Mamaia de la înălțime

Când marea mă cheamă, eu vin. Am crescut la malul ei, cu valurile spărgându-mi-se la picioare, ascultând-o seară de seară. Am fugit de acasă de atâtea ori pentru o nouă poveste, pentru o nouă discuție. Ea mi-a fost alături de fiecare dată când am rămas singură, mi-a ascultat suferințele și am simțit cum, val după val, încearcă să mă îmbrățișeze în semn de compasiune. Mi-a fost și îmi este cea mai bună confidentă.

O văd în toată splendoarea ei cum se răsfață sub soarele de vară. E atât de frumoasă și mi-a fost atât de dor de ea.  Mi-a lipsit atât de mult. O parte din sufletul meu a rămas cu ea să îi asculte valurile, cealaltă parte s-a întors acasă ca să o admire de la distanță.

Sursa foto: Arhiva personală

Am revenit pe litoralul românesc ca să îmi astâmpăr dorul. Un sejur de 10 zile. E pentru prima dată când aleg un hotel cu piscină. Am optat pentru Hotelul Aurora din Mamaia pentru că îmi amintea de prințesa din desenele copilăriei mele și am vrut să mă simt o prințesă. Ceea ce am trăit aici a reușit să îmi ducă vacanța la superlativ.

Diminețile la mare sunt singurele pentru care reușesc să fiu matinală. Cu somnul pe gene atunci când se îngână noaptea cu ziua, mă trezesc ca să văd răsăritul. Se vede extraordinar din camera mea de la etajul 10, însă uneori merg pe plajă pentru poze și pentru a simți marea cât mai aproape în momentul ei de glorie în care întâlnește soarele. Mie îmi pare că soarele renaște din mare, iar marea strălucește și mai frumos în lumina albastră a răsăritului.

Dacă aș putea, m-aș muta la mare și tot nu mi-ar fi de ajuns să mă bucur de ea. O văd așa liniștită cum mă așteaptă și atunci când își trimite câte un val să mă întâmpine, mă aplec să îi șoptesc ceva.

Cel mai mult îmi place spectacolul delfinilor din larg. I-am văzut de cel puțin 5 ori până acum înotând împreună. Atunci când pescărușii zboară în cercuri deasupra apei, în zona aceea sunt delfini. Acest lucru l-am învățat de la Mădălin, când ieșeam cu Britania pe mare. E destul de relaxant să plutim departe de țărm în liniștea mării și să admirăm întreaga stațiune de la un capăt la altul. Evident că se pot vedea delfinii și la Delfinariu, însă eu prefer să îi văd liberi în mare.

Sursa foto: Arhiva personală
Sursa foto: Arhiva personală

O altă priveliște de ansamblu asupra stațiunii și asupra orașului Constanța oferă Sky View Bar, terasa de la etajul 14 al hotelului Parc. Și cum sunt fascinată de înălțimi, nu am putut rata ocazia de a mă plimba cu telegondola.

Sursa foto: Arhiva personală
Sursa foto: Arhiva personală

Când soarele mă ține departe de plajă, mă retrag la piscină cu ochelarii de soare și o carte bună. El înoată liniștit, în timp ce eu mă bucur de un cocktail și din când în când îl mai caut cu privirea. Nu e doar relaxare, ci și distracție la piscină. O bilă albă pentru încălzirea prin intermediul panourilor solare. Mă amuză și îmi place teribil aqua gym. A propos de asta, într-o dimineață chiar am alergat pe plajă, apoi în celelalte zile, am preferat să căutăm scoici la apus. O plimbare de la un capăt la altul al stațiunii, în timp ce soarele se retrage la culcare, iar briza ușoară ne gâdilă pielea încinsă. Cel mai frumos apus se vede din larg, când apa e caldă încă, iar cerul oferă un spectacol unic de forme și culori sau direct din camera noastră.

Am făcut un castel de nisip să ne amintim că vom fi mereu copii, indiferent de vârstă atâta timp cât ne lăsăm sufletele să respire frumusețe și inocență. Ne-am petrecut o seară întinsi pe nisipul cald, admirând stelele. Cerul pare mai frumos noaptea, în liniște, departe de agitația stațiunii, când doar marea își mai cântă dorul. Am stat acolo cu ea, ascultând-o. Am stat tăcuți, până când el s-a ridicat, m-a luat în brațe și a alergat cu mine spre mare. Nu a vrut să o lăsăm singură în acea noapte cu lună plină.

În toate celelalte nopți, am admirat marea de la înălțime, din cameră. E acea priveliște care îmi rămâne mereu imprimată pe retină și pe suflet și în care se oglindește luna cu sfială. E un freamăt de nuanțe care îmi pictează amintirile cu un strop de mare. E momentul meu de regăsire și extaz, de refugiu și consolare.

Doar într-o zi am reușit să dorm la prânz, epuizată după noapte albă, în rest am profitat de wi-fi și am stat tolănită în pat ca să scriu. Nu îmi las pasiunile nici în vacanță. Eh, am adormit și pe plajă, direct pe nisipul fierbinte și am fost trezită de stropii repezi de ploaie, o ploaie caldă de vară.

Sursa foto: Arhiva personală

M-am bucurat de fiecare cină romantică și de fiecare mic dejun la pat. Restaurantul Aurora are o terasă superbă cu vedere spre mare și mâncare delicioasă, iar eu mă dau în vânt după combinația de frumusețe și gust.

Camera noastră de la ultimul etaj va purta mereu povestea unui nou început și misterul unui jurământ șoptit în taină, pereții ne sunt martori, iar eu nu o să scriu despre asta căci am avut 101 de motive și încă le avem.

Legenda spună că ne vom întoarce mereu acolo unde lăsăm bucăți de suflet așa că mă voi întoarce cândva să scriu povestea unei noi veri.

Sursa foto: Arhiva personală

-Dați-mi o înghețată, vă rog, și de restul fericire! Merg să mă bucur de mare. Azi e o zi liniștită. Până și în sufletul meu e liniște.

În definitiv, ce e mai frumos decât să ai soarele la cap și marea la picioare?

 

Teoretic, am scris pentru Spring SuperBlog 2017. Practic, am scris pentru mine, ca sufletul meu să respire puțină mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*