Franciza prezentată level cu level

Level 1. Alegerea unui teritoriu

Mă obișnuiesc cu terenul. Colind de ceva timp prin România ca să găsesc locul perfect. Cluj, Iași, București, Timișoara, Craiova, Brașov, Constanța, Baia Mare. Am impresia că mă teleportez pentru că nu durează prea mult ca să ajung dintr-un loc în altul. Trebuie să îmi aleg un oraș în funcție de câteva criterii simple: numărul de locuitori, puterea de cumpărare, forțele concurențiale, locații strategice.

Misiune: Dezvoltarea unei afaceri

Mizez pe București. Analizând situația indicatorilor pe care i-am urmărit, am constatat că acesta este orașul potrivit care îmi va aduce un beneficiu maxim dacă o să reușesc să îmi gestionez atent resursele. Gamerul din spatele meu studiază Managementul Afacerilor, dar asta nu influențează prea mult deciziile pe care le va lua în calitate de antreprenor. Succesul depinde de prea multe variabile, se dobândește în timp și necesită mult efort. Eu doar mă las ghidat de el. Tot greul îl va suporta el. Știți ce e distractiv în toată treaba asta? Că eu și el suntem unul și același. El este creierul, însă eu îi transfer puterea. Nu putem exista unul fără celălalt.

Level 2. Alegerea unui domeniu de activitate

Am făcut un sondaj pentru a identifica principalele nevoi ale consumatorilor. După ce am stat zile întregi în punctele cheie ale Bucureștiului și am analizat spre ce magazine se îndreaptă trecătorii, cât timp petrec în medie în fiecare dintre ele, care este suma de care achiziționează diverse produse și servicii, care este frecvența de cumpărare…adică am făcut treabă de spioni, de analiști și am mai și gândit puțin, am constatat că majoritatea înclină spre Food & beverage. Trebuie să stăm acolo și să vânăm oportunități de afaceri. De la primele ore ale dimineții și până spre seară au umblat după croissant și cafea. Am găsit un magazin care a reușit să îi transforme. Există niște pahare cu un design plăcut în care se găsesc licori speciale care îi activează. Peste tot prin rafturi sunt fel de fel de prafuri ambalate care le conferă putere și energie. Am observat că pe măsură ce sunt mai fericiți, achiziționează mai mult. Le-am analizat dependențele, am comparat rezultatele cu frecvența de cumpărare și am găsit ceea ce se numește cafea undeva acolo sus în top. Prima poziție.

Level 3. Analiza resurselor

Avem bani și nu știm ce să facem cu ei. Pornim cu o anumită sumă de început pe care trebuie să o investim în ceva. Eh..investiția asta trebuie să o recuperăm cândva și toate eforturile noastre trebuie să ne genereze profit ca să supraviețuim. Și asta cât mai repede. Am uitat să menționez că lucrăm contra timp. Resurse materiale…hmm…aici se complică lucrurile pentru că pornim de la zero. Resurse umane…dar noi ce suntem aici? Timp și informații…hmm…timp limitat. Atât de limitat încât ar trebui să ne grăbim cu documentarea.

Start-up sau franciză?

Păi să vedem. În primul rând, start-up-ul presupune să facem ceea ce ne pricepem noi mai bine, cu resursele pe care le avem astfel încât să satisfacem nevoile clienților în condiții de profitabilitate. Ca să facem ce știm mai bine și să avem succes, ar înseamna să fim profesioniști într-un domeniu căutat. Trebuie să ne experimentăm și în spionaj pentru că trebuie să cunoaștem prea multe informații despre concurenții noștrii. Când intrăm pe piață, trebuie să reușim să devenim vizibili. Adică noi pe aici în entry-level suntem cam invizibili. Trebuie să ne cunoaștem clienții și trebuie să încheiem parteneriate strategice cu furnizorii. Ne trebuie și ceva experiență în domeniul în care acționăm. Alții au level 100, 500, unii chiar 1000, iar noi încă stăm și analizăm situația pe aici. Și statul ăsta pe margine își are rostul lui. Trebuie să luăm cele mai bune decizii și să acționăm în condițiile unui risc cât mai mic. Trebuie să știm bine în ce ne băgăm, dar timpul trece și cum oare vom putea să creștem? Nu simt că pornim de la zero, ci de la minus infinit. Din nimic trebuie să facem ceva, ceva ce momentan nu are nicio formă. E doar o idee care trebuie să se transpună cât mai repede într-un plan de afaceri. Și ar trebui să fie suficient de șmecher ca să prindă la public. Adică ne trebuie o rețetă de succes.

