AlexandraDupă ce am petrecut câteva ore în portul din Chania, am realizat că totuși Creta e o insulă mult mai agitată decât credeam. Noi am stat într-un paradis rupt de lume, de agitație, unde tipul e doar un zgomot făcut de ceas, iar liniștea se întinde la soare și se bucură de un freddo cappuccino.
Scriu despre hotel pentru că au fost mici detalii care au făcut diferența și pe care aș vrea să le subliniez acum și mai scriu pentru că vorbeam ieri cu soră-mea și mi-a zis că ar vrea să ne întoarcem în Creta numai ca să stăm la hotel, să nu vizităm nimic.
Nu e un paradis de 5 stele la care chiar te aștepți să fie wow și despre care sunt prea puține chestii nașpa de spus, nu-i nici vreun hotel pe care să îl fi subestimat și care să ne depășească apoi așteptările cu mult. De fapt, n-am pornit cu nicio așteptare, ne-a interesat doar să fie curat și aproape de Balos Beach. Nu i-am pus nicio etichetă și l-am lăsat să ne surprindă cum poate mai bine. A fost dragoste la prima vedere și ni s-a confirmat acest lucru în fiecare zi. O să le prezint în ordinea în care le-am observat.
1. Super personal
Am fost întâmpinați cu o căldură și o bucurie de parcă am fi ajuns în vizită la bunica și nici nu ne cunoșteau sau ceva de genul (cred că ne amintim cu toții bucuria celor bătrâni când ne văd). Grecii au ospitalitatea în sânge (poate există și contraexemple, dar eu nu le-am întâlnit și nici nu vreau). Deși am ajuns super târziu, tot ne-au pregătit câte un welcome drink.
Orice nelămurire am fi avut, au fost acolo să ne ajute. Ne-au ajutat să închiriem mașină la miezul nopții și dimineața la micul dejun ne-a și adus-o cineva. Nu a fost zi în care să nu ne întrebe cum ne simțim sau dacă mai avem nevoie de ceva, cu zâmbetul pe buze, natural, cu o grijă care pe mine m-a copleșit. M-am simțit atât de răsfățată ca și cum hotelul ar fi fost al mamei și mai venea ea din când în când să ne întrebe dacă totul e în regulă, cum ne simțim, iar restul personalul ne tratează așa pentru că în primul rând le suntem dragi și apoi pentru că suntem copiii mamei. Am discutat cu doamele de la recepție despre soare, despre vreme, despre ce am vizitat, despre cum ni se pare Grecia, despre vremea din România și litoralul românesc, m-am împrietenit cu fetele de la bar și am stat într-o seară la povești despre călătorii și în fiecare dimineață am povestit câte puțin cu doamna de la bucătărie care face cea mai bună omletă. La plecare mi-a zis că o să îmi pregătească în continuare omletă și mi-o trimite acasă. Ododo! În ultima zi ne-am întâlnit cu doamna de la curățenie care e tot din Craiova, mutată în Creta de mulți ani. Oameni faini, simpli, fericiți, care știu să aducă zâmbetul pe buzele celor din jur. Chiar nu exagerez când spun că m-am simțit acasă înconjurată de oameni atât de minunați! Dat fiind faptul că în fiecare lună călătoresc într-un loc nou, am stat la câteva hoteluri, dar la niciunul nu am întâlnit un astfel de personal. Jos pălăria! Grija lor față de oaspeți e naturală și se vede că nu fac nimic forțat și nu încearcă să fie drăguți doar pentru că asta presupune meseria lor.
2. Camere spațioase și curate
Am stat de multe ori în camere mici, înghesuite, în care abia aveam loc să ne mișcăm. Aici nu s-a pus problema pentru că am avut spațiu din plin. Am optat pentru o cameră pentru 4 persoane care avea o mică bucătărie și o terasă imensă, pentru care am plătit în total 300 euro pe 4 nopți, adică 75 euro de persoană. Cel mai bun raport calitate preț! În fiecare zi ne-au făcut curățenie în cameră, ne-au schimbat prosoapele, ne-au mai adus șampon și gel de duș (sunt hoteluri la care nu se înlocuiesc prosoapele prea des și unele chiar de 4 stele care te lasă fără șampon. Huh, am pățit-o în România) și ne-am chitit hainele. Nici eu nu puteam să îmi pun lucrurile în ordine atât de bine și trebuie să recunosc faptul că în vacanțe am obiceiul să îmi împrăștii chestiile ca să le găsesc mai ușor.
3. Mâncare super delicioasă
Mâncare din plin și super bună. Bufet suedez și la micul dejun și la cină, cu o grămadă de delicatese. Micul dejun costă 9 euro/persoană, iar cina 13 euro/persoană (la cină nu sunt incluse băuturile în preț). Nu am cuvinte suficiente ca să laud mâncare aceea dumnezeiască.
4. Terasa
Am avut o terasă superbă, imensă, în care mi-am petrecut toate diminețile. Mă trezeam cu cel puțin jumătate de oră înaintea tuturor (eu, cea nematinală) ca mă bucur singură de soarele ce abia răsărise și se ridica pe boltă și de liniștea dimineții. Într-o zi chiar mă gândisem să renunț la o zi la plajă pentru a sta pe terasă. Știu că am zis că nu mă mai întorc în Creta, dar dacă ar fi să mă întorc vreodată ar fi o terapie pentru suflet și aș sta numai la hotel.
5. Piscina și plajă privată
Da, hotelul are și piscină, dar apa era destul de rece în mai așa că nu am intrat. Nici în mare nu am intrat așa că nu mă plâng, dar nici bine nu-mi e. Plaja privată nu e cu nisip fin, ci cu pietre, dar majoritatea plajelor din Grecia sunt pline de pietre așa că cele cu nisip chiar sunt o raritate.
6. Hamac
Nu știu ce aș alege între să stau să citesc într-un hamac în pădure sau să stau să citesc într-un hamac pe plajă. Ideea e să stau într-un hamac. Am lipsit eu de la Marea Hămăceală, dar nu ratez niciodată alte ocazii de a sta într-un hamac. Și dacă tot vorbim despre cât de mișto e să stai într-un hamac, trebuie să fac o paranteză ca să împărtășesc cu voi o super experiență de care vă puteți bucura în România și care este la înălțime atât la propriu cât și la figurat. Am găsit o postare pe facebook-ul unei tipe care a participat la așa ceva, între timp am uitat la cine, dar am găsit o știre pe Google unde găsiți toate informațiile necesare așa că vă las link-ul aici. Între noi fie vorba, mi-ar fi plăcut să particip și eu la așa ceva și să vă las link cu experiența mea, dar am aflat de eveniment mult prea târziu, cam cu o zi-două după ce s-a încheiat. Dacă sunteți amatori de senzații tari și vreți să participați data viitoare, vă rog să îmi scrieți să mergem împreună că în acest moment nu știu care dintre prietenii mei ar vrea să stea atârnat la 200 de m într-un hamac.
Revenind la hotel, nu e o fițoșenie, dar e întruchiparea confortului și a ospitalității. E acasă pentru că n-ai cum să te simți altfel acolo. E tot ce mi-am dorit, o oază de liniște într-un cadru perfect, cu oameni super mișto și mâncare de excepție. Cum spuneam, dacă o să mă întorc vreodată în Creta, va fi numai pentru a sta la hotel, cu o cafea pe terasă și o carte bună în hamac.
CITEȘTE ȘI:
[…] Balos Hotel & Apartaments – un paradis ascuns de agitația Cretei […]