“A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:25)
M-au urmărit aceste cuvinte mult timp atunci când am decis să rup din colecția de dorințe neîmplinite pe aceea de a avea o casă a mea. Trebuia să privesc dincolo de orice sens. Stând prea mult pe gânduri, riscam să pierd timp prețios. Vedeam acea casă ca pe o reflecție a sufletului meu. Trebuia să fie o construcție solidă, să poată să reziste atâtor vânturi și furtuni. Îmi doream o casă la înălțime, în vârf de munte, pe stâncile tari și să fie ruptă de realitate. (Dacă la Meteora s-a putut, știam să o să se poată și la mine)
Dincolo de aspectul puternic și dur de la exterior, trebuie să fie o oază de liniște și confort, să fie primitoare și mereu caldă, să transmită energie pozitivă și să inspire poftă de viață. Să fie un amestec de râsete și culoare, de forme și sunete, să exprime frumosul în cea mai sublimă formă.
Mi-am schițat fiecare cameră, fiecare colțișor, fiecare dorință și am mers la un birou de proiectare ca să mă consult cu specialiștii. I-am surprins cu multe idei îndrăznețe, fanteziste. În final, a ieșit un proiect de casă reușit. acea casă care urma să fie un vis devenit realitate, o fantasmă care ia forma unui ideal.
Las lemnul de stejar să îmi clădească un camin fericit și-l las să fie protejat la interior de vată minerală și la exterior de polistiren de 15 cm. Și vreau ferestre mari din termopan care să îmi ofere o priveliște extraordinară asupra platoului și asupra munților din jur, ca să pot să salut brazii cu zâmbete în orice moment al zilei, să văd răsărit și apus direct din pat și să îi fac cu mâna soarelui când se duce la culcare.
Parterul și mansarda îmi sunt de ajuns. Vreau un living imens cu șemineu și un covor pufos lângă el, pe care să stau întinsă, acolo lângă foc, să simt căldura cum îmi pătrunde prin pori, cum îmi mângâie fața și trupul obosit. Să simt mireasma unei nopți de vară cum mi se topește pe gene, să îmi simt sufletul plin de pace și de liniștea căminului. Aș mai vrea să vii să locuiești cum mine, iar dimineața să pregătim micul dejun împreună într-o bucătărie spațioasă ca mai apoi să mergem să îl servim în pat, în timp ce ne uităm la desene. Tot la parter, să fie o cameră pentru board games și home cinema. În baie vreau o cadă cu jacuzzi pentru răsfăț.
Când ajungem în mansardă, ridicăm standardele. Acolo o să fie camera aceea pe care o visez de mult timp, într-o culoare care să ne influențeze starea de spirit, un galben pal care să ne stimuleze creativitatea. Pe tavan, vreau tapet cu cerul înstelat, iar deasupra patului să aveam o fereastră către cer. Să stăm nopțile întinși pe spate, să numărăm stele și dorințe, să fie poarta noastră către Univers, să ne privim spre suflete și să ne jurăm că îmbătrânim împreună, acolo în casa noastră. Să adormim îmbrățișați și să nu ne setăm niciodată alarma. Să lăsăm soarele să ne trezească în fiecare dimineață. Să admirăm ploaia și să o lăsăm să ne cânte melodia noastră atunci când se grăbește să atingă geamul ce ne desparte de ea.
Acolo sus aș vrea să fie colțul nostru de SPA, să avem o saună în care să ne relaxăm simțurile și o baie cu cabină de duș, de data aceasta. Și aș mai vrea să avem o bibliotecă imensă, cu o colecție impresionantă de cărți, iar printre ele să se afle romanul care înfățisează povestea noastră.
Piesa de rezistență aș vrea să fie sistemul de încălzire în pardoseală pentru că, oricâte scaune și paturi aș avea, mie tot pe jos îmi place să stau. Astfel, ar asigura distribuția uniformă a căldurii în întreaga încăpere, plus că utilizează puțină energie electrică, funcționând pe bază de apă caldă.
Pentru a evita creșterea nivelului de dioxid de carbon, umiditatea crescută, mirosul neplăcut și formarea de mucegai, o să avem un recuperator de căldură aer-aer, adică un sistem de ventilație și filtrare ce, în timp ce introduce aer proaspăt în încăpere, recuperează până la 90% căldură din aerul evacuat. Vreau miros de brad și prospețime, cu note calde de iasomie.
Ne trebuie o pardoseală rezistență la apă, pentru iernile în care vom alerga în casă zgribuliți după o baie în zăpadă. Și că tot vorbim despre asta, o să avem și un sistem de recuperare a apei de ploaie și a zăpezii. Mă gândeam să se instalăm și niște panouri solare. Iar pentru a ne bucura de lumină naturală, vom avea sistem de iluminare cu LED-uri.
Nu te speria de investiția inițială mare, pentru că investim în calitatea. Am gândit acest proiect pe termen lung. Cheltuielile de întreținere vor fi extrem de mici. Mergem pe principiul ”Nimic nu se pierde, totul se transformă.” O să râdem de fiecare dată când ne vor sosi facturile. Nici n-ai idee câte economii vom face în felul acesta. Ne vom învăța și copiii să investească inteligent. În casă asta vreau să ne creștem nepoții, vreau să îi învățăm să iubească natura, să se scalde în băi de soare și să fie prieteni cu micul Winnie. Până atunci, poate mai apar și alți ursuleți.
Nu vreau să facem rabat de la calitate, cum nici de la fericire nu vom face. La temelie vom pune multă dragoste, care va dăinui în timp. Când închidem ușa după noi, vreau să fim acasă. Vreau să dăm viață acestei case care nu înseamnă nimic fără noi. Aici vreau să ne trăim fericirea fără regrete. Strânge-mi sufletul în brațe și jură-mi iubire veșnică!
Lasă stelele să fie pietre de temelie și munții să ne fie martori! Hai să scriem istorie pe cerul unui suflet plin de dor! Hai acasă!
SuperBlog2016 să ne fie alt martor!