Ar mai fi o variantă care ne-ar ajuta să intrăm în business pe o scurtătură. Franciza. Am crește în level într-un timp cât mai scurt. Sărim direct la level 30 sau pe acolo pe undeva. Beneficiem de renumele firmei, de know how-ul acesteia, experiență, cunoștințe, asistență tehnică și comercială. Noi venim cu banii. Adică intrăm într-o rețea, ni se dă pe mână un tezaur, o afacere cu experiență, cu clienți fideli, notorietate, reteța succesului, amenajare ca să semene cu celelalte spații și plătim bani grei pentru asta. Să devii șmecher într-un timp atât de scurt pe spatele cuiva care pornește de jos și depunde un efort fantastic ca să ajungă undeva sus implică niște costuri imense, însă te scapă de stres și de incertitunea prea mare, de multe riscuri și de toată bătaia de cap de la început. După ce intri în rețea, nu poți să faci ce vrei cu tezaurul, trebuie să contribui la dezvoltarea afacerii, trebuie să te străduiești să o duci la un alt nivel. În acest caz, autonomia presupune și sinergie pentru că nu ești lăsat de capul tău să faci ce vrei, ci trebuie să te îndrepți în aceeași direcție spre care se îndreaptă întreaga rețea. Promovarea se face la nivel de rețea. O decizie greșită în zona ta de acțiune poate ruina întreaga rețea pentru că există ceva ce se numește reputație pe care tu o poți distruge dacă ești idiot (și prin idiot nu mă refer la un om cu multe idei). Cred că o să ne descurcăm cu asta mai bine decât cu un start-up. Franciza este elanul de care avem nevoie. Mda…și ar trebui să păstrăm secretul succesului. Tot ce se întâmplă în rețea, rămâne în rețea.

Level 34. Start business

Toate resursele noastre s-au dus pe franciză, adică pe toate minunățiile despre care am vorbit mai devreme. Am deschis franciza The Coffee Shop la Universitate. Primul client ne trece pragul. Încep să curgă încasările. Cu cât facem mai multe vânzări și de sume cât mai mari, cu atât avansăm spre levelul următor și deblocăm sume denumite ”profituri nete”. Totodată, ajutăm rețeaua. În mintea consumatorilor există rețeaua, nu o părticică din ea, deși într-un anumit moment ei se află doar într-o singură parte și nu în întreaga rețea. Brandul rezidă în asocierile pe care le fac și nu în locații. Ceea ce îi face să revină este experiența pe care o trăiesc alături de noi, denumită generic User Experience. Ne străduim să fim omogen de extraodinari pentru că e chiar nasol să știi că întreaga rețea are de suferit tocmai din cauza ta. Nu poți fi tu incompetentul grupului și de aceea trebuie să te străduiești să iei cele mai bune decizii. E și renumele tău în joc.

Treaba asta cu antreprenoriatul e o chestie șmecheră. Am intrat în joc pentru că aveam bani și nu știam ce să fac cu ei. Voiam cumva să îi rulez ca să fac din ce în ce mai mulți. Îi las pe alții să investească în mașini și case (nu îmi cer scuze că vă dezamăgesc, astea sunt investiții nerentabile; nu generează niciun profit), eu mă încurc cu afacerile. Mă bate gândul unei masterfrancize. Asta înseamnă să cresc și mai mult în level și să pot să accesez diverse bonusuri. Pentru asta trebuie să fiu primul într-un teritoriu să mi-l însușesc pe tot și să încep să recrutez pentru francizorul suprem. Pe sub-francizați îi iau ”sub aripa mea” și îi introduc în sesiuni de traininguri, le ofer suport și asistență. Însă, ca să deblochez acest statut trebuie să plătesc o taxă de intrare mult mai mare și să am un capital solid ca să rezist. Cred că o să pot să mă descurc cu asta. Puterea presupune răbdare și o am.

Level 70. Dezvoltarea francizei

Ca să te devolți tu, ar trebui întâi să îi dezvolți pe alții. Vor crește ei și te vor crește și pe tine. Ajutorul acesta reciproc în rețea presupune să lucrăm cot la cot pentru a avea succesul scontat. Ar trebui să ne axăm pe nevoile clienților și să le oferim o experiență de consum unică, să îi facem să se simtă speciali și să trezim în ei dorința de a reveni și această dorință să devină din ce în ce mai puternică. O afacere nu se poate dezvolta fără clienții săi pentru că, vrem să recunoaștem sau nu, de la ei vin banii. Dacă îi vom ridica pe un piedestal, ne vor ridica și ei pe noi în top. Cota de piață se câștigă investind în User Experience. Ce și cum le vom oferi, ne va păstra în sistemul lor de aprecieri și ne va poziționa în topul preferințelor acestora. Punându-i pe ei pe primul loc, vom putea trece atât de ușor la un level superior. Cea mai bună decizie este să îi facem pe clienți fericiți pentru că fericirea lor se transformă în puterea noastră.

Dacă o să îți apară pe ecran ”Game over” înseamnă că ești un idiot. Dacă ai un level cât mai mare, atunci te felicit!

Am făcut aceste dezvăluiri pentru Spring SuperBlog 2017. Acesta nu este un joc al viitorului, ci este realitatea actuală prezentată din perspectiva unui gamer.

 

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. SuperBlog | Proba 5. Innovation game: Construiește o franciză de succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*