Cu și despre București

Din nou spre București. De data aceasta singură. Se spune că fiecare tren are povestea lui. Hyperion are și povestea mea. Mereu mă poartă spre îndeplinirea unui vis. E trenul meu preferat; nu are termen de comparație. Uneori merg la București doar de dragul lui.

0

Nu știu de ce nu am scris până acum despre București. Doar e orașul meu preferat. E un fel de “acasă” din deplasare. Mi s-a spus că plec prea des. E adevărat. Nu pot sta prea mult într-un loc. Nu vreau să intervină rutina. Plec, nu neapărat că vreau să plec, ci pentru că găsesc ceva de făcut în altă parte.

13096237_1276384699049725_6835549892652320735_n

În agitația Bucureștiului mi-am găsit liniștea. Nu știu cum am reușit. Atunci când mă pierd de mine, merg să mă regăsesc. Am seri când rătăcesc pe străzi și privesc blocurile, înălțimea lor, privesc cerul și stelele. Las gândul să mă poarte departe. Am atâtea amintiri într-un singur oraș încât a devenit parte din mine.

10982926_1082213931800137_3567867177039256643_n

Am învățat o lecție importantă: București e cu și despre prieteni. Am descoperit acest lucru după ce am început să călătoresc singură. Inițial, București era orașul în care fugeam cu Ocxana prin câte-o vacanță. Am comparat fiecare experiență cu acelea. Cum am descoperit Bucureștiul cu ea, nu l-am descoperit niciodată.

11150262_1081744005180463_3915015929756260755_n.jpg

Zile pline prin muzee, poze prin parcuri, mâncare pentru lebede, seri în care ne rătăceam pe tocuri și mergeam pe jos să ne dăm seama unde locuim, Herăstrău – august 2013, înseamnări pe asfalt: “Aici am început să vorbim despre culori! Mi-ai lipsit! Aici ne-am certat! Am obosit! Aici , ne-am jucat! Aici s-a pus ploaia!”.

1185589_632968036724731_274879083_n

Anul trecut, am rămas singure pe stradă la Romexpo și nu era nicio stație de metrou prin zonă așa că am mers cu Poliția Locală până la IDM. În zilele ploioase, stăteam prin mall-uri până la închidere. Shoppingul în București are ceva aparte. Îmi amintesc când am fost cu Mihaela să îmi caut rochie pentru banchet și m-am întors cu “parfumul care mă îmbracă cel mai bine” by Dana Rogoz. Poţi uita cum arată o persoană, însă nu îi poţi uita parfumul.

10003346_1080545058633691_410551275603536754_n

Crângași e primul loc pe care l-am descoperit cu Andreea, în prima noastră zi singure prin București. De atunci, Lacul Morii a devenit un loc de refugiu pentru mine, o oază de liniște.

11146308_1080726051948925_2629913319991798292_n

Cândva am spus că cel mai frumos sentiment este atunci când nu ai nimic de facut, nu ai nicio grijă, nu știi nici măcar unde te afli și mergi pe o stradă despre care nu știi unde duce. Împarţi singurătatea cu tine și mergi tot înainte.

11233547_1091952590826271_1487648933411513081_n

Am mers să caut strada Xenofon – singura stradă pictată, în trepte, din țară. Se află la ieșirea din Parcul Carol. Am întrebat atât de mulți oameni despre ea și nimeni nu avea idee că există așa ceva. Și locuiau în București. Atunci am decis să încep un proiect în Craiova – “Turist în orașul meu” și să vizitez tot ce se poate vizita, să le cer recomandări trecătorilor, îndrumări, să văd Craiova și prin ochii altor oameni. Dar nu știu cum se face că atunci când sunt acasă nu am timp de plimbări. Sper ca acest lucru să se schimbe curând. 3 zile, o hartă, un fotograf și câțiva prieteni –  rețeta unei aventuri memorabile. Cred că trebuie și puțin soare de vară.

10996345_1089159177772279_7765110958250226127_n

1513821_1082201341801396_4150011110081466399_n

22711_1084556298232567_4975724250275170518_n

București a înseamnat reprezentare studențească, proiecte, USR, voluntariat, studenție!

11990617_1146666712021525_8289067944104541464_n

În București, am participat la un super Treasure Hunt, luna trecută, organizat de Vânează Bucureștiul. A fost o experiență palpitantă din care am învățat lucruri noi despre București, am lucrat în echipă cu necunoscuți cu care m-am împrietenit rapid, am lucrat cu o hartă împrumutată de la hotel pe care mă gândisem să iau la mine acum și am uitat-o acasă. Trăiască GPS!

13091987_1275269815827880_4514420577436722561_n

13076868_1275130772508451_296230852754831776_n

Anul trecut am stat singură în București o săptămână. Am locuit în cămin. Atunci am ajuns la concluzia că Bucureşti nu e de locuit, e doar de vizitat pentru ca Bucureştiul e trist dacă nu ai cu cine să îl împarți. Îmi plăcea că pe ușă aveam un sticker cu uniFEST și abia așteptam festivalul.

11988377_1146240165397513_8156219523772420211_n.jpg

Eram acolo pentru cursurile de Competențe Antreprenoriale, Promovare și Branding, organizate de Tinerii pentru Educație și Societate. Atunci când îți place un lucru, revii pentru el. De asta sunt pe drumuri acum. Ora 7:02. Scriu din tren. În 3 ore încep cursurile de Formator. Educația non-formală și-a pus amprenta în viața mea de când am hotărât să îmi trăiesc studenția la superlativ. Peste câteva zile voi deveni trainer acreditat. O să fac parte din generația care construiește.

11922956_1146987481989448_660428923029511129_o

11960098_1146511855370344_1173766041555435571_n

La Social Media Summit, am învățat de la Virgil Ianțu că <<Sunt momente care îți pot schimba viața fantastic. Când apare oportunitatea, trebuie să ai curajul să spui “Da”>>. Uite-mă!

2016-02-19-14-37-42-966.jpg

If you like it, share it!

6 Comments Posted

  1. Foarte frumos scris, dar am un amendament: cand mai afli despre evenimente gen Treasure Hunt anunta-ne si pe noi! Ca suna foarte interesant. Altfel, riscam sa citim despre aceste evenimente post-factum si sa ne para rau ca n-am participat si noi… 🙂

  2. Despre strada ‘Xenofon am scris acum o săptămână cred, deși locuiesc de când ma știu în București abia acum am vazut-o împreună cu fetita mea, care s-a bucurat din plin de multitudinea de scări în timp ce eu am imortalizat minunatul peisaj – au schimbat clădirea cu un peisaj.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*