AlexandraM-am trezit și e iarnă. S-au dus zilele de vară. S-a terminat povestea noastră. Acum dacă e joi, stau acasă. Nu mai plec în București ca să ne vedem. Nici măcar nu ne mai vorbim. Acum suntem la ca început, doi străini. Străini care au amintiri împreună și care privesc cu dor. din când în când, tavanul. E dorul zilelor de vară când credeam în povești. Dorul de nopțile calde când nu dormeam. Nopțile noastre albe.
E frig. Mai pun o pătură pe mine. Pe suflet nu am ce să pun. Nici lacrimile nu am cu ce să i le șterg. Credeam că m-am vindecat de dor, dar se pare că a revenit. Și uite-mă singură, într-o noapte rece de decembrie, cum strâng perna în brațe și încerc să mă gândesc la altceva. Iar mi-ai acaparat gândurile și presimt o altă noapte albă.
Vara a trecut, la fel și tu. Îmi trebuie o altă poveste. Mi-e dor de mare. Ea mi-a fost alături atunci când tu m-ai lăsat singură. Mi-a ascultat frământările și mi-a trimis un val să îmi țină de cald și de rece. Mi-e dor de liniștea din suflet și de agitația de pe plajă.
Mi-e dor de mine când radiam de fericire și nu îmi mai păsa de nimic altceva. Vreau să am iar soarele la cap și marea la picioare. Vreau un cocktail în mâna dreaptă, ochelarii de soare și aparatul de fotografiat. Vreau un bilet de avion și o escapadă într-un loc exotic. Vreau o insulă a mea și să nu mai am grija zilei de mâine. Nu vreau să mă gândesc la ce o să fac peste 5 sau 10 ani până nu îmi rezolv problemele zilei de azi. Nu mai vreau bandaje pe suflet și nici cicatrici. Vreau un om cu care să împart timpul, pe care să îl iubesc sincer și care să îmi răspundă cu aceeași iubire. Vreau să fug cu el în lume, să vizităm tot ce se poate vizita. Vreau un rucsac în care să îmi încapă toate visurile.
Dar e o noapte rece de decembrie pe care mi-o petrec singură, în pat. Aici măcar e cald.
Nu te mai caut. Îmi închid sufletul și încerc să scap de dor. Azi e luni. Și e o zi obișnuită. Nu fug în noapte spre un București al nostru. Nici măcar nu ies din casă. Îmi fac un ceai și alung gândurile despre tine. Ți le-aș împacheta și ți le-aș trimite prin curier, dar mă tem că îmi e imposibil să fac asta.
Pun o melodie pe fundal. Nici măcar nu ninge. Mă uit la poze vechi și zâmbesc. Aș vrea să dau timpul înapoi și să mai trăiesc o dată unele zile. Exact la fel. Sau poate mai intens. Și aș profita mai mult. Dacă aș fi știut că aceea e ultima zi în care te mai văd, te-aș fi strâns mai tare în brațe să îți țină de cald și de dor în nopțile reci de Decembrie.
