Nu ai încredere în oameni. Ai fost învățat să nu ai încredere în nimeni. Viața te-a învățat, oamenii din jur te-au sfătuit, trădările ți-au fost mentori. Ți-ai învățat lecția pe propria piele de multe ori.

Nu mai ai încredere în oameni. Ai avut cândva și acum regreți. Dar tot oamenii sunt cei care ți-au oferit cele mai frumoase experiențe, tot spre oameni ai alergat să împărtășești cu ei fericirea ta, după doi ochi căprui te topești și îți cauți alinarea în alte brațe. La pieptul altui om vrei să te odihnești, respirația caldă a unui om vrei să o simți în ceafă, pentru inima altui om bate inima ta. Dar nu ai încredere.

Ți-e teamă. Dar teama nu există, ți-o creezi tu cu fiecare gând, cu fiecare șoaptă de neîncredere, de fiecare dată când lași pe altcineva mai slab ca tine să îți spună că nu poți. Nu îți însuși eșecurile unei generații, ridică-te tu și luptă, luptă pentru ceea ce îți dorești, creează-ți propriul tău drum! Întinde-ți aripile și zboară!

Suntem oameni. Suntem proiectați să nu fim singuri. Tu de ce alegi singurătatea? Crezi că singur ești mai puternic? Când ai uitat să crezi în puterea unei echipe? Când ai încetat să crezi în sinergie?

Nu trebuie să ai încredere în oameni dacă nu vrei, dar măcar ai încredere în tine! Ai încredere că poți fi puternic și fericit lângă un alt om!

Eu accept să fiu vulnerabilă și am încredere în oameni! Îmi vărs tot sufletul în palmele lor, sunt ca o carte deschisă, îmi arăt slăbiciunile în fața lor, sunt eu, sunt pur și simplu eu. Și știi de ce? Pentru că tocmai atunci sunt puternică, din vulnerabilitatea pe care o arăt îmi iau toată puterea pentru că știu că nimeni și nimic nu mai poate să mă mai rănească, pentru că știu că nimeni nu are cum să se folosească de punctele mele slabe astfel încât să mă afecteze.

O pasăre nu este ținută în siguranță de o creangă de copac, ci de aripi. Dacă creanga se rupe, ea zboară.

Am încredere în oameni! Greșesc, mă ard, renasc, dar nu accept teama! Risc, pariez totul pe ultima carte, câștig. O experiență, un prieten sau poate altă singurătate în care să mă reclădesc. Dar niciodată nu rămân în zona de confort. Știi de ce? Pentru că rămânând prea mult în zona ta de confort, aceasta te va ucide. Ieși din bula ta, explorează lumea, urmează-ți cea mai ascunsă dorință, fă ceea ce ai impresia că nu ești în stare să faci, îndrăznește!

În definitiv, nu de resurse ai nevoie, nu banii sau timpul îți lipsesc, ci curajul! Dacă ai curaj, o să găsești și resursele! Nici n-ai idee cât de aproape sunt de tine, dar tu nu le vezi pentru că teama nu te lasă să le vezi!

Ți se pune în față viața pe care o trăiești și viața pe care ai vrea să o trăiești. Ce alegi?

S-ar putea să-ți placă și:

39 de comentarii

  1. Cred ca unele lucruri ce tin de sufletul noastru nu ar trebui sa le punem pe tava oricui pentru ca unii oameni traiesc din a face rau altora. Prefer sa am incredere in familia mea, aici imi gasesc tot confortul necesar.

  2. Chiar dacă viața intr-o viziune proiectata poate arată mai roz, aleg prezentul. Ma bucur de micile bucurii și incerc sa pun mult mai multă pasiune și afecțiune in familia creată

  3. Foarte frumos articolul. Nu ești singura, și eu mă arăt vulnerabilă fata de oamenii la care țin și știu că nu m-ar răni aiurea. Hai sa nu uităm să fim oameni, să avem sentimente, să știm să și suferim. Sărbători cu bine, te pup!

  4. Articolul a început foarte bine și s-a terminat la fel. Ai atins un subiect sensibil. Este greu să ai încredere în oameni după ce te-au dezamăgit, după ce ți-au rupt sufletul în 2 și poate ai plâns zile întregi. Încrederea se câștigă și la prima greșeală, ajunge la nivelul 0.
    Este riscul fiecăruia dacă are sau nu încredere în persoanele de lângă el/ea !

  5. Mi-a atras atenția titlul articolului tau. Iti recomand sa citesti cartea Înger sub acoperire, deoarece merge tot pe acest principiu 😀

  6. Nici eu nu am încredere aproape în nimeni. Tocmai mi se pune în față viață pe care o trăiesc și cea pe care mi-o doresc! Serios! Daca în mod normal nu aș renunța la viață pe care o am deja pentru că am încredere în ea, de data aceasta am zis Hai totuși să încerc o viață nouă. Evident, după sute și zeci de calcule cu rezultate pozitive. Mai rău nu poate fi, încerc și nu dau înapoi până nu-mi iese măcar aproape de cum mi-am propus. Sper că anul 2018 să fie binevoitor cu mine și la fel îți doresc și ție! An nou fericit cu multe împliniri!??

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *