Relaxare, mâncare, cafea și concert în București

M-am întors în agitația din București de la liniștea din Brașov. M-am întors la străzi aglomerate, metrou, parcuri fără număr, copacii care îmi știu povestea și cafeaua care îmi face ziua mai bună. De București mă leagă multe lucruri, de la locuri și oameni, la povești și amintiri. Sufletul meu are un loc acolo în care se întoarce iar și iar pentru noi experiențe.

Etajul 9, Dristor. E deja tradiție ca atunci când ajung în București să mă opresc la Subway pentru micul dejun. Cafeaua am luat-o cu mine acasă (da, București e a doua mea casă așa că oriunde voi sta acolo o să numesc acel loc ”acasă”, excepție căminul care mi-a lăsat un gust amar). De la fereastră, priveam spre lumea care se deschidea în fața mea, spre mașinile care ocupau străzile și claxonau ritmic în graba lor spre libertate, spre copacii care nu dădeau semne că ar fi toamnă și cu un glas aproape pierdut m-am întrebat ”Ce face orașul meu astăzi?”. Acea scenă mi-a conferit un fel de putere și m-a dat o ciudată stare de bine, aș spune că m-a făcut să mă simt la înălțime (nu doar la propriu cum, de altfel, deja eram).

Adoptată neoficial de Coffeol

O constatare târzie care m-a pus pe gânduri: Coffeol parcă ar fi vreo rudă de-a mea pe care trebuie să o vizitez de fiecare dată când vin în capitală. Nu știu să descriu modul în care sentimentele mele se leagă de acest loc, cum papilele mele au îndrăgit gustul cafelei, cum reușesc să mă simt extraordinar de bine când sunt acolo și simt că aparțin locului. Coffeol chiar ar trebui să mă adopte! Cred că aș putea fi cu succes un Coffeolover în Deplasare.

Din Centrul Vechi am hoinărit pe Calea Victoriei până în Parcul Kiseleff. Am respirat prezent, trecut și viitor. Ne-am integrat în peisaj, am fost parte din oraș, din trăirile lui, ne-am regăsit și am depănat amintiri despre primul nostru contact cu Bucureștiul. Tot cu Ocxana am ajuns în acea noapte în capitală, în urmă cu 5 ani, fără internet sau GPS, căutându-ne în disperare casa, cu ea am descoperit străzi și locuri și parcuri. Cu ea am împărțit toate acele experiențe care azi mă leagă atât de mult de București încât revin iar și iar.

Răsfăț culinar la Naan

Seara am petrecut-o la Restaurantul Naan unde am avut parte de un răsfăț culinar în cea mai grozavă formă. Explozie de gusturi, forme, culori, papile gustative în extaz, o încântare olfactivă, muzică bună pe fundal și stele pe un cer atât de senin.

Pieptul de rață cu cartofi, pere caramelizate și sos de fructe de pădure rămâne deliciul suprem. E acel apogeu al descoperirii la care am ajuns după îndelungi căutări, despre care mai vorbim și astăzi, la mai mult de o lună de la acea cină și rămâne în fruntea listei cu motive să revenim în București. Chiar zilele trecute îmi spunea Ocxana că atunci când o să ne întoarcem în București, o să mai vrea la Naan pentru acel piept de rață, chiar dacă trebuie să străbatem tot Bucureștiul pentru asta. Calea Progresului chiar nu este în zona noastră de interes, dar prin Naan a devenit un punct important pe harta descoperirilor noastre.

La Naan am fost în toate cele 3 zile cât am stat în București și am avut ocazia să testăm mai multe feluri de mâncare. De pe cheesecake am mâncat și menta Ocxanei că mai rămăsese puțin sos și, chiar dacă nu mai intra nicio guriță, tot m-am sacrificat. Nu am mai apucat să încerc lava cake, dar va fi primul desert pe care îl voi comanda în decembrie (acum visez puțin cu ochii deschiși ca, în decembrie când vom merge iar la Naan, să fim întâmpinate cu ”Bine ați revenit! Acesta este desertul mult dorit”), dar mereu viața bate filmul așa că o să vă povestesc atunci despre noua experiență.

