Oameni, cărți și experiențe stau la baza dezvoltării mele personale și profesionale. Am ajuns omul de astăzi datorită oamenilor care m-au inpirat, cărților care mi-au lărgit orizonturile și experiențelor care mi-au schimbat perspectivele și mi-au îmbunătățit abilitățile și simțurile.

Le sunt recunoscătoare cadrelor didactice care m-au modelat, tuturor celor care au crezut în mine, oamenilor care mi-au zâmbit și celor care mi-au întors spatele. Viața m-a aruncat în ring de câteva ori să lupt pentru o idee, pentru un ideal, pentru lucrurile în care am crezut și continui să cred. Nu mi-a fost teamă să îmi susțin punctul de vedere chiar dacă asta a însemnat să atrag critici și “dușmani”.

În primii doi ani de facultate, am mers la toate cursurile și seminariile (lipseam rar și asta doar în cazul în care eram plecată din localitate) astfel că am putut să îmi fac o părere despre profesori, despre modul de predare, despre interacțiunea cu studenții. despre așteptările fiecăruia, despre modul de evaluare și notare.

Începând să mă implic în cât mai multe activități extracurriculare, am început să îmi valorific timpul cât mai bine. Am acordat o atenție deosebită prioritizării și am preferat să fac voluntariat în asociația studențească decât să mai merg la cursuri de la care nu mă aleg cu nimic după cele două ore. Sunt atât de multe cazurile în care profesorii fac un rezumat al materiei, îl trântesc pe un PowerPoint și vin să îl citească la curs. Da…și se întâmplă asta cam pe la toate facultățile, din păcate. Aș vrea să poată cineva să mă contrazică aici, dar chiar nu se poate!

Nu am fost niciodată la vreun curs doar pentru prezență sau pentru vreun amărât de punct în plus la examen (pentru că oricum luam 10 și nu mai avea unde să îmi pună punctul). Am fost pentru că omul acela are o experiență vastă și are câteva informații valoroase de împărtășit cu noi. Nu cred în note pentru că sunt subiective, însă cred în cunoștințe și în modul în care sunt valorificate prin punerea în practică. Cred în oameni și în ceea ce sunt ei capabili să facă. Cred că fiecare dintre noi poate să îi inspire pe ceilalți și să adauge o piatră în templul dezvoltării lor.

De-a lungul celor 5 ani de facultate am strâns exemple și anti-exemple atât din rândul studenților, cât și din rândul profesorilor. Am modelele mele de la FEAA în fața cărora mă înclin și le mulțumesc pentru efortul pe care îl depun ca să ne călăuzească pe noi, studenții, pentru pasiunea cu care își fac treaba, pentru sclipirea din ochii lor atunci când ne vorbesc despre carieră și despre cum trebuie să fim, pentru ponturile pe care ni le oferă, pentru barierele pe care le-au ridicat și ne-au făcut să ne simțim prietenii lor, pentru modul în care au comunicat cu noi, pentru că au crezut în noi și ne-au deschis drumul către carieră și către viață, pentru că ne-au fost alături cu sfaturi și ne-au arătat cu blândețe unde am greșit, pentru că dincolo de a ne fi profesori au reușit să ne fie și părinți pentru că ne-au tratat exact cum ar vrea să îi trateze cineva pe copiii lor.

Sunt mândră că am ajuns la FEAA pentru că am întâlnit oameni extraordinari, am învățat să fiu selectivă și să îmi gestionez mai bine timpul.

Eu sunt rezultatul profesorilor care și-au făcut treaba bine, dar și al celor care au tratat cursurile cu superficialitate pentru că mi-am jurat că eu nu o să fiu ca ei, că o să ofer informații utile, că o să explic pe înțelesul tuturor, că o să aduc un plus de valoare oamenilor cu care interacționez.

M-am remarcat prin numeroasele nemulțumiri pe care le-am semnalat pentru că mi-am dorit o îmbunătățire a sistemului de învățământ, a stilurilor de predare, a interacțiunilor. N-am căutat să pun bețe în roate nimănui, ci am încercat să ajut. Cred în schimbare și sunt dispusă să merg până în pânzele albe pentru a se realiza.

Există un profesor la FEAA care mi-a depășit cu mult așteptările, ale cărui cursuri mi-au schimbat studenția. A știut să ne amplifice setea de cunoaștere, a știut să ne explice ca ”unui copil de 4 ani”, a știut să ne ofere exemplele potrivite și să ne facă să venim de drag la cursuri. Ne-a reținut numele tuturor, a fost exigent, a știut cum să impună respect, și-a dorit mai mult de la noi, și-a dorit să fim capabili să înțelegem ceea ce învățăm, nu doar să reproducem totul copy-paste. Și mai sunt și alți profesori la FEAA care fac acest lucru, care pun accent pe creativitate, care ne determină să trecem prin filtrul gândirii toate informațiile pe care le primim, care ne împing să ne părăsim zona de confort ca să începem să ne definim.

