Weekend la mare în plină iarnă – Hotel Iaki Mamaia

Între răsărit și apus sunt doar marea și nisipul care se iubesc fără jenă, sub ochii pescărușilor. Mă plimb pe plajă liniștită și stropii reci îmi gâdilă tălpile. Val după val se apropie de mine și îmi soptește că i-a fost dor. În sufletul meu e încă vară. Deși e decembrie, vremea e mult mai blândă decât în multe zile agitate de august, numai că nu se poate intra în apă. În rest, e o liniște deplină care îți umple sufletul de fericire.

Mi-am petrecut weekendul la Iaki, departe de orice freamăt caracteristic acestei perioade. Fac parte din acea categorie de oameni pentru care ziua de vineri face parte din weekend. Înainte de a ajunge la hotel, am oprit puțin pe plajă ca să revăd marea. Era atât de liniștită și de limpede. Am respirat acel albastru până în nucleul fiecărei celule și m-am lăsat purtată de gânduri până am preluat acel vibe caracteristic mării. Ați observat că marea are un efect antistres și antidepresiv? Mie reușește mereu să îmi aducă zâmbetul pe buze și mă bucur că am avut ideea de a-i face o vizită acum când e singură și e toată numai a mea.

M-am ascuns în acest sejur la Hotelul Iaki din Mamaia, unul printre puținele hoteluri de la malul mării deschise pe tot parcursul anului. Povestea mea s-a scris la 424 din rafinament, eleganță și liniște și sunt sigură că pot să găsesc 424 de motive să mă întorc la Iaki oricând. (Asta sună a provocare!) Lângă pat am avut butoane care aprindeau luminile din toată camera, ca să nu mă mai deplasez pentru asta. De când îmi doream așa ceva! Am început răsfățul cu o terapie Iyashi Dome care elimină toxinele din organism și care m-a întinerit cu 6 ani. Despre aceasta vă voi povesti mai pe larg într-un alt articol.

La cină, am revăzut-o pe Diana Slav de la Walking Tour, cea care ne-a făcut turul Constanței în primăvară. Să traversezi țara pentru a te refugia la mare în plină iarnă, când stațiunea este aproape pustie și să te întâlnești absolut întâmplător cu o persoană cunoscută, asta înseamnă să fii Olteancă în Deplasare și să ai prieteni peste tot.

La hotel, cel mai mult mi-a atras atenția liftul. Fiind obișnuită cu oglinzile imense în care fie îmi refac machiajul, fie îmi fac poze, am fost frapată de mocheta personalizată cu zilele săptămânii și de fereastra imensă prin care se vede marea, iar peretele de la parter avea imprimate sigla de la SPA și informații despre serviciile oferite: piscină, saună umedă, saună uscată, jacuzzi, duș cervical, duș emoțional.

La recepția de la SPA ne-au oferit apă cu lămâie, portocală și scorțișoară. Într-o saună am cunoscut o doamnă care mi-a povestit că vine zilnic de câtiva ani la Iaki SPA și acum are abonament pe jumătate de an, dar de obicei avea abonament pe un an. Sunt mai mulți care vin zi de zi aici așa că s-au împrietenit și acum sunt ca o familie. Tot aici am găsit și mirosul copilăriei într-un săpun lichid cu cireșe și lapte de migdale pe care generația mea sigur și-a amintește: acele jeleuri în recipiente micuțe pe care le primeam rest la magazinele din colț.

Am savurat un ceai fierbinte de ananas într-o dimineață călduroasă de decembrie, printre brazii de pe terasa Hotelului Iaki, având marea în spate. Pare ireal. Nu aș fi putut visa acest lucru nici cu ochii deschiși, nici cu ochii închiși pentru că ce am găsit aici nu se potrivește deloc cu ce îmi imaginam de acasă. Sunt prinsă într-o poveste care nu aș vrea să se mai termine.

Atât de mult mi-a plăcut ceaiul încât mi-am comandat și pentru acasă și l-am recomandat deja și prietenilor. Dte numărul 9 Red Pasion cu fructe de pădure și numărul 10 Esotic Dream cu ananas și cocos.

Brazii atent împodobiți din hotel și colindele care se auzeau pe fundal, eleganța și rafinamentul fiecărui colțișor au creat o atmosferă care m-a făcut să mă simt în Singur Acasă 2. Mai în glumă, mai în serios, plănuiesc să îmi petrec Crăciunul următor în New York.

Aceasta este o poveste de iarnă scrisă într-un weekend în care am fugit la mare când toată lumea fuge la munte în această perioadă și am vrut să fac ceva diferit, pentru că am găsit un colț de Rai la Iaki unde am vrut să mă ascund de întreaga agitație din jur, pentru că simțeam nevoia să îmi reîncarc bateriile și acesta era cel mai bun mod posibil.

Se spune că un loc devine acasă doar după ce petreci acolo fiecare anotimp. Cu această deplasare, am ajuns la mare în fiecare anotimp.

P.S. În restul țării ninge.

18 Comments Posted

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*