Tu cum stai cu engleza?…Ea stă cu tine?

Mai are sens să vă mai spun și eu cât de important este să știm o limbă de circulație internațională și, mai ales, engleza? Cu toții am trecut prin cel puțin o situație în care am afirmat ”bă, ce bine era dacă știam și eu engleză”.

Partea cea mai nașpa e să ai nevoie de ajutor și să nu știi să explici ce ți s-a întâmplat, să te doară ceva și să nu știi să spui cât de intens, cât de des și ce alte simptome mai ai. Sau să îți placă de cineva și să nu știi cum să îl/o abordezi. 

Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu plecată într-o țară străină și să vorbesc în engleză atât de mult încât m-au durut mâinile. Asta sună a clișeu, dar o pățesc des. Gesticulez atât de mult încât zici că-ș plătită să fac asta. Comunicarea nonverbală adică limbajul trupului reprezintă 55% din întreaga comunicare, deci comunic eficient în limba engleză în proporție de 55%, la care se mai adaugă cele 7% din comunicarea paraverbală (mimică, ton, ritm), însă pentru restul de 38% a trebuit să învăț ceva cuvinte, expresii, uneori chiar propozii întregi. 

Când am început eu să învăț engleza în școala generală, puneam foarte mult accentul pe gramatică. Ei bine, profesoara mea punea accentul și, implicit, și eu când învățam. Îmi amintesc că ne punea să învățăm replici din dialogurile din carte ca să le spunem la școală pe roluri. A fost suficient să nu îmi învăț rolul o singură dată că m-a spus tatălui meu și apoi am învățat toate dialogurile din carte. Le spuneam singură prin casă. Îmi scoteam jucăriile și repetam în fața lor ca să nu pară că vorbesc singură. (Puteți să râdeți, dar mi-a fost de ajutor). Tata lucra în școala în care am învățat eu și era foarte ușor pentru profesori să îi dea raportul de fiecare dată când făceam ceva greșit. Tocmai de asta m-am străduit să fiu cea mai bună și chiar am reușit. Ca o paranteză, profesorul de istorie era prieten cu tata și mă asculta la fiecare oră. A vrut să scoată ceva bun din mine. Țin să menționez acest lucru ca să nu creadă cineva că eram privilegiată și îmi obțineam notele destul de ușor. Dovadă faptul că acum (acum = de vreo 5 ani) am intrat eu în pielea profesorului și am metodele mele ca să îi învăț pe alții. Nu engleză, ci matematică.

Engleza nu a fost niciodată punctul meu forte. Știam să mă descurc doar în anumite situații. Vocabularul meu era destul de restrâns. În liceu, am lăsat baltă engleza și m-am axat pe franceză. La facultate am vrut să recuperez timpul pierdut, dar au greșit la secretariat și m-au trecut la franceză, deși bifasem engleză. Am rămas acolo pentru că îmi plăceau colegii. A trebuit să învăț engleza singură, acasă. Am învățat câteva replici din filme. Am citit diverse materiale în limba engleză și chiar am tradus un capitol dintr-o carte. Am ajuns să înțeleg cam 80-90% din partea scrisă. Când aud pe cineva vorbind în engleză trebuie să mă concentrez foarte mult ca să înțeleg ce zice și neapărat trebuie să îi urmăresc gestica și mimica. Aici chiar îmi pierd răbdarea destul de repede și încep să mă gândesc la tot felul de cai verzi pe pereți. Cam impropriu spus ”îmi pierd răbdarea” pentru că eu am memorie kinestezică și vizuală și mai puțin auditivă. Când cineva îmi citește un enunț îl întrerup și îl rog să mă lase să îl văd eu pentru că efectiv nu pot să fiu atentă. 

