AlexandraMi s-a spus că nu timpul trece, ci noi trecem prin timp. Fiecare persoană cu care interacționăm ne influențează deciziile, uneori fără să ne dăm seama. Poate nici ei nu ştiu că ne sunt prescriptori. Poate că nici nu ne cunoaştem. Doar ne vedem întâmplător pe stradă şi ne atragem atenția prin ceea ce purtăm. Hainele noastre ne sunt o carte e vizită. imaginea pe care o afişăm ne defineşte şi ne poziționează într-un anume fel în ochii fiecărei persoane.
Orice combinație vestimentară care mi-a atras atenția și-a lăsat, într-un fel sau altul, amprenta asupra stilului meu vestimentar. Colecția mea de haine a fost puternic influențată de tot ce mi-a atras atenția, de la tipa necunoscută care a trecut în grabă pe lângă mine pe stradă, la doamna cochetă care era la rând în fața mea la cumpărături și am avut suficient timp să o studiez și să o admir. Ca femeie, am întors capul de multe ori după alte femei să remarc bunul gust și combinațiile de haine care au reușit să o scoată în evidență.
Nu am un stil definit şi nici un model anume. Mă îmbrac în ce mă simt frumoasă şi în ceea ce mă simt confortabil. Pot purta lejer trening şi adidaşi în timp ce alerg prin parc şi câteva ore mai târziu să păşesc cu grație purtând pantofi cu toc şi o rochie roşie mulată. Pot purta atât haine inocente, cât şi ținute decente, pot fi şi înger şi demon, în funcție de situație, însă mereu la înălțimea aşteptărilor.
Când văd ceva ce îmi place, simt că mi se potriveşte şi pot adopta uşor acea piesă vestimentară. în palmaresul stilurilor mele, bat des influențe voiajere care nu îmi schimbă total imaginea, ci doar mi-o îmbunătățesc.
Dacă obişnuiesc să port jeans Levi’s cu converşi All Stars şi un tricou alb, la care adaug o pată de culoare oferită de eşarfă şi afişez această imagine, se întâmplă să văd la altcineva aceeaşi jeanşi asortați altfel, care compun o cu totul altă ținută: pantofi cu toc şi o cămaşă elegantă. Poate să îmi apară ca o idee nouă sau ca o combinație pe care o ştiu şi nu îndrăznesc să o încerc, dar văzând că altcineva o poartă cu grație şi încredere, îmi dă curaj să o încerc şi eu. O dovadă în plus că atitudinea este totul pentru că da, hainele se poartă, în primul rând, cu atitudine.
Se întâmplă să mă inspir din combinația cromatică pe care o realizează vreo colegă şi să o urmăresc zile la rând, să îi observ pantofii Oxford de la Buffalo care îi vin atât de bine şi cardiganul Skye a cărui culoare să mă incite la cumpărare. Şi aşa mi se pune pata pe culoarea aia gălbuie şi merg să caut orice articol vestimentar găsesc fix nuanța respectivă. Sau îmi place mult modelul şi nu mă las până nu găsesc şi eu unul asemănător. Devine o obsesie, iar imaginea lui îmi apare în minte seara când stau întinsă în pat şi atunci îmi creez eu propriile ținute, îmi imaginez cu ce s-ar potrivi, îl asortez cu ce am eu prin garderobă şi apoi mă gândesc ce aş mai putea să îmi cumpăr ca să îmi ofere acel aer de noutate.
În fond, când cineva simte nevoia de o schimbare, cel mai uşor îşi schimbă imaginea. Părul sau vestimentația. Peste obiceiuri (alimentare, comportamentale, etc) nu se bagă prea mulți. Până şi depresia se vindecă cu sesiuni dese de shopping.
Cercetătorii au descoperit că punctul G al femeilor se află la sfârşitul cuvântului “shopping”. Confirm. Despre bărbați nu spun nimic astăzi.
Articol scris pentru SuperBlog 2016.
[…] Transfer nevăzut de stil […]