În camera mea se strecoară soarele cu sfială. E ora 7. Schițez un zâmbet, apoi mă ridic din pat și merg pe terasă. Aerul proaspăt al dimineții mă trezește. Îmi beau cafeaua liniștită în timp ce admir peisajul ce se scaldă în băi de soare înaintea mea. Bulgaria e absolut surprinzătoare. Nu am prea mult timp de pierdut în hotel așa că mă pregătesc rapid pentru drumeție.
Din bagaj îmi scot o pereche de jeanși negri extrem de comozi care îmi vor permite niște mișcări de felină. Un top negru subtil, pe sub un cardigan, îmi va mângâia pielea. Materialul fin va fi atât de aproape de corpul meu încât voi simți mereu o îmbrățișare. Cardiganul negru larg va completa ținuta și îi va conferi un aer sofisticat.
Îmi prind părul, mă uit în oglindă și zâmbesc. All in black. Atât de plină de mister. Aparent, voi trece neobservată, însă trebuie să ies din anonimat. Am ceva ce mă va scoate în evidență. Trebuie să mă remarc și să rămân în amintirea cuiva. Îmi leg șireturile care parcă îmi ajung la inimă. Simt gustul satisfacției încă de acum. Știu că va fi o vacanță de neuitat. Fiecare pas va spune ceva. Fiecare loc în care voi păși îmi va transmite povestea lui. Îmi iau rucsacul în spate ca să am unde să le depozitez. Mă voi întoarce plină de amintiri.
Iau aparatul foto, încui ușa și plec. Pășesc cu încredere. Mă simt în largul meu și nu e pentru că mi-am cumpărat ocean, ci pentru că port hainele care mă fac să mă simt extraordinar. ”Cărăm toată viaţa pe tălpi geografia locului natal.”, spunea cândva Vasile Ghica. Îmi privesc încălțămintea și încep să cred că am venit pe lume alunecând pe un curcubeu, purtată pe aripile unui unicorn. Ce-i drept, converșii pe care îi port îmi conferă atitudinea potrivită. Emană entuziasm și încredere. Sigur vor reuși să îi mai facă ziua frumoasă și altcuiva. Nu îi port doar pentru că mă simt bine în ei și arată grozav, ci pentru că mereu aduc zâmbete pe fețele celor din jur. Impactul pe care îl au mă fac să îi iau cu mine peste tot. E datoria fiecăruia din noi să răspândim culoare și energie pozitivă în jur.
Azi, am ieșit să cuceresc înălțimile. De mâine, încep să cuceresc și suflete. Nu ne-am născut pentru a fi singuri. Uite, vezi! Despre zâmbetul ăsta vorbeam. Rămâi așa să îți fac o poză!
O voi trimite la SuperBlog 2016 împreună cu aceste însemnări.
[…] Cum să furi un zâmbet? […]