nu pot să merg la ei cu mâna goală, le-am pregătit ceva special.

farmec

Ca să rezoneze cu această perioadă a anului, am ales cadouri de la Farmec, brandul ce înțelege ce e important pentru consumatori pentru că îmi sunt toți dragi și îmi place să am mereu grijă de ei, chiar și de la distanță.

Pentru mama, am ales o casetă cadou Derma ce conține cremă antirid și fermitate Gerovital H3 Derma +, în primul rând pentru a-i păstra tenul frumos și hidratat și să emane tinerețe și vitalitate prin toți porii și, mai apoi, ca de fiecare dată când o va aplica să își amintească de mine, să închidă ochii și să simtă cum îi prind fața în palme așa cum făceam încă de când eram un pui de om, și o cremă antirid pentru conturul ochilor Gerovital H3 Derma +, acei ochi care mă privesc mereu cu dragoste, acea privirea care mă așteaptă să vin acasă.

4122-caseta-gh3d-2

Pentru tata, am ales o borsetă cadou Gerovital H3 Men Seductive ce conține spumă de ras, acea spumă pe care i-o consumam eu mereu în copilărie pentru că semăna atât de bine cu frișca și în loc de bătaie cu friscă mergea atât de bine o bătaie cu spumă până ne găsea mama făcând un întreg dezastru în baie și ne punea ”să curățăm tot altfel nu mai primim mâncare”, balsam după ras care îi face fața atât de fină și gata pentru a primi o sărutare de ”Noapte bună” și antiperspirant pentru prospețime continuă și miros plăcut.

4143-borseta-cadou-gh3men1-2

Acestea sunt produse create de specialiști pentru persoanele speciale din viața mea. După ce termin misiunea din seara aceasta, mă retrag acasă, cu inima pregătită să înmagazineze atâta dragoste și îmi las câteva file libere în agendă ca să pot să îmi fac niște amintiri de neuitat.

Crăciunul nu este despre cadouri, ci despre valoarea sentimentală pe care o insuflăm lucrurilor, e despre apropierea sufletelor și încălzirea inimilor, despre magia mâinilor care fac bine și despre dorințele pentru care luptăm să devină realitate.

Cred că o să scriu și eu o scrisoare către SuperBlog 2016 să le spun care e faza cu acest articol.

P.S. În timp ce am scris acest articol, mi-am dat seama ce vreau să fac de sărbători: să stau acasă și să îmi petrec timpul cu ai mei. Timp de aproape 23 de ani, oamenii aceștia mi-am fost alături necondiționat, m-au acceptat cu bune și cu rele, au împărțit cu mine mâncarea, locuința și multe altele, m-au învățat să merg mai departe, m-au încurajat, m-au sfătuit și au rămas cu mine atunci când toți ceilalți au plecat, poate de cele mai multe ori fără să merit ceva. Le datorez parte din timpul meu și trebuie să recunosc că Dumnezeu mi-a ales cea mai grozavă familie.

Continuă lectura
SuperBlog

Praf de stele și vacanțe de vis

Momentul acela când îți pregătești bagajul cu meticulozitate trezește în tine emoții de nedescris. Ești atent la toate detaliile pentru a fi pregătit atunci când te întâlnești cu necunoscutul. Ești nerăbdător și plin de entuziasm. Vrei să vezi lumea, să îi simți freamătul, să descoperi locuri noi, oameni noi, culturi noi, vrei ca peisajele să te lase mut de uimire. Vrei să imortalizezi frumusețea într-o fotografie ca, mai apoi, să te lauzi cu ea prietenilor. Vrei să își îmbogățești sufletul și să colecționezi amintiri care să adauge o cărămidă la templul fericirii tale.

Poți pleca singur să cucerești lumea sau împreună cu gașca de prieteni ca să vă asigurați o vacanță memorabilă, plină de distracție și amuzament. Ochelari de soare, un rucsac, o sticlă de apă și ”Let’s travel”! Sunt atâtea destinații exotice ce te așteaptă să le descoperi.

vs

Eu sunt responsabilă pentru o vacanță în 4. Mi-am adunat 3 prietene și am hotărât să ne facem vara de neuitat. Gusturi diferite, dorințe diferite, preferințe diferite și totuși cele mai bune prietene. Reușim să avem atât de puține lucruri în comun, însă avem ceea ce e mai important: pasiunea pentru călătorii. Trebuia să țin cont de ceea ce vrea să viziteze fiecare, de preferințele de cazare și, mai ales, cele legate de mâncare ale fiecăreia dintre noi. Fiecare ne dorim o experiență grozavă și trebuie să fie ceva diferențiat, personalizat și totuși să îmbine toate dorințele. Nu vrem să facem ceea ce au făcut alții pentru că așa scriu ei pe bloguri și nici să pierdem vremea într-un loc care nu ne atrage, deși alții îl ridică în slăvi.

