Cum ce fac? Îmi construiesc imperiul.

Mi-a fost sufletul călcat în picioare, răvășit de atâtea ploi. Fulgere, tunete și furtuni s-au abătut asupra lui. Mi-a fost trădată încrederea. Mi-am plâns ultimele lacrimi. Am fost dezamăgită, mințită, abandonată. Am fost trădată de alte suflete chiriașe în camerele inimii mele, de suflete-partenere, de cele mai bune suflete. Au lăsat un dezastru în urma lor când au plecat. Au lăsat răni deschise, amintiri răvășite, sentimente aruncate pe podea ca ultimele cârpe, geamuri sparte cu vorbe grele, uși tântite.

Am rămas singură să fac ordine. M-am enervat mai rău și am stricat tot ce mai era bun acolo. Mi-a rămas sufletul singur în dărâmături. Și-a plâns ultimele lacrimi. Am dat afară toate sufletele care locuiau acolo. Apoi m-am așezat frumos și am lăsat furtuna să treacă. Am căutat soarele și l-am târât din nou în sufletul meu. M-am ridicat dintre ruine, m-am șters de praf și cu tălpile goale am pășit ușor prin cioburi. În liniște, am aruncat tot. Am risipit dezordinea și am început să construiesc…

citat-despre-putere

Încă lucrez la asta. Îmi construiesc imperiul. O să se intre greu. Nu o să mai permit accesul oricui. Cine vrea să îi treacă pragul să treacă prin foc. Să se lupte cu balauri și să sară peste obstacole inimaginabile. Ehe…au intrat prea mulți la buget pe bază de încredere. De acum înainte nu vor mai fi locuri la buget. Examenul de admitere o să fie dur. O să plătească cu sufletul lor doar ca să intre. Iar taxa pentru a rămâne va fi foarte mare. Vor avea teme în fiecare zi. Numai exerciții de încredere. Se vor relaxa cu exerciții de echilibru. Vor avea 4 sesiuni pe an. Toate, probe de foc. Și nu vor fi sesiuni de restanțe sau măriri. Nu va mai exista o a doua șansă după trădare.

În sufletul meu nu se mai intră oricum. Cine vrea să provoace furtuni să le provoace în altă parte. Vor exista reguli stricte și o atmosferă ca în rai. Va curge lapte și miere. Îi voi servi cu prăjiturele și vom servi ceaiul de la ora 5, zilnic. Vom sta la povești și vom colecționa amintiri. Vom respira fericire prin toți porii. Ne vom relaxa până în sesiune.

Prietene, lasă-ți bocancii acasă dacă vrei să îmi mai pășești în suflet! Și tot bagajul ăla lasă-l la intrare. Nu vei mai avea nevoie de el când vei ajunge înăuntru. Îți promit eu cu nu îți va lipsi nimic. Dacă îmi lași încredere garanție, îți voi pune pe tavă tot ce vei vrea. Vei fi la înălțime. Tu fă să merite că eu îmi asum riscul! Dar ai grijă că la prima abatere te voi da cu capul de toți pereții, de toate amintirile și te voi arunca pe geam. Vei fi atât de sus încât te vei prăbuși complet. Când vei ieși din sufletul meu nu îți vei mai reveni. Niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*