"Cover the Earth before it covers you!"
Dacă îmi place să călătoresc? M-am născut pentru asta, baby. Treaba cu ”If traveling was free, you never see me again” mi se potrivește de minune. Dacă nu am reușit să mă mut eu la mare, am încercat să o mut pe ea la mine…sau cel puțin o parte din acest decor drag mie. Iubesc …
Mi s-a spus că nu timpul trece, ci noi trecem prin timp. Fiecare persoană cu care interacționăm ne influențează deciziile, uneori fără să ne dăm seama. Poate nici ei nu ştiu că ne sunt prescriptori. Poate că nici nu ne cunoaştem. Doar ne vedem întâmplător pe stradă şi ne atragem atenția prin ceea ce purtăm. …
Momentul acela când îți pregătești bagajul cu meticulozitate trezește în tine emoții de nedescris. Ești atent la toate detaliile pentru a fi pregătit atunci când te întâlnești cu necunoscutul. Ești nerăbdător și plin de entuziasm. Vrei să vezi lumea, să îi simți freamătul, să descoperi locuri noi, oameni noi, culturi noi, vrei ca peisajele să te lase mut de uimire. Vrei să imortalizezi frumusețea într-o fotografie ca, mai apoi, să te lauzi cu ea prietenilor. Vrei să își îmbogățești sufletul și să colecționezi amintiri care să adauge o cărămidă la templul fericirii tale.
Poți pleca singur să cucerești lumea sau împreună cu gașca de prieteni ca să vă asigurați o vacanță memorabilă, plină de distracție și amuzament. Ochelari de soare, un rucsac, o sticlă de apă și ”Let’s travel”! Sunt atâtea destinații exotice ce te așteaptă să le descoperi.
Eu sunt responsabilă pentru o vacanță în 4. Mi-am adunat 3 prietene și am hotărât să ne facem vara de neuitat. Gusturi diferite, dorințe diferite, preferințe diferite și totuși cele mai bune prietene. Reușim să avem atât de puține lucruri în comun, însă avem ceea ce e mai important: pasiunea pentru călătorii. Trebuia să țin cont de ceea ce vrea să viziteze fiecare, de preferințele de cazare și, mai ales, cele legate de mâncare ale fiecăreia dintre noi. Fiecare ne dorim o experiență grozavă și trebuie să fie ceva diferențiat, personalizat și totuși să îmbine toate dorințele. Nu vrem să facem ceea ce au făcut alții pentru că așa scriu ei pe bloguri și nici să pierdem vremea într-un loc care nu ne atrage, deși alții îl ridică în slăvi.
O să vă povestesc puțin despre noi încă de la început ca să înțelegeți de ce am ales tocmai aceste locuri. Eu sunt pasionată de înălțimi și priveliștile de ansamblu de la înălțime, iubesc marea și somnul de pe plajă. Claudia e fascinată de mare și adoră să descopere locuri și mâncăruri noi. Ocxana e pasionată de istorie și cultură. Gabriela iubește distracția, sporturile extreme și viața de noapte.
Etapa I.
Alegerea ofertei de vacanță dintr-o gamă variată, ținând cont de ceea ce vrea fiecare să vadă. Am consultat Vacanțe Speciale pentru o privire de ansamblu asupra plajei de oferte. A durat extrem de mult până ne-am decis (când patru femei vor să aleagă ceva și, mai ales, să se pună de comun acord, poate dura o veșnicie). Părea că am înghesuit într-un bol niște bilețele cu cerințe, le-am amestecat cu praf de stele și mister și a rezultat o ofertă care să se plieze pe nevoile și dorințele fiecăreia dintre noi. Așa am găsit locațiile: Malta și Dubai.
Etapa a II-a.
Stabilirea ititnerariului. A fost partea cea mai frumoasă, în care am putut visa cu ochii deschiși, în care ne-am imaginat că suntem deja acolo, am studiat hărți și obiective turistice, ne-am plimbat cu omulețul de la Google Maps și ne-am planificat ce putem vizita.
