Declar că sunt un Strumpf

Declar pe propria răspundere că sunt un Strumpf.  Nu, nu sunt albastră, deși cred că aș fi arătat bine pentru că m-aș fi asortat cu marea, iar marea e frumoasă. Însă am ceva în comun cu ștrumpfii: o viață palpitantă, în care boacănele sunt la ordinea zilei.

Încă de mică, mi-au trecut prin cap diverse idei creative pe care nu am ezitat să le pun în practică. Știți cât de enervant este să aștepți 2 ore până să mănânci pentru că ți-ai pus o plombă și trebuie să se usuce bine, iar ție îți e foame de crăpi și ai în față o plăcintă caldă? Nu am pățit-o eu, ci o prietenă. Mie doar îmi era foame și trebuia să aștept după ea. Nu prea le am cu așteptarea, așa că i-am uscat plomba cu feonul ca să mâncăm mai repede.

S-a întâmplat să mă urc pe o găleată plină cu vopsea și să îmi scape piciorul în ea, prin capac. Am țopăit din bancon până în baie lăsând numai urme pe covor. Am fost salvată de diluant, dar nu am scăpat și de cearta mamei.

În camera mea de la mare era gresie și într-o zi am spălat pe jos cu gel de duș. Am pus prea mult și am făcut spuma-party. Nu a fost cu intenție, dar a fost cu direcție și asta chiar a fost distractiv. În schimb, nu a fost chiar atât de distractiv să stau câteva ore să curăț tot. Spuma nu se evaporă.

Ador să renovez. Odată am mutat paturile dintr-o cameră de hotel din București cu o prietenă și am rupt un pat. Altădată, am mutat mobila în camera unei colege și am spart oglinda. Mda, n-am spus că mă și pricep la asta.

Recent s-a dat zvon în țară că 31 martie 2017 va fi data de lansare în cinematografele din România Strumpfii: Satul pierdut, un film pentru întreaga familie. Vreau să îmi ecranizeze și mie cineva toate boacănele. Puțin ajutor, vă rog! Stop. Pentru asta am video blogul. Defectele fac parte din farmecul meu. Nu as mai fi eu dacă nu aș mai face câte o boacănă din când în când…și de cele mai multe ori fără să vreau. Poate se supără mama uneori, dar eu îmi includ prostiile în categoria soluții creative pentru că gândite separat chiar pot fi un lucru rău, dar la momentul potrivit și în contextul potrivit ele chiar sunt rezolvări geniale ale diverselor probleme cu care mă confrunt. Sunt situații în care trebuie să ne descurcăm cu ce avem, iar eu mă am pe mine și câteva idei, am prieteni cu care pot transforma fiecare situație într-o aventură și doar împreună reușim să ne facem amintiri de neuitat…așa din simple boacăne, exact ca Ștrumpfii. 

Ștrumpfița ar fi nerăbdătoare să mă cunoască. Iar eu abia aștept să merg să văd animația. Nerăbdarea asta!

Până atunci, vă las aici trailerul și aștept să mă contactați dacă vreți să mergem împreună la cinema!


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, iar întâmplările sunt reale. Mai am câteva boacăne, dar nu le postez aici pentru că mama nu știe despre ele și nu vreau să o încurc tocmai acum.

P.S. La ultima Gală SuperBlog, m-am retras mai devreme în cameră și în timp ce mă răsfățam în cadă a postat cineva pe grup: “Vineee tortul!” Asta a fost suficient pentru mine ca să cobor în halat. 

Sursă foto: Arhiva personală, dar sigur există ceva asemănător în arhiva SuperBlog și în arhivele bloggerilor prezenți…și ale prietenilor bloggerilor…și ale prietenilor prietenilor…

4 Comments Posted

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*