Știm cu toții că uneori prezența cu curs depinde de mai multe variabile, cum ar fi ora 8 și o noapte albă înainte, mult soare și o invitație în parc, ploaie și un serial bun, zăpadă și drumuri blocate, ora 18 vineri când deja weekendul începe de la prânz.

Semestrul trecut am avut curs vinerea de la 18:00 cu un profesor de la care nu aș fi lipsit pentru nimic în lume. Eu îmi terminam programul la 17:30 și de multe ori nici nu aveam timp să mănânc. Într-una din serile de octombrie, ploua și încercam să îmi fac loc printre oameni și umbrele. O mașină oprită la trecerea de pietoni a pornit înainte de a traversa complet strada și m-a aruncat într-o baltă. M-am ridicat imediat, mi-am strâns lucrurile și am plecat. Lumea venea spre mine să mă întrebe dacă sunt bine, iar eu le spuneam că întârzii la curs. Când m-am dezmeticit puțin, mi-am dat seama că am hainele ude și trebuie să mă întorc acasă să mă schimb. Am sunat-o pe o colegă să îi explic situația și să o rog să anunțe ea că voi întârzia puțin. Tipa încerca să mă convingă să rămân acasă sau să merg la spital să văd că poate am ceva mai rău. M-am întors acasă, m-am schimbat și l-am rugat pe tata să mă ducă la facultate. (Nu vă spun ce șoc au avut părinții când le-am spus ce s-a întâmplat, însă i-am liniștit imediat. E pe bune treaba cu atitudinea este totul)

Am intrat în sală, m-am scuzat pentru întârziere și m-am așezat în ultima bancă. Curs de Managementul riscului. Primul exemplu: riscul de a te lovi mașina când traversezi strada. Toți colegii s-au întors spre mine, iar eu am început să râd. Domnul profesor se uita nedumerit în sală și atunci i-am spus că doar ce mă lovise o mașină când am plecat spre facultate. (De atunci iau în calcul toate riscurile posibile și îmi fac tot felul de scenarii în minte. Mi-a fost și încă îmi este atât de utilă acea materie)

Dacă nu ar fi fost un profesor grozav, probabil m-aș fi gândit de 2 ori înainte dacă să mă mai duc la curs sau poate că nici măcar nu aș fi plecat de acasă.

Nu îl ridic pe un piedestal pentru că s-a ridicat deja singur prin tot ceea ce a realizat până acum și prin modul excelent prin care dă valoare tuturor acelor 2 ore de curs.

FEAA are oameni excepționali cu care trebuie să se mândrească, oameni al căror nume îmi face inima să tresalte atunci când îl pronunț sau îl aud, profesori care și-au lăsat amprenta asupra dezvoltării multor studenți. Mi-aș dori să fie din ce în ce mai mulți.

 

S-ar putea să-ți placă și:

17 comentarii

  1. Sunt profesori cu har care știu sa se facă plăcuți, respectați și sa-ți fie drag de materia predata chiar dacă aceasta nu este in topul preferințelor tale. Am întâlnit și orofesori care citeau efectiv din ceea ce aveau de predat și nu ma încurajau cu nimic ca eu sa învăț acea materie. Tu ești un exemplu pentru mulți dintre studenți și tocmai din acest motiv ai ajuns ai i

  2. M-ai impresionat cu povestea ta:) am avut si eu profi care vorba ta, citeau de pe power point. Nu pot sa uit o profa de la o materie foarte interesanta, care se punea la catedra in picioare, lua microfonul si turuia doua ore si ne obliga sa scriem. Si era obligatorie prezenta: daca nu veneam ne scadea doua puncte la examen. Si avea o asistenta care dadea click cand termina slide-ul de citit. La un moment dat ajunsesem sa credem ca stie pe de rost fiecare cuvant si virgula.

    1. Mă bucur că ți-am atins coarda sensibilă! Am avut și noi o profesoară de genul acesta și la fel am crezut că știe și unde și-a pus virgula în carte la pagina 58 penultimul rând. :))

  3. Profesorul contează foarte mult. El te îndepărtează de materia pe care o predă sau te apropie. Am avut și eu câțiva profi din ăștia, care m-au făcut să-mi placă materii pe care le uram și pe care nu le înțelegeam. După mine proful e totul. 🙂

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *