Și atunci când vreau să fug, fug! Escapadă în Mamaia

Sunt în Costinești de o săptămână, fugită de acasă departe de tot și de toate ca să îmi pun ordine în gânduri. Am venit aici ca să mă relaxez. Știam că la mare nu pot să fiu tristă. Ei bine, m-am înșelat.

Noapte, aș spune liniște, dar muzica era la maxim în cameră, singură, întinsă pe acoperiș, priveam stelele. Acel gen de noapte pe care mi l-am dorit de mult. Singură cu gândurile. Singură cu sufletul, ascultându-i ofurile. L-am lăsat să se descarce și să îmi spună tot ce îl frământă. M-am îngrozit de toate durerile lui. Credeam că sunt puternică. Am plâns până am rămas fără lacrimi. Simțeam nevoia să fug din nou, dar deja eram fugită de acasă. Și cum atunci când vreau să fug, fug, asta am și făcut.

13689800_1325606564127538_1416751417_n.jpg

Dimineața, m-am trezit plină de speranță. Am înțeles că am atâtea motive să fiu tristă, dar aleg să fiu fericită. Și sunt fericită pentru că mi s-a mai oferit încă o zi de care vreau să profit din plin. Am început-o frumos prin faptul că m-am trezit sănătoasă. Mi-am pus bandaje pe inimă, mi-am luat rucsacul în spate, m-am urcat în primul tren și am fugit în Mamaia. 

13689596_1325606504127544_1120055911_n.jpg

Nimic nu se compară cu liniștea mării. E un fel de terapie pentru suflet. E un exercițiu fantastic de imaginație. E ca și cum mintea, în sfârșit, se relaxează. E acel moment când ochii văd doar marea și pescărușii în larg, zburând deasupra delfinilor. M-a învățat cândva un prieten ceva ce nu voi uita niciodată: când pescărușii zboară în cercuri deasupra mării înseamnă că acolo sunt delfini.

13695044_1325606347460893_1712262749_n.jpg

Sunt la etajul 14 al Hotelului Parc, la Sky View Bar. Peisajul este superb. Se vede întreaga stațiune cum freamătă de turiști. Văd marea cum se îngână cu cerul acolo departe, la linia orizontului. Văd orașul Constanța cum stă departe și veghează. Mi-am lăsat în lift toate grijile și frământările. Sunt prea mici pentru a ajunge la înălțimea asta. Cred că au rămas undeva la 3.

13664843_1325571910797670_953872838_n.jpg

Sky-e1426186034112-1000x500.jpg

13650573_1325606624127532_2009564083_n

Azi nu mai plâng. Azi nu sunt tristă. Azi nu îmi e dor. Azi sunt singură și sunt fericită. Azi m-am împrietenit cu marea și-s liniștită. Azi inima mea e la înălțime și simt doar pace. Gândurile mi se purifică și privesc totul cu alți ochi. Experimentez schimbarea de perspectivă. 

13713471_1325606434127551_1136756928_n.jpg
Fiecare castel are prințesa lui

Aici m-a întâmpinat liniștea. Am stat întinsă pe stâncile calde și am privit cerul, apoi marea și am văzut doi delfini înotând fericiți în larg. Cum să nu fiu fericită? Am ieșit în larg cu Britania și am stat vreo 3 ore. Soare, cer și apă. M-am scăldat în triunghiul liniștii. Acolo chiar am fost departe de tot și de toate.

13714377_1325606520794209_1460189225_n.jpg

13713387_1325606824127512_1222656796_n

13672250_1325606387460889_1481249365_n.jpg

13689579_1325606540794207_468447902_n

Am vrut să trăiesc la înălțime așa cum îmi e caracteristic. M-am avântat cu telegondola și am văzut întreaga stațiune de sus. Nu mi-a fost suficient și așa am avut la Sky View. Am stat o zi fără facebook (eu cea dependentă), cu bateria telefonului ajunsă în 2% și am fost fericită. De mult nu m-am mai distrat așa. A fost nevoie să îmi amintesc că am un suflet pe care trebuie să îl mai ascult din când în când și să îi permit să facă ce vrea. Am obligația de a face tot ce îmi stă în putiință pentru a fi fericită. Dacă nu eu atunci cine?

13706231_1325571930797668_1670822945_n

13706175_1325606774127517_1356645056_n.jpg

13706110_1325606800794181_772003315_n.jpg

Azi nu m-am mai comparat cu nimeni. Azi nu m-am mai gândit la cum ar fi fost dacă, azi nu mi-am mai fac planuri, ci fac tot ce mi-a trecut prin cap în mod spontan. Azi, am trăit la înălțime și m-am bucurat de această oportunitate. 

13705093_1325606667460861_420327493_n.jpg

13713445_1325606647460863_1186347387_n.jpg

Fericirea e o alegere. Depinde doar de atitudine şi atât. Punct.

P.S. Şi ce dacă sunt singură în vacanță? Mai multă “barosăneală” pentru mine!

If you like it, share it!

3 Comments Posted

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Un SummerCamp fără perdea – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*