AlexandraVara trecută mi-am petrecut-o fugind de mine, de lume, de amintiri, de povești, poate și de tine cel care citești acum. Am fugit ca să scap de gânduri, am fugit ca să mă regăsesc…sau, pur și simplu, am fugit. De multe ori nu am avut motive și nici nu le-am căutat.
Am trăit singurătăți pe care nici nu pot să le exprim în cuvinte. Mi-a fost drag și dor, frig și cald. Am învățat că există trei tipuri de singurătăți – 1. când ești singur cu tine și guști libertatea, te redescoperi și renaști; 2. singuri în doi când sunteți doar voi doi ascunși de ochii lumii ca să vă trăiți poveștile și 3. acea singurătate care are gust amar, pe care oamenii de lângă tine te fac să o simți. Aceasta e singurătatea care te doboară și cea care mai apoi te ridică. Te ridică deasupra tuturor și te îndeamnă să ridici niște ziduri în jurul tău atât de înalte încât să nu mai poată nimeni să le sară. Și treptat te închizi în fortăreața ta. Și ești doar tu și cu tine.
Am ridicat și eu ziduri și apoi le-am dărâmat, neștiind că o să se prăbușească peste mine. M-am ridicat din dărâmături și am construit altele, mai înalte, mai puternice și m-am simțit mult mai în siguranță. M-am bucurat de zona mea de confort și nu mi-a păsat de nimic din afară.
Am avut nevoie de oameni și nevoie de mine pentru că afecțiunea o primesc de la cei din jur și motivația doar de la mine. Fericirea stă ascunsă în lucrurile mici, în cuvinte frumoase, în florile de pe câmp, în norii de pe cer, în cântecul greierilor și în lumina stelelor și nu îți trebuie bani ca să o experimentezi. Fericirea nu costă așa cum cred unii. Fericirea e simplă și are o valoare incomensurabilă.
A venit vara și o să încep să fug iar, de mine, de oameni, de orașul aglomerat. Fug să îmi găsesc liniștea. Fug de teamă. Fug de dor. Fug doar pentru că vreau să vină cineva după mine să mă cheme înapoi. Fug pentru că vreau să mă prindă cineva de mână să fugim împreună. Fug spre capătul lumii pentru că acum am putere să fac asta.
Vreau să nu îmi mai fie teamă. Vreau să ies din zona de confort, să mă avânt în necunoscut, să trăiesc la cote maxime. Vreau să experiementez, să descopăr lumea, să urc pe cele mai înalte culmi, să cuceresc înălțimi, să respir aerul pe care îl împrospătează oceanul, vreau să ajung la capătul lumii și să mă bucur de liniște.
Însă la capătul lumii nimeni nu poate ajunge singur.
Mereu calatoresti, chiar ma bucura acest lucru! Si eu ador calatoriile si articolele tale despre acest subiect!?
Îți mulțumesc mult, draga mea! :* Pentru anul următor, am în plan un zbor pe lună și un circuit turistic prin țară de o lună. :*
Si eu am in plan sa calatoresc mult mai mult anul acesta <3
Frumos plan! Mult succes în realizarea lui! Și eu vreau să câlătoresc din ce în ce mai mult. :*
si mie imi place sa calatoresc si sa ies din monotonia asta urbana … pacat ca timpul trece atat de repede iar job-ul nu imi permite mereu acest lucru
Călătorește cât de mult poți, draga mea! :* oricând ai puțin timp liber, fugi să descoperi lumea! :* :*
Trebuie să faci ceea ce vrei, nu ceea ce vezi la alții și crezi că ai vrea si tu.
Cred că trebuie să ne cunoaștem foarte bine! Singurătatea e bună uneori, ne ajută să ne cunoaștem mai bine.
Am avut acea perioadă de singurătatea care m-a ajutat să mă cunosc, să mă definesc, să mă construiesc. Am avut acea perioadă de fugă de lume, de mine, de tot. Am făcut research ca să știu ce vreau 🙂 am avut modele de așa da și așa nu. Mi-am dat testele și acum știu clar ce și cum vreau. Te îmbrățișez cu drag, Mihaela! :*
oho, i feel you
eu calatoresc mai mult singura decat cu iubitul. desi ma duc in general la prietene, prefer ca drumul lung catre tarile straine sa le fac singura
cel mai bine mi-e singura printre nori
Hehe, frumos și așa! Cred că aș vrea un iubit cu care să călătoresc. :))))
Eu te sustin. Am si eu momente de genul. Sa faci ce iti place si ce iti doresti, dar acele ziduri inalte sa stii ca sunt bune deseori
Mulțumesc mult, Nati! :* Să știi că zidurile și-au făcut treaba bine! :*
Imi place tare mult sa calatoresc, frumos articol.
Mulțumesc, Oana! Mă bucur că împărtășim această pasiune! :*
Daca sa arata capatul lumii nu vreau sa ajung acolo, pare periculos. :)) Si mie imi place sa calatoresc si am momente cand vreau sa fug de tot.
Hihi. Petronela, să știi că așa arată și mie chiar nu mi se pare periculos. Ba chiar aș vrea să ajung acolo. Călătorește cât mai des acolo unde îți dorești! :*
Vreau sa citesc iar acea olteanca in deplasare pe care am gasit-o prima data <3 Si apoi vin cu tine pana la capatul lumii!
Cum era acea olteancă în deplasare de prima dată? :* Că poate rezolvăm cumva cu capătul ăla al lumii. :*
Ce norocoasa esti sa calatoresti asa mult si des! 🙂
Uneori e bine sa fii doar tu cu tine…sa iti incarci bateriile, poate chiar sa te redescoperi!
Nu pot să stau fără călătorii. Mi se pare prea scurtă viața asta ca să pot să ajung peste tot pe unde îmi doresc. De asta fac tot ce pot ca să bifez cât mai multe. :*
Cand vine vorba de plecat, as pleca oricand, oricum si daca nu se poate altfel, doar cu hainele de pe mine. Oare in cazul tau incerci sa te redescoperi, sa te gasesti pe tine insati …. Incerc sa inteleg la ce te gandesti cand spui acele vorbe pline de subinteles
Mă bucur că ai înțeles ideea. L-am scris atunci atât de subtil. :* Te puuup! :*
Tare fain articolul tau! Si eu vreau sa bifez cateva destinatii ^_^
Mulțumesc mult, Eva! :* Mie îmi mai trebuie o viață ca să bifez tot ce vreau. :*
Trebuie să te înțelegi pe tine mai înainte, ca apoi să-i înțelegi pe ceilalți 🙂
Știu ce zici, Andrea, și am reușit treaba asta! :* Te puuup! :*
Mi-Ar placea sa călătoresc… sa mă bucur de libarbate. Anul viitor poate reușesc sa bifeze și eu ceva destinații .
Mult succes, draga mea! Și experiențe cât mai grozave! :* :*
Sa calatoresti e cel mai misto lucru pe care poti sa-l faci. Cunosti oameni, experientele te definesc. Ador sa calatoresc!
Subscriu! <3
Oh, ce dor de duca am si eu uneori. Mi-as lua un one way ticket. Dar apoi revin cu picioarele pe pamant :))
I know this feeling :)) :*