O să vă povestesc puțin despre noi încă de la început ca să înțelegeți de ce am ales tocmai aceste locuri. Eu sunt pasionată de înălțimi și priveliștile de ansamblu de la înălțime, iubesc marea și somnul de pe plajă. Claudia e fascinată de mare și adoră să descopere locuri și mâncăruri noi. Ocxana e pasionată de istorie și cultură. Gabriela iubește distracția, sporturile extreme și viața de noapte.

Etapa I.

Alegerea ofertei de vacanță dintr-o gamă variată, ținând cont de ceea ce vrea fiecare să vadă. Am consultat Vacanțe Speciale pentru o privire de ansamblu asupra plajei de oferte. A durat extrem de mult până ne-am decis (când patru femei vor să aleagă ceva și, mai ales, să se pună de comun acord, poate dura o veșnicie). Părea că am înghesuit într-un bol niște bilețele cu cerințe, le-am amestecat cu praf de stele și mister și a rezultat o ofertă care să se plieze pe nevoile și dorințele fiecăreia dintre noi. Așa am găsit locațiile: Malta și Dubai.

Etapa a II-a.

Stabilirea ititnerariului. A fost partea cea mai frumoasă, în care am putut visa cu ochii deschiși, în care ne-am imaginat că suntem deja acolo, am studiat hărți și obiective turistice, ne-am plimbat cu omulețul de la Google Maps și ne-am planificat ce putem vizita.

Malta

Malta este un loc încărcat de istorie și cultură, cu peisaje surprinzătoare în care marea, stâncile și grotele oferă un spectacol incitant, plin de liniște și animat de sporturi acvatice. Apa turcoaz și nisipul alb fac din Laguna Albastră kilometrul zero al relaxării, o oază în care sufletul poate să evadeze să se odihnească, o calmare a minții, un răsfăț al simțurilor. Insula Comino adăpostește acest loc superb pe care nu este permis accesul mașinilor. Aici se poate ajunge cu barca de pe Malta sau Gozo. Cu o cafea aburindă în mâna dreaptă și aparatul de fotografiat în mâna stângă, o să îi jur iubire veșnică acestui loc minunat. Pentru amatorii de senzații tari, aici se face snorkeling. Golful de aur e unul dintre puținele locuri care au plajă cu nisip, șezlonguri și beach cluburi. Hypogeum este singurul templu preistoric din lume care a mai rămas în picioare. E o atracție de senzație și trebuie făcută rezervare cu câteva săptămâni înainte pentru a prinde un loc. Neapărat trebuie văzut orașul citadelă Mdina, locuit și fortificat prima dată de către fenicieni în anul 700 î.C., fosta capitală a Maltei, devenit un oraș tăcut și aproape fantomatic. Este un loc în care încă se oglindește umbra trecutului, un loc încărcat de istorie, având o construcție impunătoare. Pe listă avem și renumitele plăcinte malteze și tot felul de foietaje umplute cu brânză, spanac, conopidă, mazăre sau carne, printre acestea numărându-se Lampuki și Pastizzi.

malta-offbeat-rock-jumping-full

malta-popeye-village
Aici s-a filmat Popeye Marinarul

europemediterraneanmaltacon_mltgozogozores_001556discovergozo

underwater-cave-in-the-form-of-heart-and-divers-at-azure-window-in-gozo-malta-image-id-141789481-1422973381-xrhj

Dubai

Trebuie să încep cu Burj Khalifa, cea ma înaltă clădire a lumii care nu trebuie ratată. Un răsărit în zona Madinat Jumeirah, unde privelistea e sanzațională și se face cele mai grozave poze. Oceanul, plaja și hotelul Burj al Arab în fundal asigură cadrul perfect pentru un tablou de vis. Neapărat Safari în deșert (între orele 15:00 și 21:00) ce include mersul cu cămila, spectacol de dans, cină, fotografii cu vulturi și eșarfe arăbești. Un spectacol de apă, culori și muzică al fântânilor Dubai Mall, după ora 18:00, din jumătate de oră văzut de la o terasă la care putem încerca mâncarea arăbească. Un somn liniștit pe plajă, lângă Atlantis Hotel, recunoscut drept poarta către o altă lume. Jumeirah Mosque Dubai, singura moschee ce permite accesul și înăuntru, oferă o experiență unică, explicații ale celor 5 rugăciuni zilnice din cultura islamică și este obligatoriu pentru femei portul tradițional, numit abaya, pentru a acoperi capul și corpul. Senzațional mi se pare și Sky Dubai unde se pot încerca snowboard, sky sau coborâre pe tobogan, deși afară sunt 45 de grade. De asemenea, trebuie să facem poze în Miracle Garden Dubai, un rai al florilor situat în mijlocul deșertului și, nu în ultimul rând, trebuie să încercăm saltul cu parașuta deasupra Palm Jumeirah.

