Te-ai gândit vreodată că dincolo de melodia care îți place e o poveste ce s-a scris cu lacrimi într-o noapte albă când s-a pierdut numărul paharelor de vin? De câte ori ai rezonat cu versurile? De câte ori le-ai fredonat? De câte ori muzica ți-a fost tot ce mai aveai? De câte ori tresari când …
#Stil: 3 ținute potrivite pentru Toamnă
E dimineață. Mă trezește mirosul de mere coapte și scorțisoară ce îmi amintește de copilăria petrecută în casa bunicilor, iar cafeaua aburindă îmi așterne un zâmbet ștrengar pe față. Deschid ochii și trag aer în piept. E răcoare și mă ghemuiesc în pătură, deschid o carte veche și mă las cuprinsă de poveste. Mă întoarce …
De-aș fi o fărâmă de nemărginire
Cum ar fi dacă nu aș mai fi om? Dacă într-o zi, m-aş trezi şi aş fi altceva. Dacă aş fi un obiect? Oare mi-aș păstra amintirile de om sau aș uita totul și aș începe o viață nouă? Ar fi oare o viață statică sau dinamică? Am fi în mișcare sau doar aș sta …
A fost de ajuns o privire
L-am văzut. Era singur pe terasă, cu un pahar de vin roșu, admira priveliștea. De la etajul 57, orașul se vedea splendid. Toate luminile se jucau cu imaginația noastră și ne purtau parcă într-o altă lume. Trebuia să rezolv ceva la 00:20, iar ceasul meu rămăsese în mașină la Vlad. Trebuia să folosesc discret ceasul altcuiva. …
Născută pentru a călători
Dacă îmi place să călătoresc? M-am născut pentru asta, baby. Treaba cu ”If traveling was free, you never see me again” mi se potrivește de minune. Dacă nu am reușit să mă mut eu la mare, am încercat să o mut pe ea la mine…sau cel puțin o parte din acest decor drag mie. Iubesc …
Casa AIA seamănă cu blogul meu
Am învățat că acasă nu este un loc, ci un sentiment, iar casa este locul ce freamătă de tine, de amprentele tale, de dor și de liniște, de siguranță și confort. Casa este locul în care ai visuri atârnate pe pereți și oglinzile îți știu toate idealurile, locul în care te regășești și care îți …
De ce are nevoie un vis ca să devină realitate?
Un pilon extrem de important pe care îl susțin cu ardoare este educația și, în mod special, educația non-formală. Consider că educația non-formală este complementară educației formale primite în școli și are rolul de a dezvolta abilitățile de comunicare și relaționare ale tinerilor, prin intermediul diverselor sesiuni de traininguri. Activez într-o organizație studențească unde am …
Mamaia de la înălțime
Când marea mă cheamă, eu vin. Am crescut la malul ei, cu valurile spărgându-mi-se la picioare, ascultând-o seară de seară. Am fugit de acasă de atâtea ori pentru o nouă poveste, pentru o nouă discuție. Ea mi-a fost alături de fiecare dată când am rămas singură, mi-a ascultat suferințele și am simțit cum, val după …
Dăruiește Farmec de Sărbători!
Liniștea s-a așternut peste întreg cuprinsul. Totul e alb. Orașele sunt îmbrăcate în sărbătoare. Printre lumini și culori dansează fulgii de zăpadă. Poveștile au un farmec aparte. Cerul privește către pământ cu entuziasm și dăruire. Zâmbete înghețate se ascund după haine groase. Parfumul iernii se răspândește cu rapiditate.
În atelierul meu e agitație. Spiridușii aleargă în toate părțile pentru ultimele pregătiri, elfii împachetează cu grijă cadourile, iar Rudolf instruiește renii în timp ce ștrumfii pregătesc sania. Eu stau liniștit la gura sobei și recitesc scrisorile. Atâtea dorințe de Crăciun sunt în mâinile mele, le strâng cu grijă și îmi notez în agendă ultimele aspecte legate de priorități și căi de acces.
