Bulgaria prin ochii unei românce

Weekend-ul trecut am plecat cu niște prieteni în Bulgaria să vizităm Belogradchik, denumit ”Orașul mic și alb”. Încă de la intrarea în țară, m-am simțit în vizită prin România anilor ’80 pe care o știu din fotografii și vederi, însă și aceasta părea într-o stare mai bună.

14331533_1375749852446542_334430779_n

Parcă am fi călătorit în timp 40 de ani. Un drum pustiu ce șerpuia printr-o pădure părea a fi un culoar pe care îl traversam spre o altă lume. Prin sate am văzut multe case dărăpănate, rar se vedea vreuna renovată sau vreo mașină mai nouă. 80% din mașinile pe care le-am văzut acolo erau Lada. Mașina de pompieri părea din filmele vechi și pierdea apă, se deplasa încet și la un moment dat părea că părăsește carosabilul în mod inexplicabil. Starea degradată a locuințelor justifică prețurile scăzute întrucât sărăcia e la ea acasă. Am vazut exteriorul locuințelor și sunt extrem de curioasă de cum arată în interior. M-am simțit un om cu adevărat binecuvântat.

14329315_1375767115778149_878520739_o

14360276_1375767042444823_958824506_o

14340088_1375767092444818_1008878030_o

Am fost surprinsă cum de am găsit o pensiune modernă în toată sărăcia aceea. Părea mult mai mare în pozele de pe Booking, iar prețul de 18 euro/noapte camera dublă părea ușor dubios. Abia după ce am traversat o parte din Bulgaria am înțeles de ce e așa. Raportat la nivelul lor de trai, este un preț bun, iar raportul calitate-preț e de nedescris, cu mult mai mare comparativ cu raportul unei nopți de cazare la o pensiune din România. Gazda noastră, doamna Mariana, a fost extrem de primitoare și drăguță cu noi. Ne-a spus ce putem vizita prin zonă și cum putem ajunge acolo. Cred că ar putea fi un ghid turistic extraordinar. Recomand GuestHouse Geto oricui vrea o experiență unică în Belogradchik. E o bucată ruptă din Rai și aruncată pe pământ bulgar.

14359778_1375767062444821_1895066685_o

14315662_1371094219578772_1231801072_o

14328961_1375752685779592_1497251886_n

14348971_1375752729112921_1190619996_n

14263969_1372095796145281_2709181190960795662_n-1

Cum spuneam, orașul Belogradchik e rupt de realitate. Nu se încadrează deloc în peisajul național și chiar merită vizitat. Călătoria nu este despre trup, cât este despre suflet. E despre ochii ce văd și mintea care înmagazinează, e despre amintiri, senzații și trăiri.

14348885_1375698312451696_1425110725_n

14341709_1375698259118368_768569076_n

14341822_1375698219118372_2044748186_n

Eram acolo să vizităm faimoasele Stânci din Belogradchik, care candidează pentru a fi incluse pe lista exclusivă a celor mai frumoase 7 minuni din lumea modernă. Ulterior, am aflat că ele sunt deosebite pentru că își schimbă culoarea în funcție de anotimp și de momentul zilei, variind între nuanțe de roșu, galben și gri.

14371846_1375698069118387_634021511_n

14341500_1375752639112930_111276364_n

14365342_1375752475779613_2012584509_n

14355971_1375697962451731_1834689395_n

14349011_1375752322446295_772566661_n

14348899_1375752502446277_507653974_n

Ajung sus şi găsesc o privelişte care îmi taie respirația. Bulgaria este o țară a contrastelor. E ca și cum ai găsi perle printre ruine. Daca la bază e un peisaj rupt din altă lume, parcă din România anilor ’80, oraşe efectiv uitate în timp, la înălțime se află o cetate care mi-a depăşit aşteptările. Iar stâncile au un design fantastic. Ceva ce doar la Meteora am mai văzut. Absolut sublim! Big like pentru Belogradcik! <3

14341788_1375752545779606_1746846655_n

14341599_1375752152446312_2013993098_n

14331115_1375752125779648_167371871_n

14328988_1375752262446301_419538699_n

Eu, blogger, declar că am rămas fără cuvinte! Mă străduiesc să redau fidel tot ce am trăit acolo la înălțime. Belogradcik e o Cetate impresionantă! Când ajungi în vârf, laşi totul deoparte, cuvinte, gânduri, respirații şi trăieşti momentul. Îți mai rămâne doar să te întinzi pe o stâncă şi să te relaxezi.

14328889_1375698009118393_981893435_n

14371958_1375698092451718_1207008847_n

14316911_773011096175132_3808619930271606729_n

Un lucru care nu mi-a plăcut în restaurantele bulgărești este servirea: ei aduc la masă preparatele pe rând, în momentul în care sunt gata. Dacă vrei să îți aștepți prietenii să mâncați împreună, ți se răcește mâncarea. Dacă te apuci să mânânci când ei sunt leșinați de foame lângă tine, atunci ești nașpa. Noi, românii, avem încă un punct în plus la capitolul servire. Chiar dacă trebuie să așteptăm mai mult, măcar știm că ne primim mâncarea toți în același timp.