Superlativul din relaxare și distracție la Therme

Când am ajuns la Therme, m-am simțit ca în aeroportul de o insulă și m-am rupt complet de realitate. Ajunsesem acolo pentru a doua oară și, în ciuda faptului că eram cumva familiarizată cu locul, am experimentat totul altfel, am trăit noi senzații, m-am bucurat de piscina exterioară și am mers desculță prin iarbă la apus.

Nu am avut voie să filmez acolo drept pentru care în vlog nu apare nimic din acele momente, dar am povestit puțin despre cum m-am simțit. Am stat fără telefon 6 ore. Am rezistat! Cei care mă cunoașteți personal știți că sunt dependentă de telefon (într-un univers paralel aș spune că sunt dependentă de oamenii cu care conversez). Excepție momentul în care am făcut o poză în hamac! Trebuia să explic cumva lipsa mea din online (deși nu obișnuiesc să îmi justific acțiunile, dar din respect pentru voi am făcut acest lucru).

Mi-am adus aminte că atunci când eram mică reușeam să mă distrez pe cinste și fără telefon. Rețeaua mea de socializare se numea afară și știam unde sunt toți prietenii mei. Erau puțini, dar oricând mă puteam baza pe ei pentru orice nebunie. La Therme, rețeaua mea de socializare a fost rețeaua de tobogane de la Galaxy, iar distracția am împărțit-o cu Ocxana și jur că nu m-am mai distrat atât de bine de muuuult timp. Am cunoscut și un salvamar drăguț, dar n-am reușit să îl găsesc și pe facebook. Nici nu cred că i-am înțeles numele bine. Saunele sunt preferatele mele așa că m-am simțit acolo ca într-o oază a relaxării și m-am întors acasă mai odihnită decât după orice alt concediu. Nu știu cum, în general, mă întorc din deplasări mai obosită decât plec. De data aceasta chiar a fost o excepție și nu a trebuit să plec prea departe pentru efectul dorit. Luminile din piscină fac din aceasta o boltă a Raiului, iar reflexia de pe tavan mă face să mă simt fugită în Paradis. Efectiv, simt cum timpul se oprește și chiar nu mai contează cât este ceasul sau ce este în afara acestui ”ecosistem” care trăiește după propriile lui legi.

Când ești acolo, pur și simplu simți că nu mai există timp sau spațiu, că nu mai există nimic în exterior și, pur și simplu, ai vrea ca aceea să fie întreaga ta lume. Ți-ai putea trăi întreaga viață acolo fără să te plictisești și încă o zi în plus. Mai e cineva care încă nu a ajuns acolo și nici nu are pe listă Therme?

Ziua X în Piața Universității

Dumincă seara am pierdut trenul de 18:35 pentru că am fugit în Piața Universității pentru concertul de la Ziua X. Criss și Vlad, Delia și Carla’s Dreams am fost cei pentru care am rămas în București încă o seară.

Cafea cu stare de spirit la Second Cup

Cu această ocazie am descoperit Second Cup, locul de unde poți să îți cumperi cafea în funcție de ce față de bufniță ai. Super tare conceptul, dar și cafeaua este la înălțime.

O să revin în București pentru un turneu al cafelei și o să merg din coffee shop in coffee shop. Cineva mi-a povestit că într-o seară a luat tot centrul vechi la rand sa dea câte un shot în fiecare bar, eu o sa beau cate o cafea în fiecare loc – specialitatea lor că aceea presupun că este cea mai bună aromă. Plănuiesc să ajung acolo în decembrie înainte de sărbători ca să prind și Târgul de Crăciun, orașul luminat, să o vizitez pe bunica, să îl revăd pe unchiu și să merg la patinoar cu Fawzy. 

Vlog

---

CITEȘTE ȘI:

1. Toamnă peste București

2. Ne-am regăsit în același București al nostru

3. #WelcomeHome – La etajul 8, Ibis Gara de Nord, unde mă așteaptă acel pervaz

4. 3 locuri din București pe care nu ar trebui să le ratezi

5. Cu și despre București

6. București – VLOG