Toamnă peste București

Bucureștiul pare trist și gol. Anost și lipsit de culoare, azi nu mai e ca altădată. Totul e gri și rece. Trotuarele sunt pline de oameni reci, grăbiți parcă spre nicăieri, cu mâinile îndesate în buzunare și cu privirea în pământ. E atât de frig încât abia mai zăresc vreun zâmbet.

Abia prin parcuri se mai ascunde câte-un strop de frumusețe. Câțiva trecători liniștiți se opresc să tragă aer în piept, un aer rece de toamnă. O flacără arde și azi într-o amforă de granit, în fața Monumentului Eroului Necunoscut, în amintirea soldaților anonimi căzuți în luptele pentru țară. Privesc în zare și văd Parcul Carol în toată splendoarea. E aproape pustiu. Agitația a fugit spre o altă vară și a lăsat în urma ei o liniște solemnă. 

15281064_1455259077828952_1562149370_n

Aliniați pe o bordură stau perscărușii, parcă vor să spună ceva. Privesc lacul și îmi amintesc de prima zi când am ajuns acolo. Totul e schimbat. Nimic nu mai seamănă cu ce a fost. Mi-e dor de orașul sub strălucirea verii, mi-e dor de soarele ce se înalță peste parc, mi-e dor de ciripitul păsărilor și de vata de zahăr. Mi-e dor…

Copacii își etalează frunzele pe crengi, pe bănci sau pe asfaltul rece și în adierea vântului își lasă trunchiurile să danseze aproape neobservate. Se simte singurătatea parcului în fiecare bucată de pământ. Decorul tomnatic îmbracă peisajul într-o aură pastelară. Frunzele arămii își fac loc printre cele galbene, în timp ce frunzele de un roșu aprins le sfidează pe cele încă verzi.

15310636_1455259014495625_891692664_n

15301085_1455259061162287_1493051123_n

Parcul își etalează frumusețea prin culorile amestecate de toamnă târzie și le șoptește copacilor să nu se sperie de singurătate. În curând vor rămâne doar ei. Fără frunze, fără oameni, doar crengi și rădăcini.

Și în sufletul meu e toamnă. A apus de mult soarele și bate vântul. Un vânt rece de singurătate. Mă iau în brațe încă o dată și îmi șoptesc că totul va fi bine.

Ies din parc și urc spre Strada Xenofon, singura stradă pictată, în trepte, din țară. Nici ea nu mai e ce-a fost. Acum alte picturi zac pe treptele ei. Când am văzut-o prima dată arăta altfel. Și ea s-a schimbat. Emoția de toamnă îmi cuprinde sufletul. Mă apucă nostalgia vremurilor trecute. Trag aer în piept și merg mai departe.

15281808_1455259051162288_433974067_n

15300491_1455259087828951_1931352067_n

Cu timpul, totul se schimbă. 

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*