dubai-oasis-640x320

camel-in-arabian-city-and-desert-wallpapers-hd

burj-al-arab-hotel-dubai-21

atlantis-the-palm-dubai-34462151-1476719113-imagegallerylightbox

Am ținut cont de toate preferințele grupului și am redat toate oportunitățile de relaxare și distracție, drept pentru care ne declarăm nerăbdătoare de a descoperi aceste locuri fascinante și suntem pregătite să trăim cea mai frumoasă vară în băi de soare și albastru pur.

Etapa a III-a.

Rezervarea biletelor de avion și a cazării.

To be continued!

Să avem zbor plăcut (că sejur plăcut clar o să avem) și să ne citim cu bine în SuperBlog 2016!

Surse foto

*Google Images

*VacanteSpeciale.ro

Continuă lectura
SuperBlog

Cum să furi un zâmbet?

În camera mea se strecoară soarele cu sfială. E ora 7. Schițez un zâmbet, apoi mă ridic din pat și merg pe terasă. Aerul proaspăt al dimineții mă trezește. Îmi beau cafeaua liniștită în timp ce admir peisajul ce se scaldă în băi de soare înaintea mea. Bulgaria e absolut surprinzătoare. Nu am prea mult timp de pierdut în hotel așa …

Continuă lectura
SuperBlog

Adrenalina primului contact

Inima îmi bătea cu putere. Simțeam cum îmi îngheață sângele și respiram greu. Mi se înfundau urechile și picioarele îmi tremurau. Încercam să rămân calmă. Mi-aș fi dorit să fiu oriunde în altă parte, însă eu eram aleasa. Nu înțelegeam de ce eu. În mintea mea rulau tot felul de întrebări și scenarii. Încercam să îmi alung gândurile. Văzusem prea multe filme și eram conștientă de faptul că sfârșitul meu e aproape.

Vin cu gânduri de pace sau război? Va fi un război intergalactic? Se aruncă cu planete în aer? O să ne distrugă pe toți? Ne vor oare în viață? Au nevoie de noi? Vor arme nucleare? Cum arată? Dacă o să leșin atunci când o să ajungă?

Mi-au spus că viața e grea, că realitatea e dură, dar nu mi-am imaginat vreodată că o să atingă cote maxime cu mine. De ce nu sunt un om obișnuit? De ce nu îmi trăiesc viața liniștită? Soarta mea putea fi alta. De ce m-au ales? Ce vor de la mine? Mă vor sacrifica?

Aș vrea ca acestea să fie emoțiile primei întâlniri, să îl aștept pe el venind la mine cu flori și ciocolată, să fiu îmbrăcată într-o rochie finuță și apoi să mergem să ne trăim iubirea fericiți, într-un parc sau într-o sală de cinema. Dar nu, eu sunt pe un câmp, purtând un costum hidos, așteptând Primul Contact al extratereștrilor. Știu, sună SF. Mult prea SF pentru lumea în care trăim, dar trebuie să admitem faptul că există o formă de inteligență superioară și nu ne aparține. În mintea mea era un haos total. Îmi ascultam gândurile cu mare atenție, pe unele le credeam mai mult decât trebuia și apoi le lăsam să se spulbere. Și altele le luau locul. Mult mai îndrăznețe și mai înspăimântătoare. Eram praf, cu tot cu NLP-ul meu. Simțeam că nu o să îmi folosească nimic din tot ce am învățat. Urma să le citesc microexpresiile de pe față, dar dacă nu au față? Oare sunt mici și verzi sau înalți, gri și slăbănogi? Rămâi calmă, Alexandra! Nu trebuie să te sperii de ei. Mai mult o să înrăutățești situația.