Malta
Malta este un loc încărcat de istorie și cultură, cu peisaje surprinzătoare în care marea, stâncile și grotele oferă un spectacol incitant, plin de liniște și animat de sporturi acvatice. Apa turcoaz și nisipul alb fac din Laguna Albastră kilometrul zero al relaxării, o oază în care sufletul poate să evadeze să se odihnească, o calmare a minții, un răsfăț al simțurilor. Insula Comino adăpostește acest loc superb pe care nu este permis accesul mașinilor. Aici se poate ajunge cu barca de pe Malta sau Gozo. Cu o cafea aburindă în mâna dreaptă și aparatul de fotografiat în mâna stângă, o să îi jur iubire veșnică acestui loc minunat. Pentru amatorii de senzații tari, aici se face snorkeling. Golful de aur e unul dintre puținele locuri care au plajă cu nisip, șezlonguri și beach cluburi. Hypogeum este singurul templu preistoric din lume care a mai rămas în picioare. E o atracție de senzație și trebuie făcută rezervare cu câteva săptămâni înainte pentru a prinde un loc. Neapărat trebuie văzut orașul citadelă Mdina, locuit și fortificat prima dată de către fenicieni în anul 700 î.C., fosta capitală a Maltei, devenit un oraș tăcut și aproape fantomatic. Este un loc în care încă se oglindește umbra trecutului, un loc încărcat de istorie, având o construcție impunătoare. Pe listă avem și renumitele plăcinte malteze și tot felul de foietaje umplute cu brânză, spanac, conopidă, mazăre sau carne, printre acestea numărându-se Lampuki și Pastizzi.
Dubai
Trebuie să încep cu Burj Khalifa, cea ma înaltă clădire a lumii care nu trebuie ratată. Un răsărit în zona Madinat Jumeirah, unde privelistea e sanzațională și se face cele mai grozave poze. Oceanul, plaja și hotelul Burj al Arab în fundal asigură cadrul perfect pentru un tablou de vis. Neapărat Safari în deșert (între orele 15:00 și 21:00) ce include mersul cu cămila, spectacol de dans, cină, fotografii cu vulturi și eșarfe arăbești. Un spectacol de apă, culori și muzică al fântânilor Dubai Mall, după ora 18:00, din jumătate de oră văzut de la o terasă la care putem încerca mâncarea arăbească. Un somn liniștit pe plajă, lângă Atlantis Hotel, recunoscut drept poarta către o altă lume. Jumeirah Mosque Dubai, singura moschee ce permite accesul și înăuntru, oferă o experiență unică, explicații ale celor 5 rugăciuni zilnice din cultura islamică și este obligatoriu pentru femei portul tradițional, numit abaya, pentru a acoperi capul și corpul. Senzațional mi se pare și Sky Dubai unde se pot încerca snowboard, sky sau coborâre pe tobogan, deși afară sunt 45 de grade. De asemenea, trebuie să facem poze în Miracle Garden Dubai, un rai al florilor situat în mijlocul deșertului și, nu în ultimul rând, trebuie să încercăm saltul cu parașuta deasupra Palm Jumeirah.
Am ținut cont de toate preferințele grupului și am redat toate oportunitățile de relaxare și distracție, drept pentru care ne declarăm nerăbdătoare de a descoperi aceste locuri fascinante și suntem pregătite să trăim cea mai frumoasă vară în băi de soare și albastru pur.
Etapa a III-a.
Rezervarea biletelor de avion și a cazării.
To be continued!
Să avem zbor plăcut (că sejur plăcut clar o să avem) și să ne citim cu bine în SuperBlog 2016!
Surse foto
*Google Images
*VacanteSpeciale.ro
M-a sunat într-o seară și, printre altele, mi-a spus că pleacă. Definitiv. Ceva în interiorul meu s-a prăbușit instant. Simțeam că era al meu, pentru totdeauna, iar el urma să dispară din viața mea și, odată cu el, o parte din mine. Mi-a zis că în ultima lui seară în București a făcut rezervare la …
În camera mea se strecoară soarele cu sfială. E ora 7. Schițez un zâmbet, apoi mă ridic din pat și merg pe terasă. Aerul proaspăt al dimineții mă trezește. Îmi beau cafeaua liniștită în timp ce admir peisajul ce se scaldă în băi de soare înaintea mea. Bulgaria e absolut surprinzătoare. Nu am prea mult timp …
Inima îmi bătea cu putere. Simțeam cum îmi îngheață sângele și respiram greu. Mi se înfundau urechile și picioarele îmi tremurau. Încercam să rămân calmă. Mi-aș fi dorit să fiu oriunde în altă parte, însă eu eram aleasa. Nu înțelegeam de ce eu. În mintea mea rulau tot felul de întrebări și scenarii. Încercam să îmi alung gândurile. Văzusem prea multe filme și eram conștientă de faptul că sfârșitul meu e aproape.
