Dincolo de agitația verii, de alergări și căutări de sine, de pierderi și regăsiri, am reușit să îmi găsesc liniștea. Am plecat de pe coastă, din Costinești, de la albastrul frapant al mării, și am ajuns pe altă Coastă, cea din Brașov, la verdele crud al muntelui. Aerul curat al orașului, ritmul lent cu care se desfășoară totul, liniștea stăzilor, farmecul munților și frumusețea munților au fost ca un remediu pentru mintea și sufletul meu. Am respirat verdele și înălțimea până în străfundul plămânilor și m-am încărcat cu energia necesară pentru a începe toamna în forță.

De la primul contact cu orașul, am simțit acea deconectare de lume, de trecutul cu care venisem după mine și am știut că de acolo o să pot să plec un om nou dacă mă debarasez de probleme și îmbrățișez noua viață care mi se deschide în față prin orașul care avea să-mi devină acasă…sau mai bine zis a treia casă.

Cu rucsacul în spate și privirea spre culme, am urcat pe Strada Coastei, la numărul 54A, unde ne aștepta atât de primitoare CASA Natalia. Gazda, extrem de drăguță, ne-a întâmpinat alături de uriașul și prea simpaticul, Teddy. Mie îmi e frică de câini, în general, dar de blănosul prietenos m-am atașat imediat.

Doamna Natalia ne-a servit cu ceai, cafea și biscuiți și am stat în grădină să povestim. Acela a fost momentul în care ne-am împrietenit, realizând câte lucruri avem în comun și cât de bine ne putem înțelege. Și când mă gândesc că noi am ajuns acolo doar pentru mansardă și tocăria din lemn, fără să ne gândim că vom găsi un om minunat alături de care să depănăm amintiri.

Nu am ce să spun despre casă, în afară de faptul că mi-a cucerit inima, pentru că pozele vorbesc de la sine. Lemnul de pe pereți îmi creează ideea de saună, iar sauna pentru mine nu înseamnă căldură, ci relaxare, deconectare, detoxifiere a sufletului mai presus de cea a trupului.

Casa este așezată sub Tâmpa, drept pentru care am urcat pe un platou să vedem orașul de sus. Atât de multă liniște și doar glasul pădurii și al verdelui fraged putea fi auzit. Doar cerul își mai spunea poveștile în acel colț rupt din Rai.

 

După ce ne-am încărcat cu energie din munte, am coborât spre Promenadă unde am admirat veverițele și apoi am coborât spre Strada Sforii să facem proba câți oameni încap pe acolo. Strada este a treia cea mai îngustă din Europa, cu o lățime cuprinsă între 1,11 m și 1,35 m.

Brașov pare orașul cu coffee to go la fiecare 10 metri și am încercat hazelnut de la Kafe și Big Mama de la Kafea. Cu Big Mama am urcat pe Postăvaru la 1799 m.

Experiența din Poiana Brașov va rămâne în amintirea tuturor prin ținuta mea neadecvată (am urcat pe munte în rochie pentru că a fost ceva spontan), dar am avut ocazia să mă bucur de o cafea bună la înălțime, acolo unde peisajul mi-a tăiat răsuflarea și unde l-am văzut pe Winnie de la distanță, prin obiectivul aparatului.

Am revăzut chinchilla cu care ne-am împrietenit iarna trecută și, spre surprinderea mea, stăpânul ei ne-a recunoscut.

Am testat înghețată de casă, iar aromele care mi-au plăcut cel mai mult sunt ananas și combinația de lămâie, mentă și ghimbir.

Seara am petrecut-o pe marginea fântânii din Piața Sfatului, privind trecătorii și cerul și stelele.

Deși plecasem în Brașov pentru Parc Aventura, fetele nu au avut curajul să se aventureze pe trasee (deși Clau se pregătise de acasă cu clipuri de pe Youtube) și m-au lăsat baltă la intrare. Neavând cu cine să mă distrez în și pe corzi, am abandonat și ne-am plimbat prin parc, ne-am relaxat pe iarbă și am făcut poze. Solicitarea pentru Parc Aventura rămâne valabilă în primăvară când o să se redeschidă, dar o să vă stresez cu asta abia atunci.

De acolo am aterizat în Grădina Zoologică, unde Ralu ne-a făcut un tur și am ajuns la timp pentru educația la urși, când mama lui Winnie în învăța tumbe pe Winnie.

Abia seara mi-am amintit că în Brașov este Coffeol care, evident, era închis și a fost primul loc în care am ajuns dimineața următoare. Dacă mă citiți de ceva timp și mi-ați urmărit și vlogul, ați observat că sunt un coffeolover fidel.

Drumul spre casă a fost plin de incidente, mai mult sau mai puțin plăcute. A luat foc vegetația drept pentru care trenul a oprit între stații vreme de o oră, ploaia se oprise și acolo între munți, aerul curat m-a chemat afară. Când am ajuns în București, cu o mare întârziere, am văzut Trenul Regal.

Pot spune cu mâna pe inimă că m-a adoptat Brașovul și o să revin de fiecare dată când o să i se facă dor de mine și o să mă cheme cu glasul brazilor, al înălțimilor și al oamenilor pe care i-am cunoscut acolo și inima îmi cere să îi revăd acum când se umple de dor.


CITEȘTE ȘI:

  1. Brașov pentru a patra oară

  2. Toamnă peste Brașov

  3. Un altfel de S.T.A.R.T.

  4. Amintiri dintr-un oraș boem

  5. 7 ponturi pentru o vacanță reușită în Poiana Brașov

  6. Brașov – VLOG

S-ar putea să-ți placă și:

39 de comentarii

  1. Ma bucur tare mult ca ai revenit in Brasov si ca ai avut loc de experiente placute. Ti-ai reincarcat bateriile?. Abia astept sa-mi trimiti pozele si sa ne revedem?. Nu uita ca esti un om frumos, puternic si ca la un moment dat vei ajunge unde iti propui⏳. Te astept la Brasov❤. Mult succes in tot ceea ce faci?. Nu uita ca povestea ta este despre tine?.

    1. Love you, Ralu! Îmi ești atât de dragă și mă bucur că te-am revăzut! Mă întorc în Brașov în decembrie așa că o să ne revedem curând! Aceleași gânduri bune îți transmit și eu ție! Huuug! :*

  2. Ultima data am fost in august in Brasov si mi-e un dorrrr… Atunci am vizitat prima data si Zoo din Brasov si mi-a placut, cu toate ca nu era constructia terminata. Vreau sa mai merg in noiembrie si sper sa nu ninga pana atunci, mai vreau sa vad orasul fara zapada 🙂

  3. Sa stii ca Brasovul este si unul dintre orasele mele preferate. Am fost acolo la sfarsitul verii si de fiecare data descopar locuri noi. Mi-a facut mare placere sa citesc articolul tau! Ai facut niste drescrieri superbe!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *