Călătorii

Toamnă peste București

Bucureștiul pare trist și gol. Anost și lipsit de culoare, azi nu mai e ca altădată. Totul e gri și rece. Trotuarele sunt pline de oameni reci, grăbiți parcă spre nicăieri, cu mâinile îndesate în buzunare și cu privirea în pământ. E atât de frig încât abia mai zăresc vreun zâmbet.

Abia prin parcuri se mai ascunde câte-un strop de frumusețe. Câțiva trecători liniștiți se opresc să tragă aer în piept, un aer rece de toamnă. O flacără arde și azi într-o amforă de granit, în fața Monumentului Eroului Necunoscut, în amintirea soldaților anonimi căzuți în luptele pentru țară. Privesc în zare și văd Parcul Carol în toată splendoarea. E aproape pustiu. Agitația a fugit spre o altă vară și a lăsat în urma ei o liniște solemnă. 

Parcul Carol Bucuresti

Aliniați pe o bordură stau perscărușii, parcă vor să spună ceva. Privesc lacul și îmi amintesc de prima zi când am ajuns acolo. Totul e schimbat. Nimic nu mai seamănă cu ce a fost. Mi-e dor de orașul sub strălucirea verii, mi-e dor de soarele ce se înalță peste parc, mi-e dor de ciripitul păsărilor și de vata de zahăr. Mi-e dor…

Copacii își etalează frunzele pe crengi, pe bănci sau pe asfaltul rece și în adierea vântului își lasă trunchiurile să danseze aproape neobservate. Se simte singurătatea parcului în fiecare bucată de pământ. Decorul tomnatic îmbracă peisajul într-o aură pastelară. Frunzele arămii își fac loc printre cele galbene, în timp ce frunzele de un roșu aprins le sfidează pe cele încă verzi.

Parcul Carol Bucuresti

Parcul Carol Bucuresti

Parcul își etalează frumusețea prin culorile amestecate de toamnă târzie și le șoptește copacilor să nu se sperie de singurătate. În curând vor rămâne doar ei. Fără frunze, fără oameni, doar crengi și rădăcini.

Și în sufletul meu e toamnă. A apus de mult soarele și bate vântul. Un vânt rece de singurătate. Mă iau în brațe încă o dată și îmi șoptesc că totul va fi bine.

Ies din parc și urc spre Strada Xenofon, singura stradă pictată, în trepte, din țară. Nici ea nu mai e ce-a fost. Acum alte picturi zac pe treptele ei. Când am văzut-o prima dată arăta altfel. Și ea s-a schimbat. Emoția de toamnă îmi cuprinde sufletul. Mă apucă nostalgia vremurilor trecute. Trag aer în piept și merg mai departe.

Parcul Carol Bucuresti

Parcul Carol Bucuresti

Cu timpul, totul se schimbă. 


CITEȘTE ȘI:

  1. #WelcomeHome – La etajul 8, Ibis Gara de Nord, unde mă așteaptă acel pervaz

  2. Ne-am regăsit în același București al nostru

  3. Relaxare, mâncare, cafea și concert în București

  4. 3 locuri din București pe care nu ar trebui să le ratezi

  5. Cu și despre București

  6. București – VLOG

Continuă lectura
Experiențe

Cum ce fac? Îmi construiesc imperiul.

Mi-a fost sufletul călcat în picioare, răvășit de atâtea ploi. Fulgere, tunete și furtuni s-au abătut asupra lui. Mi-a fost trădată încrederea. Mi-am plâns ultimele lacrimi. Am fost dezamăgită, mințită, abandonată. Am fost trădată de alte suflete chiriașe în camerele inimii mele, de suflete-partenere, de cele mai bune suflete. Au lăsat un dezastru în urma lor când au plecat. Au …

Continuă lectura
Experiențe

Dacă dragoste nu e, nimic nu e. De ce nu merg relațiile în ziua de azi?

Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Locul ei nu îl poate ocupa nimic din tot ce există. Și orice clădești fără dragoste, mai devreme sau mai târziu se va dărâma. Și atunci să nu suferi căci ai știut de la început că nu va rezista, dar te-ai încăpățânat să faci castele de nisip pe țărmul unde se sparg toate …

Continuă lectura