Vin cu gânduri de pace sau război? Va fi un război intergalactic? Se aruncă cu planete în aer? O să ne distrugă pe toți? Ne vor oare în viață? Au nevoie de noi? Vor arme nucleare? Cum arată? Dacă o să leșin atunci când o să ajungă?
Mi-au spus că viața e grea, că realitatea e dură, dar nu mi-am imaginat vreodată că o să atingă cote maxime cu mine. De ce nu sunt un om obișnuit? De ce nu îmi trăiesc viața liniștită? Soarta mea putea fi alta. De ce m-au ales? Ce vor de la mine? Mă vor sacrifica?
Aș vrea ca acestea să fie emoțiile primei întâlniri, să îl aștept pe el venind la mine cu flori și ciocolată, să fiu îmbrăcată într-o rochie finuță și apoi să mergem să ne trăim iubirea fericiți, într-un parc sau într-o sală de cinema. Dar nu, eu sunt pe un câmp, purtând un costum hidos, așteptând Primul Contact al extratereștrilor. Știu, sună SF. Mult prea SF pentru lumea în care trăim, dar trebuie să admitem faptul că există o formă de inteligență superioară și nu ne aparține. În mintea mea era un haos total. Îmi ascultam gândurile cu mare atenție, pe unele le credeam mai mult decât trebuia și apoi le lăsam să se spulbere. Și altele le luau locul. Mult mai îndrăznețe și mai înspăimântătoare. Eram praf, cu tot cu NLP-ul meu. Simțeam că nu o să îmi folosească nimic din tot ce am învățat. Urma să le citesc microexpresiile de pe față, dar dacă nu au față? Oare sunt mici și verzi sau înalți, gri și slăbănogi? Rămâi calmă, Alexandra! Nu trebuie să te sperii de ei. Mai mult o să înrăutățești situația.
O lumină albă puternică a apărut din cer. A făcut câteva scheme în aer, apoi s-a apropiat de noi. Aș fi jurat că nu există extratereștri. În egoismul meu, nu acceptam alte forme de viață. Puteam împărți Galaxia destul de simplu fără să ne băgăm unii în teritoriile altora. Nu aș fi împărțit Pământul cu ei pentru nimic în lume. Oare mă vor răpi? Panică totală. În acel moment voiam să alerg spre el să îi spun tot ce simt, să îi spun că am început să îl iubesc și aș fi dat orice să îmbătrânesc alături de el. Dar eram acolo, imobilizată. Simțeam cum toate planurile mele de viitor și tot ce am visat vreodată și toate dorințele ascunse vor dispărea odată cu mine. Eram neputincioasă în fața necunoscutului.
-Suntem pașnici. Căutăm elixirul tinereții. Am auzit că îl aveți voi.
Imaginația îmi joacă feste. Nu ar fi trebuit să înțeleg ce zice. De ce? Oare ce zice. de fapt? Îmi controlează auzul, creierul? Oare asta vor ei să aud în timp ce ne provoacă la duel?
-Trebuia să găsim o metodă prin care să comunicăm. Să ne străduim. Să căutăm un limbaj comun, niște semne ceva. Nu, e prea ușor. Ce se întâmplă?
-Iubirea e limbajul universaj. Iubim la fel în orice limbă. Îl iubești. Se vede asta pe fața ta. Du-te și spune-i! Nu mai aștepta!
Îmi citeau și gândurile. Știau ce simt. Ah, inima! O mai am?
-De ce ați venit? Că doar nu sunteți aici pentru a-mi spune mie ce și cui să mărturisesc.
-Te-am urmărit de mult timp. Și avem nevoie de ajutorul tău. Pe planeta noastră se fac tot felul de teste. Suntem aproape de a găsi o formulă prin care să devenim indiferenți, să ne pierdem sentimentele total ca să nu mai suferim. O parte din soluție se află într-un gând de-al tău. L-am zărit cândva, dar a dispărut prea repede. De aceea te-am contactat. Și apoi mai vrem să negociezi tu pentru noi elixirul tinereții.
-De ce?
-Vrem să trăim veșnic.