31rvfflede-2-master675

O lumină albă puternică a apărut din cer. A făcut câteva scheme în aer, apoi s-a apropiat de noi. Aș fi jurat că nu există extratereștri. În egoismul meu, nu acceptam alte forme de viață. Puteam împărți Galaxia destul de simplu fără să ne băgăm unii în teritoriile altora. Nu aș fi împărțit Pământul cu ei pentru nimic în lume. Oare mă vor răpi? Panică totală. În acel moment voiam să alerg spre el să îi spun tot ce simt, să îi spun că am început să îl iubesc și aș fi dat orice să îmbătrânesc alături de el. Dar eram acolo, imobilizată. Simțeam cum toate planurile mele de viitor și tot ce am visat vreodată și toate dorințele ascunse vor dispărea odată cu mine. Eram neputincioasă în fața necunoscutului.

-Suntem pașnici. Căutăm elixirul tinereții. Am auzit că îl aveți voi.

Imaginația îmi joacă feste. Nu ar fi trebuit să înțeleg ce zice. De ce? Oare ce zice. de fapt? Îmi controlează auzul, creierul? Oare asta vor ei să aud în timp ce ne provoacă la duel?

-Trebuia să găsim o metodă prin care să comunicăm. Să ne străduim. Să căutăm un limbaj comun, niște semne ceva. Nu, e prea ușor. Ce se întâmplă?

-Iubirea e limbajul universaj. Iubim la fel în orice limbă. Îl iubești. Se vede asta pe fața ta. Du-te și spune-i! Nu mai aștepta!

Îmi citeau și gândurile. Știau ce simt. Ah, inima! O mai am?

-De ce ați venit? Că doar nu sunteți aici pentru a-mi spune mie ce și cui să mărturisesc.

-Te-am urmărit de mult timp. Și avem nevoie de ajutorul tău. Pe planeta noastră se fac tot felul de teste. Suntem aproape de a găsi o formulă prin care să devenim indiferenți, să ne pierdem sentimentele total ca să nu mai suferim. O parte din soluție se află într-un gând de-al tău. L-am zărit cândva, dar a dispărut prea repede. De aceea te-am contactat. Și apoi mai vrem să negociezi tu pentru noi elixirul tinereții.

-De ce?

-Vrem să trăim veșnic.

-Și ce rost are viața fără sentimente?

-Pentru că și de-am fi nemuritori tot am muri de dor. Așa că primul pas e să scăpăm de sentimente.

-E o aberație.

-E tot un gând de-al tău.

-Cum am putut?! Nu. Nu e adevărat.

-Voi nu ați ști ce să faceți cu nemurirea și oricum pe voi iubirea vă face nemuritori…asta până la prima ceartă. Că apoi începeți să muriți puțin câte puțin. Dar noi nu iubim. Noi nu avem  inimă. Însă uneori ne e dor. Dor de alte planete, de stele, de nebuloase, de locurile prin care am fost și de oamenii pe care i-am întâlnit. Ne e dor de trecut și de viitor și asta ne împiedică să ne concentrăm asupra prezentului.

-De ce aș avea încredere în voi?

-Nu trebuie să ai încredere în nimeni altcineva decât în tine. Pune-ți mâna pe inimă și fă ce îți spune ea! Consideră-ne prieteni, nu dușmani. Ajută-ne pe noi și apoi ajută-te pe tine! Spune-i că îl iubești și începe-ți nemurirea de acum! Nu mai sta pe gânduri și nu mai pierde timpul. Așteptând momentul potrivit e posibil să te întreacă altcineva care nu îl așteaptă. Și nu cred că o să îți facă bine să îl vezi cu alta.

M-am trezit. Era în dreapta mea. L-am strâns în brațe și i-am șoptit ”Mă bucur că ești aici.” Iubirea se ascunde printre rânduri și trebuie să învățăm să descifrăm. Dar până atunci, ar trebui să spunem mai des ce simțim. Fără ocolișuri. Nu ar trebui să ne mai complicăm.

Poster CC.indd

Adormisem în sala de cinema, în timpul filmului Arrival, a cărui lansare a fost pe 11 noiembrie 2016Amy Adams, în rolul principal, probabil a trăit mai intens decât mine toate aceste momente. Pentru o altă perspectivă, mergeți să vedeți filmul! Voi merge și eu să îl revăd. Am nevoie de răspunsuri. Vă las trailerul și aștept părerile voastre.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

Continuă lectura
SuperBlog

Povești cu aromă de iarnă

Privești pe geam și totul e alb. Fulgii de zăpadă se grăbesc să se așterne. Câteva lumini în zare dau o culoare galben-trandafirie imensității albe. În liniștea nopții, se simte cerul mai aproape de pământ. Zâmbești. Amintirile îți șoptesc povestea voastră iar și iar. Gândurile îți spun o altă poveste, despre cum ar fi fost dacă…Te așezi lângă șemineu cu o …

Continuă lectura