5 zile pe Insula Zeilor | Creta

Despre Creta se spune că este Insula Zeilor și este o adevărată comoară ce abundă în istorie, gastronomie și peisaje de vis. Scăldată în apele Mediteranei, este cea mai mare și mai populată insulă grecească, având 250 km lungime și 60 km lățime. Totodată, Creta se află la egală distanță de Europa Continentală, Africa și Asia. Pentru cinefili, aici s-a filmat Zorba Grecul.

Ca să simțiți Creta din plin și să o explorați pe de-a-ntregul nu vă ajunge o lună, pentru că aici găsiți și mare și munte și orașe cochete și porturi venețiene. E o combinație frumoasă de sălbatic și cosmopolit.

Noi am ales să explorăm partea sălbatică a Cretei, de la malul mării, alegând câte o plajă nouă pentru fiecare zi.

Ziua 1 – Kissamos + Cazare

Prima zi am petrecut-o în Kissamos, pe străduțele înguste pe care răsar măsuțe în fața restaurantelor, printre măslini și portocali. Parcă se simte în aer ospitalitate grecilor și liniștea caracteristică Greciei ce îți dă sentimentul că timpul nu trece, ci se oprește cu tine la o cafea și-i lasă pe alții să se grăbească, dar Grecia o păstrează la povești și voie bună.

Ne-am oprit la restaurantul Aeras pe care o să îl laud până la cer și înapoi pentru mâncarea dumnezeiască, dar și pentru atmosferă, design și vibe. Ne-am mai întors într-o altă seară la cină aici pentru că nu am vrut să dăm greș cu mâncarea. App am primit desert din partea casei, cum de altfel se obișnuiește prin Grecia.

La cazare am ajuns destul de târziu, aproape de 10 seara, pe un drum dubios de pustiu pentru că am ales să ne cazăm în pustietate, la ultimul hotel din Kissamos, cel mai apropiat de plaja Balos, hotel ce îi poartă numele – Balos Hotel & Apartaments, pe care o să îl laud în următorul articol (o să vă las link și la sfârșitul acestui articol).

Ziua 2 – Balos Beach

După micul dejun am plecat spre Balos. Cineva aici de față a avut geniala idee să parcurgem drumul de la hotel până la plajă pe jos. Menționez, în apărarea mea, că cei 6 km nu îmi păreau cine știe ce având în vedere faptul că la o banală plimbare de cartier mergeam și 10 km. Tot în apărarea mea, am zis să nu ajungem prea devreme la plajă că oricum dimineața nu părea să fie prea cald (în primele zile a fost destul de răcoare și zicea cineva că de zeci de ani nu au mai fost temperaturi atât de scăzute în Creta în mai) și să ne bucurăm de priveliște, să facem poze pe drum. Nu am luat în calcul că pe drumul acela neasfaltat o să simțim în tălpi toate pietricele (nu, nu aveam sandale că știam ce nebunie urmează să facem) și nici faptul că o să șerpuiască prin munți și că o să avem de urcât până o să ne iasă sufletul. Surprinzător este faptul că m-am încăpățânat să nu fac autostopul (și aici vorbesc la singular pentru că fetele au oprit o mașină pe la jumătatea drumului) și voi înțelege dacă nu vor vrea să mai călătorească cu mine (ceea ce este practic imposibil pentru că deja avem în discuție alte destinații).

Am ajuns la parcare și acolo am răsuflat ușurată. Pentru puțin timp pentru că am străbătut o bucată de drum grăbiți de vânt, prin frig (omg chiar mă speriasem) ca să vedem cum în fața noastră e o prăpastie și avem de coborât o grămadă de trepte până la plajă – încă 2 km.

Peisajul este fantastic, despre culori nu mai vorbesc, Balos chiar e o bijuterie. Un colț de paradis ascuns între munți ce se deschide spre marea ce se întâlnește cu cerul la linia oriozontului. O splendoare!

Apa a fost destul de rece și în mare parte am stat îmbăcați pe plajă, dar peisajul a meritat orice efort.

Cum aveam să urcăm toate acele trepte înapoi până la parcare? Numai gândul la ele ne speria dar să ne și întoarcem iar pe jos până la hotel? Era clar exclusă această variantă. Am zis că vedem cum facem să ajungem la parcare și de acolo rugăm pe cineva să ne ia cu mașina până la hotel.

Saaaau…abordăm pe cineva de la ferry-boat-ul din larg care tot aduce turiști cu bărcuța la mal că poate-poate o să ne ia și pe noi până în port. Deși știam că nu avem cum să ne luăm bilete one way și ar fi trebuit să ne cumpărăm excursia dimineața din port, ne-am încercat norocul. Și am ajuns pe ferry gratis.