-Și ce rost are viața fără sentimente?
-Pentru că și de-am fi nemuritori tot am muri de dor. Așa că primul pas e să scăpăm de sentimente.
-E o aberație.
-E tot un gând de-al tău.
-Cum am putut?! Nu. Nu e adevărat.
-Voi nu ați ști ce să faceți cu nemurirea și oricum pe voi iubirea vă face nemuritori…asta până la prima ceartă. Că apoi începeți să muriți puțin câte puțin. Dar noi nu iubim. Noi nu avem inimă. Însă uneori ne e dor. Dor de alte planete, de stele, de nebuloase, de locurile prin care am fost și de oamenii pe care i-am întâlnit. Ne e dor de trecut și de viitor și asta ne împiedică să ne concentrăm asupra prezentului.
-De ce aș avea încredere în voi?
-Nu trebuie să ai încredere în nimeni altcineva decât în tine. Pune-ți mâna pe inimă și fă ce îți spune ea! Consideră-ne prieteni, nu dușmani. Ajută-ne pe noi și apoi ajută-te pe tine! Spune-i că îl iubești și începe-ți nemurirea de acum! Nu mai sta pe gânduri și nu mai pierde timpul. Așteptând momentul potrivit e posibil să te întreacă altcineva care nu îl așteaptă. Și nu cred că o să îți facă bine să îl vezi cu alta.
M-am trezit. Era în dreapta mea. L-am strâns în brațe și i-am șoptit ”Mă bucur că ești aici.” Iubirea se ascunde printre rânduri și trebuie să învățăm să descifrăm. Dar până atunci, ar trebui să spunem mai des ce simțim. Fără ocolișuri. Nu ar trebui să ne mai complicăm.
Adormisem în sala de cinema, în timpul filmului Arrival, a cărui lansare a fost pe 11 noiembrie 2016. Amy Adams, în rolul principal, probabil a trăit mai intens decât mine toate aceste momente. Pentru o altă perspectivă, mergeți să vedeți filmul! Voi merge și eu să îl revăd. Am nevoie de răspunsuri. Vă las trailerul și aștept părerile voastre.
Articol scris pentru SuperBlog 2016.
Privești pe geam și totul e alb. Fulgii de zăpadă se grăbesc să se așterne. Câteva lumini în zare dau o culoare galben-trandafirie imensității albe. În liniștea nopții, se simte cerul mai aproape de pământ. Zâmbești. Amintirile îți șoptesc povestea voastră iar și iar. Gândurile îți spun o altă poveste, despre cum ar fi fost …
Era trecut de miezul nopții, iar noi purtam una din acele conversații nocturne pline de sinceritate și dorințe neîmplinite. Atâtea planuri, atâtea scenarii…spuneam că ”într-o zi” vom fi doar noi și nimic nu va mai conta. Știam că ținându-ne de mână vom putea trece prin orice furtună. Știa că nu trebuie să îmi zică ”Îmi e dor de tine” fără să adauge ”Deschide! Sunt la ușă.” Am nevoie de îmbățisări mai mult decât de toți banii din lume.
-Cât de repede poți să îți faci bagajul?
-Depinde.
-Depinde de tine cât de repede plecăm.
-Unde?
-Să fim fericiți.
-O să plecăm cândva, undeva unde să fim doar noi, să stăm îmbățișați la apus, să ne trezim la răsărit pentru a admira soarele, să ne bem cafeaua liniștiți la poalele unui munte, să mergem până în vârf pentru priveliște, să respirăm verdele crud și aerul tare, să ne umplem porii de prospețime de parcă timpul s-ar opri în loc pentru noi.
-Mi-am echipat mașina corespunzător. Hai să o încercăm! Putem pleca chiar în noaptea asta.
-Tu vorbești serios?
-Da. Ia-ți liber 3-4 zile și hai să fugim departe! Ai timp să îmi mulțumești pentru idee mai târziu. Acum, grăbește-te!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
-Arată bine. Sper să merite înlocuirea radio CD-ului.
-Să merite!? E cea mai bună investiție. Uiți că atunci când ne-am întors de la mare te-ai plictisit atât de rău în mașină încât te-ai enervat și ai scos laptopul, apoi ai jurat că la mare o să te mai duci doar cu trenul pentru că acolo ai suficient spațiu pentru a te desfășura în voie cu toate dispozitivele tale?