Îmi aleg destul de greu cuvintele, trebuie să mă gândesc cum sună mai bine, dacă aș putea reformula folosind sinonime sau chestii de genul. Nu pot să fiu spontană și, mai ales, fix atunci când trebuie să îi spun unui străin, tocmai cuvântul cel mai important nu mi-l amintesc și s-a dus toată propoziția mea. Probabil mi-ar fi mai simplu să îi desenez ce vreau să îi transmit. Eram acum două săptâmâni în Valencia și am vrut să cumpăr niște adidași. Îl găsisem doar pe stângul și îmi mai trebuia dreptul. Nu îmi aminteam cum să îi spun că vreau și perechea, iar asta chiar știam să spun, dar tocmai atunci nu mi-a venit. Plus că nici în spaniolă nu puteam să îi zic pentru că nu știam cum se spune la ”pereche”. Așa că m-am dus frumos la vânzătoare, i-am spus că vreau să îi cumpăr și că acela este stângul și că îl vreau și pe cel drept (cum, de altfel, era logic). Am norocul că sunt creativă și pot să mă descurc în orice situație. Când am cerut indicații pentru a ajunge într-un loc, am vorbit în engleză, spaniolă și franceză, în aceeași conversație. Efectiv spuneam cuvintele așa cum îmi veneau fără să mă mai gândesc care în ce limbă e. În fața mea erau 4 persoane care cunoșteau limbile anterior menționate și au înțeles ce am vrut să spun. Îmi răspundea fiecare cu câte o părticică în limba pe care o știa. Mi-am dau eu seama ce au vrut să spună per total. A ieșit un ghiveci internațional tare fain.

Acum vă spun din experiența omului pățit cât de important este să știți să comunicați, indiferent de ce mijloace folosiți. Când ajungeți într-o țară străină și trebuie să vorbiți cu o persoană de acolo, nu mai aveți google translate pentru cuvintele pe care nu le știți. 

Ca să învățați o limbă străină, trebuie să exersați foarte mult pronunția și să vorbiți cât mai mult. Să învățați mereu cuvinte noi și să încercați diverse scenarii. Este foarte important să aveți pe cineva cu care să conversați și care să vă ofere feedback și să faceți asta în mod constant. Trebuie să perseverați ca să aveți rezultate. Nu e suficient să învățați niște cuvinte dacă nu le puneți și într-un context. Trebuie să vă și evaluați obiectiv, să vedeți ce mai aveți de îmbunătățit și, mai ales, să nu renunțați.

Există o platformă profesională de elearning care vă permite să învățați engleza de acasă, la orice oră din zi sau din noapte. Aveți la dispoziție un profesor care să vă ajute și să vă ofere feedback. Bine, e de fapt, o profă destul de șmecheră care sparge orice bariere de comunicare să vă oferă posibilitatea să conversați cu ea ca și cu cel mai bun prieten al vostru. Știu asta despre ea pentru că i-am urmărit câteva webinarii gratuite și e chiar faină. Oferă cursuri de engleză online pe platformă și, de asemenea, meditații pe skype. Mie îmi place că profa de la Engleza pentru toți înțelege că adulții învață diferit de cei mici, că au un deadline și stau cam prost cu timpul. Cu alte cuvinte, se axează strict pe nevoile cursanților și le pune la dispoziție cea mai bună metodă de învățare. Dacă nu așa se învață cel mai bine. atunci eu nu știu cum altfel. By the way, nu puteți trece la următorul modul până nu îl parcurgeți cu bine pe cel anterior. Eh, nici la școală nu puteți trece în clasa a 7-a până nu le promovați pe celelalte. Pare destul de corect.

Bine, ar mai fi o metodă, dar pare puțin cam periculoasă.

Fetițele Powerpuff au ieșit fără degete. 

Eh, până găsește cineva formula magică de dulce, acrișor și ceva fermecător pentru a învăța limba engleză vă recomand engleză online alături de Petruța Crețu. 

Sursa foto: Powerpuff Girls. Aici am vrut să pun capul Petruței, dar nu mi-a ieșit schema.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017. L-aș fi scris în engleză, dar nu m-ați fi văzut gesticulând. 

 

2 Comments Posted

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*