AlexandraPlâng de când am urcat în tren. De fericire, de dor, de inimă albastră, de speranțe, de dezamăgiri, de toate. Citesc și plâng. Orice scriere îmi trezește amintiri și toate sunt legate de același om.
Era soare peste Brașov și atât de multă liniște încât m-am regăsit, mi-am pus ordine în gânduri, sau cel puțin asta am crezut, și m-am plimbat liniștită pe străzile înguste. Brusc, mi-am luat o cafea și m-am grăbit la gară.
I-am scris. Am șters, am rescris, iar am șters și in final i-am trimis mesajul. Îmi era dor de el, de noi, de conversațiile pe care le purtam cândva. Mi-era dor de ce am crezut că suntem. Am plecat sper el cu atât de multe gânduri.
Mi-era atât de dor să mă cufund în brațele lui, să mă pierd în sărutări și să simt cum mă pierd și mă regăsesc în privirea lui. Îmi era dor să simt liniștea din jurul lui, să respirăm acelasi aer, să auzim aceleși bătăi de inimi. Mi-era dor de el și de cum mă simțeam în preajma lui. Mi-era dor de mine cea care am fost și poate nu voi mai fi niciodată. Mi-era dor să renasc. Mi-era dor.
Am plecat plină de speranță. A fost călătoria spre mine, în care am primit răspunsuri la întrebări pe care deja de mult le uitasem. M-am regăsit. M-am întâlnit cu mine și mi-am proiectat amintirile pe geam, așternute pe munți, sub soarele ce apune. L-am simțit atât de aproape de mine. L-am resimțit din amintiri, din memorie, din suflet.
Mi-a fost dor. Drag și dor. Un dor până la lacrimi. Vorbeam din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum nu am fi tacut deloc o perioadă, ca și când nu as fi zăcut niciodată în lista lui de block, ca și cum am fi fost iar prieteni fără ca să simtă și conturile noastre de facebook asta. Am lăsat trenul să treacă prin gara lui fără să cobor și am plecat acasă.
Îmi închid sufletul o vreme. Nu vreau alte începuturi. Vreau doar continuarea noastră.
CITEȘTE ȘI:
Nu am mai citit de mult timp un articol emoționant și plin de trăiri. Felicitări!! ? Despărțirile sunt întotdeauna cele mai grele.
Îți mulțumesc din suflet. Și tot ele mă inspiră cel mai mult.
Uh…O poveste tristă…:(sper sa va rezolvați problemele si daca se poate sa fie totul ok între voi!Pup! ?
Îți mulțumesc ?
Un articol foarte emotionant, sper sa fie totul ok.
Mulțumesc mult. Nu sunt sigură că va mai fi ceva ok între noi.
Nu e ușor uneori să înțelegi anumite lucruri, gesturi, cuvinte care ni se spun/fac. Dar desi pare banal, o să spun că unele lucruri se intampla fara sa le intelegem decat mult mai tarziu.
Poate e mai bine sa te reculegi, sa te redescoperi si sa lasi putin timpul sa treaca.
Cat de frumos scrii. Ai reusit sa transmiti emotia…Mi-a placut mult ultima propozitie…*Am lăsat trenul să treacă prin gara lui fără să cobor și am plecat acasă.*
Îți mulțumesc tare mult și mă bucur pentru emoția pe care ai simțit-o. ?
Foarte frumos ai scris. Foarte profund. Nu comentez, doar asculta-ti inima
Îți mulțumesc tare mult. O să țin cont de sfatul tău! ?
Emotionant! Daca treci prin aceste stari de dor, asculta-ti inima! Asa spun si eu! 🙂
Mulțumesc mult, draga mea. Să știi că am ascultat-o și mă simt mai bine acum! ❤
Am ascultat-o. Mulțumesc tare mult! ?
Foarte emotionant, mi-a placut aceasta poveste trista.
Până la lacrimi. Te pup! ?
So.. Un articol extrem de emoționant. 🙁 m-a impresionat, totusi.
Mă bucur mult! ?
Eu incep sa cred ca s sociopata :))
N am simtit niciodată sentimentul de dor. De nimeni. Desi, recunosc, ca am folosit termenul de dragul de a il folosi.
Nu am cuvinte să îți spun cât de mult te invidiez. :)) eu uneori efectiv simt cum mă topesc de dor. Te pup! ?
Vai dragra mea! Ma omori incet….. pe de-o parte ma bucur ca impartasesti cu noi aceste ganduri si trairi. Pe alta parte ma intristezi cand observ lupta din sufletul tau. Oare ti-ar fi mai bine cu el? Crezi ca ar mai fi cum a fost candva?
Nu e același :)) și nu e bine nici cu el. Îmi e bine acum, construind Imperii.
Oh, draga mea, scrii atat de frumos despre lucruri sensibile ! Daca accepti un sfat, nu uita ca orice sfarsit inseamna un nou inceput. Viata nu se termina intr-o poveste de iubire, de multe ori e mai bine sa investeti timp si sentimente acolo unde sunt si dorite. xo
Îți mulțumesc tare mult pentru sfat. Acum, privind în urmă, îmi dau seama de multe lucruri și consider că e mai bine că s-a întâmplat totul așa. Unii oamenii chiar nu știu să prețuiască, altora în schimb le e teamă.
Uite cum ma faci tu sa plang la ora asta. Da, am simtit si eu acest dor, doar ca eu nu am avut puterea ta de a nu cobori la el. 🙁 Oricum sa stii ca un lucru, o relatie, o ceva, ce necesita o pauza nu va mai fi niciodata la fel ca inainte.
Cândva aș fi coborât, atunci nu. Iar acum nici măcar nu mă mai gândesc la el în maniera aceea. Te pup și te îmbrățișez să uiți de toate acele lacrimi!
Un articol cu adevarat emotionant. Scrii cu atata pasiune incat imi ajungi la suflet de fiecare data
Mulțumesc tare mult! ❤ te pup!
Emotionant articolul tau. Ai reusit sa transmiti toate emotiile tale.
Mă bucur tare mult că am reușit acest lucru. Îți mulțumesc! ?
Aceasta postare imi aminteste de tinerete cand eram si eu la fel de zbuciumata. Timpul le rezolva pe toate 😉
Am observat și le rezolvă mult prea bine. ❤
Am trecut si eu prin astfel de sentimente. Timpul le rezolva pe toate.
A reușit să le rezolve și la mine.
Avand in vedere ca vorbesc in cunostinta de cauza si n-a fost vorba de iubire, ci doar de ceva efemer din care v-ati savurat reciproc, dar totusi atat de intens (orgasmic), sfatul meu este sa lasati lucrurile sa decurga de la sine. Vei fi bine, stiu asta, doar concentreaza-te la cum sa-ti traiesti viata si nu la oameni, e mai bine asa plus ca nu vei mai suferi. Iti urez mult succes cu blogul!
Răzvan, mă bucur tare mult de sfatul tău. Ai perfectă dreptate. Nu ai idee cât de bine mă simt acum și cât de focusată pot fi pe alte lucruri mult mai importante. Îți mulțumesc pentru că ai fost mereu alături de bine cu o încurajare, o vorbă bună, un sfat din suflet!
[…] Ți-a fost vreodată dor de cineva până la lacrimi? […]
[…] Ți-a fost vreodată dor de cineva până la lacrimi? […]