-Acum cât de departe mergem?
-Unde vrei tu. Nu am niciun plan. Jucăria asta are internet și ești liberă să cauți pe Google ce vrei tu, să stabilești un traseu, are GPS așa că nu ne rătăcim că de data asta nu mă mai iau după tine. Încearcă să te grăbești ca să știu totuși în ce direcțe pornesc.
-S-a întâmplat doar o dată să greșesc drumul și îmi scoți ochii cu asta de un an.
-O dată și bine. Vezi că are hartă în timp real.
-Hai la Brașov. Bem o cafea pe Tâmpa, vizităm Râșnov și alte locuri pe care le-am ratat data trecută, caut acum pe net să vedem ce mai putem face acolo. Apoi putem merge la Bâlea Lac. Mereu mi-am dorit să ajung acolo. O să facem niște poze superbe. Iar la întoarcere trecem prin Sibiu, unde putem să ne facem o poză în fața magazinului ”Mă gândesc la ea”, punem un lacăt pe Podul Minciunilor, vizităm Muzeul Astra și apoi mai vedem.
-Sună bine. O sun pe Miruna să ne întâlnim cu ea când ajungem în Brașov să ne dea tabloul ăla.
-O sun eu, tu fii atent la drum!
-Am agenda telefonului sincronizată și poți să o apelezi direct de acolo. Vezi în meniu! Pot să manevrez și eu jucăria din comenzile de pe volan. Hai că o să ne distrăm maxim!
-Cum așa?
–Car kit cu Bluetooth pentru convorbiri telefonice hands-free. Preia datele de pe telefon direct pe ecranul navigației și, astfel, pot folosi telefonul prin comenzi de pe volan – răspuns la telefon, modificare volum al convorbirii, navigat în agenda telefonului.
-Prea tare! Plus că ador ecranul tactil! Mă săturasem de butonat chestii.
-Vezi că am un DVD cu desene animate. Poți să te uiți dacă te plictisești.
-Tu glumești?!
-Pe bune. Iar la Bâlea Lac putem să dormim în mașină. Stăm întinși pe spate și privim stelele, cu muzica în surdină, apoi ne uităm la filme în mașină până târziu. Iar dimineața dăm la maxim melodia ta preferată, aia care te energizează pe tine înainte de traininguri.
–Sistemul ăsta de navigație transformă statul în mașină într-o adevărată experiență. Aș putea chiar să mă mut aici. Călătoriile capătă un alt sens. Cum se numește și de unde ai luat așa ceva? Că vreau să îi iau și lu’ tata.
–Navigatie auto multimedia Edonav. L-am luat dintr-un magazin online, Edotec, au livrare gratuită pentru majoritatea produselor, contracost, suport tehnic pentru instalare sau orice fel de întrebări privind produsele. Se ocupă profesioniștii, nu vă mai chinuiți tu cu tatăl tău. Vă sugerează și alte accesorii. Mi se pare că au o ofertă și primiți cadou o cameră marșalier pentru a urmări pe ecranul navigației ce e în spatele autoturismului în timp ce parchezi. De asta ai avea tu nevoie. Cu niște senzori de parcare, în sfârșit o să te lase și pe tine să conduci mașina aia.
-Dacă o comand acum, în cât timp vine?
-În 2 zile. Adunci plasez comanda mâine ca să ajungă odată cu noi. Tata o să adore asta. Punem pariu că o să doarmă și el o noapte în mașină?
-O noapte e în regulă. Vezi să nu se mute acolo. Aveți grijă să nu vă certați care din voi conduce!
Articol scris pentru SuperBlog 2016.
Era ultimul meu concert. În noaptea aceea urma să plec în Paris, aparent cu treabă, însă, în realitate fugeam de lume, de mine, de tot. Fugeam de singurătate spre o altă singurătate. Nu îmi mai găseam locul pe nicăieri și singura soluție era să mă mut și să încep o viață nouă, într-un oraș unde …
Eram la capătul puterilor. Simțeam un gol în suflet pe care nu reușeam să îl umplu cu nimic. Pierdusem sensul vieții, îmi pierdusem încrederea în oameni și mai apoi în mine, greșisem mult și nu mai știam cum să remediez totul. Aveam mai multe probleme decât soluții. Nu știam ce să mai fac cu viața …