Am devenit dependentă de un drog numit Superblog

Am fost în sevraj. Amintirile erau atât de vii, pe unde mergeam găseam ceva care să mă ducă cu gândul la un articol pe care l-am scris cândva. Uneori făceam rapid o poză și o trimiteam și altor dependenți ca mine care și ei erau în acea stare latentă. Mă cuprinde un dor puternic, o nostalgie care mă purta din nou în acele nopți albe când eram în plin proces de creație. 

Plouă. M-am înghesuit în păturica mea pufoasă, am pus o melodie în surdină și m-am uitat spre aburul care se înălța din cafeaua mea cu aromă de toamnă. Așteptarea a luat sfârșit. Astăzi ies din sevraj. În dimineața aceasta m-a trezit alarma de SuperBlog în semn că a început.

Am stat pe gânduri atâta timp dacă să mă înscriu sau nu. Pe 1 septembrie, când s-a dat startul la înscrieri eram ferm convinsă că o să particip și ediția aceasta, dar am amânat înscrierea pentru a amplifica senzația aceea ciudată pe care o stimțeam. Îmi era drag și dor. Știam ce mă așteaptă, știam cât de încărcate vor fi cele 2 luni care urmează, știam că voi fi conectată la noua mea lume…știam.

Am încercat să îmi văd viața fără SuperBlog și pur și simplu nu am putut. Nu am putut trăi cu gândul că prietenii mei sunt acolo conectați la platformă, nutresc idei sofisticate și dau tot ce au mai bun pentru un loc cât mai bun în clasament (oricât de mult ar nega unii acest lucru). Nu mă vedeam trecând nepăsătoare pe lângă provocări atât de frumoase pe care le lansează diverse firme. 

Și mai apoi nu puteam concepe faptul că SuperBloggerii se vor întâlni la Gala din decembrie fără mine. Mi-e dor de ei, mi-e dor de atmosfera de la gală, mi-e dor să fac senzație într-un nou halat. 

Mi-e dor de SuperBlog mai mult decât credeam. Da, sunt dependentă. Nu pot sta pe margine doar să privesc, trebuie să fiu în mijlocul acțiunii, acolo pe ring, dezbătând diverse subiecte pe grup cu revoltații, F5-uind de zor în așteptarea notelor și savurând cafeaua cu aromă de SuperBlog în nopțile albe în care am jurat că o să dorm.

Astăzi s-a lansat prima probă și are aromă de toamnă. Până și ea! Nu vreau să scap de această dependență, mă alin cu probe noi, mă înarmez cu răbdare și creativitate și îmi pun sufletul pe platformă. 

Las emoțiile de toamnă să mă cuprindă ca să pot să vă transmit și vouă emoțiile pe care le-am trăit cândva și pe care, cu prilejul acestei competiții, îmi fac curajul să le aduc la lumină.

Cu acest articol îmi fac intrarea pe ring, pardon în competiție! Superbloggeri, revin alături de voi, trăindu-mi dependența la cote maxime!

Abia aștept să ne revedem!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*