În timp ce îmi pun la punct detaliile finale, îmi arunc privirea spre globul de cristal să văd nerăbdarea oamenilor. Și în casele lor se fac ultimele pregătiri pentru noaptea sfântă. Îi văd pe toți cei dragi ai mei cum așteaptă, cum mă așteaptă să mă întorc acasă.
În sacul meu sunt și cadourile lor. Le-am ales cu grijă fără să citesc vreo dorință de-a lor, pentru că niciunul nu mi-a scris ce lucru vrea, ci timp pe care să îl petrecem împreună, acele puține clipe pe care să le trăim împreună, în mirosul de cozonaci abia scoși din cuptor și savurând ciocolată caldă și ceai pe fundalul unor povești proaspăt rupte din amintiri. Vor ca la masa de Craciun să fiu și eu să oprim timpul în loc pentru un moment că viața e prea scurtă, iar timpul pare să nu mai aibă răbdare cu noi. M-am uitat atent în inima lor și am văzut că niciun cadou nu poate compensa lipsa mea, însă cum nu pot să merg la ei cu mâna goală, le-am pregătit ceva special.
Ca să rezoneze cu această perioadă a anului, am ales cadouri de la Farmec, brandul ce înțelege ce e important pentru consumatori pentru că îmi sunt toți dragi și îmi place să am mereu grijă de ei, chiar și de la distanță.
Pentru mama, am ales o casetă cadou Derma ce conține cremă antirid și fermitate Gerovital H3 Derma +, în primul rând pentru a-i păstra tenul frumos și hidratat și să emane tinerețe și vitalitate prin toți porii și, mai apoi, ca de fiecare dată când o va aplica să își amintească de mine, să închidă ochii și să simtă cum îi prind fața în palme așa cum făceam încă de când eram un pui de om, și o cremă antirid pentru conturul ochilor Gerovital H3 Derma +, acei ochi care mă privesc mereu cu dragoste, acea privirea care mă așteaptă să vin acasă.
Pentru tata, am ales o borsetă cadou Gerovital H3 Men Seductive ce conține spumă de ras, acea spumă pe care i-o consumam eu mereu în copilărie pentru că semăna atât de bine cu frișca și în loc de bătaie cu friscă mergea atât de bine o bătaie cu spumă până ne găsea mama făcând un întreg dezastru în baie și ne punea ”să curățăm tot altfel nu mai primim mâncare”, balsam după ras care îi face fața atât de fină și gata pentru a primi o sărutare de ”Noapte bună” și antiperspirant pentru prospețime continuă și miros plăcut.
Acestea sunt produse create de specialiști pentru persoanele speciale din viața mea. După ce termin misiunea din seara aceasta, mă retrag acasă, cu inima pregătită să înmagazineze atâta dragoste și îmi las câteva file libere în agendă ca să pot să îmi fac niște amintiri de neuitat.
Crăciunul nu este despre cadouri, ci despre valoarea sentimentală pe care o insuflăm lucrurilor, e despre apropierea sufletelor și încălzirea inimilor, despre magia mâinilor care fac bine și despre dorințele pentru care luptăm să devină realitate.
Cred că o să scriu și eu o scrisoare către SuperBlog 2016 să le spun care e faza cu acest articol.
P.S. În timp ce am scris acest articol, mi-am dat seama ce vreau să fac de sărbători: să stau acasă și să îmi petrec timpul cu ai mei. Timp de aproape 23 de ani, oamenii aceștia mi-am fost alături necondiționat, m-au acceptat cu bune și cu rele, au împărțit cu mine mâncarea, locuința și multe altele, m-au învățat să merg mai departe, m-au încurajat, m-au sfătuit și au rămas cu mine atunci când toți ceilalți au plecat, poate de cele mai multe ori fără să merit ceva. Le datorez parte din timpul meu și trebuie să recunosc că Dumnezeu mi-a ales cea mai grozavă familie.
Transfer nevăzut de stil
Mi s-a spus că nu timpul trece, ci noi trecem prin timp. Fiecare persoană cu care interacționăm ne influențează deciziile, uneori fără să ne dăm seama. Poate nici ei nu ştiu că ne sunt prescriptori. Poate că nici nu ne cunoaştem. Doar ne vedem întâmplător pe stradă şi ne atragem atenția prin ceea ce purtăm. …