Recomand excursia cu ferry. Costă 27 euro, plecarea se face dimineața din Portul Kissamos, oprește la Gramvoussa și apoi la Balos, urmând să plece de acolo spre port la 16:30. E mult mai bine decât cu mașina, la ce drum e pe acolo, mai ales că firma de la care am închiriat noi mașina ulterior (da, am ajuns la concluzia că e necesară) ne-a interzis să mergem cu ea pe drumul ce duce către Balos.

Ziua 3 – Flassarna

Ne întrebam serios, după experiența de la Balos dacă mai merită să mergem până la Falassarna, care era la vreo 13 km de noi (evident cu taxi, nu iar pe jos, deși știu că acum mă credeți în stare de asta) sau să rămânem pe terasă sau la piscina hotelului. Apa rece și în piscină, în mare nici nu intra în discuție să intrăm și am zis că poate o să regretăm după dacă mergem la Falassarna așa că am pornit într-acolo. Sincer, am regretat că ne-am dus. Marea era agitată, valuri mari, plajă întinsă și pustie și-un vânt de nedescris. Ne-am adăpostit după stânci și am citit. Vorbisem cu șoferul să vină după noi la ora 18:30 că poate nu ne ajungem timpul la plajă. Sigur! :)) Falassarna seamănă destul de mult cu Praia da Rocha din Portugalia și nici acolo nu am prins vreme bună.

Seara am vorbit la hotel să închiriem o mașină pentru Elafonisi pentru că urma să străbatem în jur de 60 km, taxi era exclus și nici excursie nu era organizată ziua următoare.

Ziua 4 – Elafonisi

Începuse să se încălzească, iar Elafonisi trebuia să spele de păcate Creta, mai ales că e renumită prin nisipul roz. Drumul până acolo a fost desprins din poveștile pe care îți e greu să le crezi. Am traversat munții și pe cât de frumoase erau peisajele pe atât de periculoare păreau prăpastiile, mai ales că pe alocuri lipseau parapeții, iar în dreapta era munte. Abia încăpeau 2 mașini pe drumul acela, curbe peste curbe, tuneluri, pe unele porțiuni drum în lucru, emoții cât cuprinde. Un fel de Transfăgărășan în Vaslui. Grecii au drumuri mai proaste ca ale noastre. Punct.

Drumul spre Elafonisi

Nici rozul acela nu era prea roz, nu cum mi-l imaginam eu, nu cum l-am văzut pe Google sau pe Instagram. Însă nisipul fin, apa limpede și cristalină, cerul senin și soarele care nu ne-a mai sfidat au dus la superlativ Creta.

Mi-a modificat un prieten fotografia în photoshop pentru că așa îmi imaginam eu că este nisipul la Elafonisi
În realitate, e un roz ultra pal care abia se observă

Ziua 5 – Chania

În ultima zi, ne-am decazat imediat după micul dejun și am plecat în Chania să ne plimbăm prin celebrul port venețian. Aici era destul de aglomerat, faleza plină de terase și taverne, iar oameni cât cuprinde, un fel de Costinești în toiul verii. Însă un alt vibe și o altă frumusețe.

Nu am reușit să ajungem nici în Heraklion (dar vă recomand Davinci Gelato că au o grămadă de delicatese pe care le urmăresc eu pe Facebook), nici în Rethymnon, nici în Lasithi (singura plajă cu palmieri din Grecia și totodată cea mai mare pădure de palmieri din Europa – Vai Beach) pentru că era tocmai în partea cealalată a insulei. Demne de vizitat sunt și Agios Nikolaos, Cheile Samariei, Lacul Kournas și Bali Beach.

Ah și n-am apucat să măcânc nici gyros, nici saganaki feta, dar nu-i timpul pierdut. Creta este superbă, dar nu este un loc în care să mă întorc pentru că Grecia are atât de multe insule și nu o să apuc să văd nici jumătate din cele pe care le am pe listă dacă încep să repet destinațiile.

Călătorii faine vă doresc și experiențe și mai faine!

P.S. Dacă ajungeți vreodată la Davinci Gelato, vă rog să îmi trimiteți o poză ca să mă bucur și eu alături de voi!


CITEȘTE ȘI:

2 Trackbacks & Pingbacks

  1. Balos Hotel & Apartaments – un paradis ascuns de agitația Cretei – Olteancă în Deplasare
  2. Cât costă o vacanță în Creta | Buget de vacanță – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*