Aceasta este o scrisoare pe care nu ți-o voi trimite niciodată. Te-aș suna, dar nu știu ce aș putea să îți mai zic și nici nu cred că vei răspunde. Dacă îmi e dor de tine? Nici n-aș avea cum să îți spun cât de mult.
Aș fugi cu tine la capătul lumii fără să mai privesc înapoi, dar tu nu știi cum să pleci de acasă. În definitiv, e chiar simplu. Dar ție îți place să te complici și nu-mi rămâne decât să plec singură. Și te aștept. Însă nu știu ce aștept pentru că tu nu vii. Doar promiți. Și te-am rugat să nu îmi promiți nimic. Eu nu mă hrănesc cu iluzii, eu mă îmbăt cu ele. Până nu mai știu de mine. Și așa sfârșesc plângând pe o plajă sau pe un acoperiș. Și nu e deloc ușor.
Mi-ai rupt sufletul în bucăți și ești singurul care le poate lipi la loc. Nu pot fi supărată pe tine. Sunt supărată pe mine. Încep să cred că m-am băgat în ce nu trebuia și acum încep să mă ridic cu pretenții. Însă am ajuns să țin prea mult la tine astfel încât să te vreau doar pentru mine. În integralitate. Nu vreau să te mai împart cu ea. Nu mai rezist așa.
A sosit momentul să alegi. Ți-am promis că nu voi pleca niciodată de lângă tine și nici nu o să plec. Eu mă țin de promisiuni. Tocmai de asta nu pot să aleg eu. Pentru că am ales deja. Am ales să rămân. Acum trebuie să alegi și tu. Rămâi sau pleci? Eu sau ea? Știu că nu e simplu. Nu ai de ales între două pronume, ci între două povești. În viața ta vreau rolul principal. Te las să fii și regizor. Dacă nu poți să mi-l oferi, dă-mă afară de pe platou, dar nu mă complica cu roluri secundare sau episodice.
Fii totul pentru mine și o să fiu totul pentru tine! Hai să construim împreună și îți jur că voi împleti povestea asta cu fericire! Fă-ți odată bagajul ăla și urmează-mă! Știi ce? Nici nu îți trebuie bagaj. Pleacă pur și simplu! Încă te aștept. Dar grăbește-te și nu-mi distruge sufletul într-atât de mult încât să îmi încalc promisiunea și să plec. La nevoie, o voi face și pe asta.
Între noi fie vorba, mi-am pierdut încrederea în tine. Va trebui să te străduiești ceva mai mult ca să mă convingi de acum înainte. Și nu trebuie să îmi mai promiți nimic pentru că nu mai cred nimic. Sunt așa pentru că așa m-ai modelat tu. Bucură-te de opera pe care ai creat-o sau încearcă să îi dai o altă formă! Modelează un zâmbet în suflet și presară și niște fericire că e gratis. Nu te zgârci cu ea!
Aș vrea să îți fie dor de mine nu când ești singur, ci când ai tot! Să îți lipsesc din suflet așa cum îmi lipsești tu mie ca să vezi cum e! Vreau să te uiți la ea și să mă vezi pe mine! Vreau să îți găsești liniștea doar în brațele mele!
Vreau să îți alegi fericirea dintre atâtea nefericiri! Și vreau să te gândești foarte bine la asta. Totul depinde de tine! Am aruncat mingea în terenul tău. Ce faci acum? De tine depinde fericirea.
Și când voi termina această scrisoare îi voi da foc. Și o voi lăsa să ardă, să se facă scrum, iar vântul să îl împrăștie pe mare. Vreau să îmi eliberez sufletul de orice durere. Vreau să îmi purific mintea de orice gând. Vreau ca asta să fie ultima lacrimă ce mi se scurge pentru noi. Te mai aștept puțin, apoi îmi fac bagajul și plec în căutarea fericirii. Oriunde ar fi ea…
P.S. Într-o zi, riscând, poți fi fericit toată viața. Riscă și fugi cu mine!
Leave a Reply