Cum am decis să ies din zona de confort anul acesta?

Sunt pe cale să fac un lucru nesăbuit, de-a dreptul nebunesc, dar care mă va scoate cu siguranță din zona de confort. Am simțit o ușoară plafonare drept pentru care mi-am luat o pauză și am remenorat toate lucrurile extraordinare pe care le-am făcut anul trecut. Pentru marea majoritate nu am fost pregătită, dar m-am aruncat în corzi și mi-am dus la superlativ toate experiențele.

Dacă mi-ați descoperit blogul recent, vă fac un rezumat. Am fugit singură 8 zile în Cipru, fiind prima mea vacanță de acest gen. Cu o planificare extrem de bine pusă la punct și cu telefonul pe mod avion, am reușit să explorez Larnaca, Ayia Napa, Limassol și Paphos. Nu pot descrie în cuvinte cum m-am simțit acolo, cum m-a încărcat toată acea libertate, cum am fost toată un zâmbet și am devenit un exemplu pentru toți cei de acasă care îmi urmăreau aventura. Am dat dovadă de curaj, mi-am demonstrat că mă descurc, le-am demonstrat părinților că mă descurc ceea ce este extrem de important pentru mine (cumva a fost testul meu suprem), i-am motivat pe mulți tineri să călătorească mai mult, să își facă curaj să călătorească și singuri și cumva acela a fost un boom pentru că de atunci au început tot mai mulți să îmi scrie fie să îmi spună că mă urmăresc și mă admiră, fie că vor să călătorească alături de mine pentru că fac călătoriile mele. Consider că am contribuit cu ceva bun în viețile lor și mă bucur că am reușit să fac acest lucru. Mi-au scris inclusiv părinții prietenilor mei să îmi spună cât de mult mă apreciază.

Ulterior, am fugit în vară singură la 5000 km depărtare de casă, tot cu telefonul pe mod avion, pentru a face turul Insulelor Canare.

Consider că a călători solo e super mișto, te încarcă cu o energie fantastică și te ajută să te descoperi și redescoperi. E un fel de terapie, un lux, un must try și totuși mi-am dat seama că nu e pentru oricine înrucât pe lângă doza de curaj pe care o impune, mai presupune și o doză de nebunie, însă merită din plin pentru că e o călătorie din care nu te poți întoarce altfel decât schimbat.  Mi-a plăcut atât de mult să călătoresc singură încât mi-am promis că o să am o astfel de experiență cel puțin o dată pe an.

Am început anul cu o listă destul de îndrăzneață cu destinații, o listă destul de flexibilă de altfel, și cu câțiva prieteni cărora le-am promis că o să călătorim împreună, la care se adaugă prietenii cărora le-am promis că o să îi vizitez.

Am fost întrebată mai des ”de unde ai bani de atâtea călătorii?” decât ”ce faci?” și în acest moment mă întreb și eu exact același lucru. Am răspuns simplu că nu merg la nunți (și asta din două motive: 1 nu mă dau în vânt după nunți și 2 e modul meu preferat de a face economii).

Încă de la primele ore de microeconomie am învățat că satisfacerea unei nevoi va genera apariția unei alte nevoi de satisfăcut și cumva creșterea asta a nevoilor (sau dorințelor) este exponențială. (Doctoratul m-a învățat că aici ar trebui să pun ghilimele și să menționez sursa)

Obișnuiesc să îmi planific în detaliu fiecare călătorie, atât cu hartă, atracții turistice și necesar de zile, cât și cu buget realist, construit în cel mai fin detaliu (inclusiv cu cheltuieli neprevăzute).  De câteva zile mă joc într-un Excel și valoarea cheltuielilor (fără cele curente sau neprevăzute) e cu mult (extrem de mult) mai mare decât cea a veniturilor. Cifrele la care mă uit în acest moment mă sperie, dar visurile care freamănă în mine îmi dau curaj.

Am hotărât ca din primii bani să îmi cumpăr toate acele bilete de avion și apoi să fac tot posibilul să reușesc să strâng restul de bani ca să ajung acolo. Acest lucru mă vă scoate cu mult din zona de confort, dar la final de an când voi trege linie și voi povesti despre toate aceste lucruri, va fi ceva mișto, (îmi) promit!

O să am ocazia să testez legea atracției pentru că am reformulat-o cândva destul de bine și a funcționat și mai bine – ”Cu ultimii bani îmi cumpăr mereu un bilet de avion ca să atrag bani și pentru restul călătoriei”, o să îmi activez toate gândurile pozitive în acest sens, o să mă arunc în gol cu credința că sub mine există o plasă de siguranță chiar dacă în acest moment eu nu o văd. E o experiență interesantă, o lecție importantă atât pentru mine, cât și pentru cei din jur, acel ”ceva” pe care îl tot căutam ca să mă scoată din zona de confort, trambulina care o să mă propulseze spre o afacere care să îmi genereze venituri care să îmi acopere toate acele cheltuieli, întrucât doar așa o să îmi pot valorifica la maxim potențialul spre a gândi ceva creativ și eficient. Și o să merite tot efortul?

În cel mai rău caz o să rămân acasă…și, evident, cu banii dați. But who cares? I’m alive.

V-am mai spus că sunt un diamant care funcționează extraordinar sub presiune așa că aceasta e presiunea mea.

P.S. Mă tot gândesc dacă să apăs sau nu pe ”Publică”. Am emoții și e bine pentru că asta înseamnă că ceva extraordinar urmează să se întâmple.


CITEȘTE ȘI:

  1. Impresii din prima mea călătorie singură | Jurnal de vacanță

  2. Rezoluții 2019 – cât de mari și îndrăznețe îmi sunt planurile

6 Comments Posted

  1. Super tare! Ești atât de curajoasă că te invidiez(în sensul cel mai bun posibil😍). Vreau și eu să călătoresc odată singură, mă gândesc de abia care ar fi destinația. Și apoi cum să-mi conving iubitul să înțeleagă asta.
    Multă baftă cu planul tău, te urmăesc din umbră. Hug you!

  2. Hei..buna. Eu sunt Alex..voiam sa te intreb daca tu ai lucrat la cei de la photohotel?Am vazut intr-unul din clipurile tale ca vorbeai despre acea firma..crezi ca ai putea sa imi oferi un raspuns ( dar sincer ), te rog?..cum e la ei..( daca nu se poate aici public,lasa-mi-l undeva privat, nu stiu..:-? ) . Mersi in avans, o zi frumix

    • Heeei, Alex! Eu nu am reușit să mai ajung în destinație cu Photohotel pentru că urma să predau la Universitate și nu aveam cum să lipsesc atât de mult de acasă. Am prieteni care au fost și sunt mulțumiți, drept pentru care au revenit pe insule și anul acesta. În schimb, am și prieteni care au renunțat după puțin timp din diverse motive. Înclin să cred că nu a fost pentru ei. Da, sunt mari șansele să nu te înțelegi cu colegii, da, sunt mai șansele să te cerți cu team leaderii, la fel cum se poate întâmpla să ai zile proaste în care să nu îți accepte nimeni serviciile, dar și zile faine în care ajungi să te împrietenești cu clienții și să luați cina împreună sau mai știu eu ce. Ca la orice job. Vine și cu părți bune și cu părți rele, depinde doar de tine cum le gestionezi. Mult succes în tot ceea ce faci!

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. 11 tipuri de călătorii în care trebuie să mergi cel puțin o dată în viață – Olteancă în Deplasare

Lasă un răspuns la Alexandra Anulează răspunsul

Your email address will not be published.


*