AlexandraCum ar fi dacă nu aș mai fi om? Dacă într-o zi, m-aş trezi şi aş fi altceva. Dacă aş fi un obiect? Oare mi-aș păstra amintirile de om sau aș uita totul și aș începe o viață nouă? Ar fi oare o viață statică sau dinamică? Am fi în mișcare sau doar aș sta și aș observa lucruri?
Dacă aș putea, aș vrea să fiu un copac într-o gară, să văd oameni sărutându-se, îmbraţisându-se, despărţiri, revederi, oameni care râd, oameni care plâng, dar mereu oameni sinceri. Aș vrea să fiu destinul care se joacă cu oamenii, să le ofer puțină fericire unor clovni prinși în circul vieții sau poate vântul care le poartă gândurile spre depărtări pe care ei nici măcar nu le visează. Aș vrea să fiu o candelă ca să luminez calea unui om sau poate o carte ca să schimb o perspectivă sau o balerină care atunci când e pe scenă se detașează complet de ce o inconjoară. Sau poate aș vrea să fiu un strop de dor prins într-o clepsidră și să mă scurg odată cu timpul.
Dar cred că cel mai bine aș vrea să fiu un vas de croazieră și la bordul meu să se îmbarce oameni cu tot cu poveștile lor, cu tot cu dorințe și idealuri, cu tot felul de așteptări cu privire la noua călătorie, la peisaje, la oamenii pe care îi vor cunoaște. Și toată acțiunea să fie încadrată într-un chenar, iar dincolo să fie numai ocean. Să plutim în derivă spre depărtări în care am mai fost cândva cu alți oameni, acolo la capătul lumii unde și-au făurit amintirile. Nu aș vrea să cunosc destinațiile, ci să îmi pun toată încredere în căpitan și în echipajul său, iar eu să mă bucur de priveliște, de oameni și de soare.
Aș vrea să fie petrecere pe punte spre subseară, iar muzica să se audă până la cer. Încondeiere de stele să le reflecte fericirea, iar Carul Mare să strălucească mai tare în semn de recunoaștere. Plasate strategic în decor să fie lămpi făcute din drob de sare de Himalaya și din loc în loc palmieri. În diminețile târzii, femeile să își prindă părul cu o eșarfă și să se scalde în băi de soare așa ca în amintirile depănate de ExTraViTa, blogger partener în această poveste. Să se bucure de o cafea amară în negura căreia să se stingă toate durerile lumii. Aș vrea un unicorn să îmi pască florile și un curcubeu pe care să mi se joace fericirile, o ciocolată mușcată de un căluț de mare și un pinguin care să se dea în leagăn. Și acest decor fantasmagoric să ia amploare cu fiecare gând umezit de dorul de alți oameni.
Închideți-vă și ultimul nasture, la ceas de seară, că se anunță furtună! Nu e totul chiar atât de roz sau, mai bine zis, turcoaz, furtunile sunt gri și înspăimântătoare. Poate că fricile sunt doar iluzii și pot fi depășite, dar o catastrofă poate lăsa răni pe suflet ce nu se vindecă niciodată. Nu voi fi tot timpul în siguranță și nici voi nu veți fi în siguranță cu mine, dar nu o să recunosc asta niciodată pentru că riscul de a se produce catastrofa are o probabilitate destul de mică însă un impact extrem de mare și nu are sens să vă sperii aiurea. În larg, vom fi o echipă și vom trece împreună prin toate, prin soare și prin furtuni, prin despărțiri și împăcări, ascultând oceanul și cântecul delfinilor, admirând pescărușii și apusul, trezindu-ne devreme pentru răsărit.
Inginerii care m-au proiectat, au avut grijă să îmi picteze rezistență și încredere, iar agențiile de turism care și-au întocmit croazierele la bordul meu, au gândit traseele astfel încât să fim mereu în siguranță. Teama de necunoscut e doar în mintea noastră, a voastră și a mea. Ca să am echilibru, trebuie să mă îndepărtez de mal. Acolo, în larg, spre depărtări albastre, încep să mă definesc și să iau forma acelor visuri pe care le-au făurit alții și emoția trăirilor tuturor celor care se avântă cu mine.
Îmi aprind dorința de a etira pătura unui vis și de a făuri castele de nisip pe plaja unui suflet pe care se plimbă doi oameni goi…și o las să ardă spre depărtări albastre, purtată de valuri odată cu mine.
Dă liniștea mai tare și urmărește-ne pe toateBlogurile.ro pentru impresii din croazieră. Dintre toate zgomotele lumii, ascultă valurile ce ne poartă în larg, încalecă pe un pescăruș și hai să înotăm cu delfinii!
Acest articol încheie competiția Spring SuperBlog 2017.
[…] Călinoiu – De-aș fi o fărâmă de nemărginire – 95 […]