Unifest – un festival ca o călătorie

Se spune că din fiecare călătorie te întorci schimbat. Oamenii pe care îi întâlnești, experiențele pe care le trăiești, emoțiile care te copleșesc te îmbogățesc, îți lărgesc orizonturile, îți oferă noi perspective, te fac să vezi lumea cu alți ochi. Exact același lucru se întâmplă și în Unifest. Dacă te implici cu adevărat și îi simți vibe-ul, nu mai poți fi omul care ai fost la începutul festivalului.

De ce un festival ca o călătorie?

Pentru că, în primul rând, e o călătorie spre tine în care parcurgi un traseu al experienței, în care îți dezvolți abilități, în care lucrezi sub presiune și te definești, în care investești timp, energie, resurse materiale, dar ceea ce primești valorează mult mai mult. E o călătorie în care te dăruiești pe tine, în care dai tot ceea ce ai mai bun, în care excelezi. Și dacă acest lucru nu e esența dezvoltării personale atunci nu știu care e.

E o călătorie de la tine spre comunitate și de la comunitate spre tine. E un flux de resurse și energii care te aduce mai aproape de oameni, care te responsabilizează, care te face atent la detalii și capabil să vezi în ansamblu și să privești în perspectivă.

E o călătorie a simțurilor în care trăiești experiențe, în care simți greutatea unor nopți albe și farmecul reușitei, în care te bucuri ca un copil că totul a ieșit bine, în care te agiți ca un adult ca totul să fie perfect și ca nu cumva să îți scape ceva din vedere, în care dăruiești fără să aștepți ceva în schimb, în care pui suflet, în care oferi zâmbete și îmbrățișări în mod spontan.

E o călătorie a rațiunii care te responsabilizează și te determină să îți depășești limitele, care te face să vezi dincolo de ceea ce văd ceilalți, care îți dă puterea să mergi până în pânzele albe pentru ca totul să fie impecabil.

E o călătorie spre tine, omul din trecut, pentru a te analiza și pentru a-ți observa puterile și slăbiciunile, pentru a vedea cu ce poți fi de folos și ce ai putea să îmbunătățești la propria persoană, care te provoacă să excelezi, să înveți lucruri noi, să te autodepășești, care te învață cum să organizezi un eveniment de la identificarea nevoii și până la feedback și îmbunătățire ulterioară (de la un eveniment la altul, de la un an la altul).

E o călătorie spre tine, omul din viitor, în care primești speranță și încredere în tine, în ceea ce faci că faci bine, în cei din jur că îți vor fi alături când ai nevoie de ei. Te motivează să mergi mai departe și să faci ceea ce trebuie, iar sentimentul că faci parte din generația care construiește e sublim.

E o călătorie în care în centru sunt valorile și studenții, o călătorie a integrității, transparenței, prieteniei, unității și dăruirii. E o călătorie în care vei spune mai puțin ”eu” și mai mult ”noi”.

E o călătorie care apropie oamenii, care îi face să simtă același lucru, chiar dacă într-un mod diferit. O călătorie în care îți descoperi adevărații prieteni, pe aceia pe care poți să îi suni la orice oră din zi sau din noapte și să garantezi că vor veni să te ajute. E o călătorie care poate îți pune răbdarea la încercare și unele prietenii, dar care îți oferă cele mai frumoase experiențe și, oricât de greu ar fi, la final înțelegi că a meritat tot efortul.

Cel mai important, e o călătorie pe care nu o parcurgi singur. Mereu va fi cineva acolo care să muncească cot la cot cu tine, care să plângă cu tine, care să râdă cu tine, care să îți dea un pahar cu apă și să îți întindă mâna atunci când nu mai poți, care să te conducă seara acasă și să îți spună să mai pui o haină pe tine când ieși că e frig, care se așează lângă tine, își pornește laptopul și te ajută să respecți deadline-ul, care rezonează cu tine, cu care o să cânți la miezul nopții La umbra marelui urs fără să îți pese cât e ceasul sau că afară plouă, cu care să stai la Centru pentru Dezvoltare până târziu să numeri momentele frumoase și anii de prietenie.

Și nu va fi doar un singur om. Vor fi zeci, poate chiar sute.

9 Comments Posted

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*