Am încheiat ziua în jacuzzi. Cu 20 leva/oră, trup, minte și suflet ne-au mulțumit pentru momentele sublime de relaxare. Acele momente în care ne-am permis să uităm de griji, de probleme, de stres, de trădări și dezamăgiri. Acele momente pe care le-am trăit doar pentru noi, în care am încercat să le eliberăm mintea de gânduri negative și să lăsăm cadrul acela idilic să ne bucure sufletele. Personal, în momentul în care m-am scufundat în apă, am simțit cum mintea mi se inundă de liniște. Muzica lăsată în surdină parcă a înghețat timpul.

14356026_1375697939118400_1298668784_n

Dimineața a pus orașul într-o lumină nouă, văzut de pe terasa de la etaj, era la fel de liniștit însă părea demn de poveste. Dacă în Cluj e marea hămăceală, atunci la Geto e mica hămăceală. Am servit micul dejun stând întinsă în hamac și mi-a plăcut maxim.

14183871_1372777722743755_998712226501171327_n

După ce ne-am despărțit de doamna Mariana cu urări de bine și stickere, am pornit spre Peștera Venetsa. În pustietatea din munți, acolo unde drumul se închide și poți merge doar pe jos undeva unde zici că se sfârșește civilizația, lumea, frumosul și tot ce vreți voi, apare impunătoare întrarea. Se întră în grup organizat din oră în oră, cu ghid care vorbește doar în bulgară. No english! Se pot face poze în interior, însă nu le poate utiliza blițul. (pentru că lilieci).

14317425_1095280100554505_5723118590549894557_n

14365434_1375751122446415_1844477753_n

14355994_1375751182446409_1507071831_n

14355825_1375751109113083_1045987665_n

14349077_1375750892446438_227883892_n

14348655_1375751142446413_749605661_n

14341888_1375751159113078_645495808_n

14341671_1375751849113009_2115432461_n

14331037_1375752082446319_1120422994_n

Din nou culoarul prin timp. Ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că bulgarii sunt extrem de naționaliști, marea lor majoritatea având un steag în curte. Le apreciez mândria națională. În ciuda condițiilor precare de trai, ei dau dovadă de un patriotism exacerbat.

Următorul popas a fost la fortăreața din Vidin, Baba Vida. Eram doar noi acolo. Am prins ultimul tur. La intrare era expoziția lui El Bulgaro, în rest, ce a mai rămas din cetate. E un sentiment ciudat să ratăceşti printr-o fortăreață, printre tunuri şi prin ascunzători. E o linişte solemnă în locul unde cândva era o agitație de nedescris. Am urcat în turnurile de supraveghere, mi-am imaginat momentul în care se pregăteau atacuri, când se dădea undă verde pentru tunuri, când ostați cădeau de pe zidurile cetății și trupurile lor pluteau în bălți de sânge până când liniștea se așternea din nou, acea liniște sumbră care amintește de lupta pentru putere și dreptate.

14371809_1375750662446461_171308303_n

14356011_1375750362446491_526429064_n

14355856_1375750212446506_256051344_n

14349145_1375750882446439_1046090277_n

14349127_1375749925779868_1331681820_n

14348970_1375749962446531_1150260673_n

14348775_1375750409113153_664919947_n

14341929_1375750475779813_624704439_n

14341845_1375750745779786_1084762720_n

14341434_1375750089113185_40852466_n

Acum domnește liniștea unor decenii de singurătate. Doar glasurile turiștilor mai amintesc că fortăreața a fost locuită cândva. Câtiva pereți însă sunt gravați, purtând însemnările timpului. Picturile amintesc de atmosfera de demult și par a fi un portal spre trecut.

14371932_1375749979113196_220418222_n

14341857_1375750839113110_2021635664_n

14331649_1375750012446526_1297119463_n

14331036_1375750035779857_928658691_n

Bulgarii sunt recunoscuți prin culturile de trandafiri. De la mama Ocxanei am aflat că înainte de culegerea trandafirilor, dacă se strâng nori de ploaie, ei trang cu tunurile ca să îi risipească. Am luat esență de trandafiri și miroase grovaz. Nu m-am putut abține și mi-am cumpărat un ametist superb, doar sunt colecționară de pietre.

14348703_1375749845779876_1618592365_n

După această excursie am învățat să apreciez mai mult țara noastră. A fost o experiență extraordinară! În momentul în care am privit dincolo de Dunăre și am văzut acasă, m-a cuprins un dor nespus de România pe care am învățat să o apreciez mai mult. Noi, românii, chiar suntem bogați comparativ cu vecinii noștri de peste Dunăre și totuși ne plângem de tot ce se poate. Ei sunt recunoscători pentru puținul pe care îl au.

14349063_1375750622446465_61201142_n

14341646_1375749885779872_526541509_n

-Dunăre, când ajungi la mare să îi spui că îmi e dor de ea! Să o îmbrățișezi la revărsare atât de tare încât să simt asta când o să i se spargă valurile la picioarele mele vara viitoare!

13138999_1281746591846869_2043278878761260158_n

 

1 Comment Posted

  1. Am stat mai bine de 1 an si jumatate in Bulgaria si am batut-o in lung si-n lat. Saracia nu-i mai mare ca in Romania. Orasele minierea din Valea Jiului sau din Caras-Severin arata mult mai rau. Lada Niva este o masina fiabila pe care si noi, romanii, o utilizam mai ales in Salvamont.
    Desi Bulgaria este jumatate din Romania, atat la suprafata cat si la populatie, cred ca sunt deasupra noastra din punct de vedere al turismului.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*