Am fost la restaurantul lui Ronaldo din Lisabona | CR7 Corner

Aparent impenetrabil și plin de aroganță, opulent, cu prețuri peste măsură de nici nu îndrăznești să treci prin fața lui, dar să intri. Sau cel puțin așa îmi imaginam eu. Îl vedeam ca pe o aroganță și totuși nu-mi imaginam cum aș putea să ajung în Lisabona fără să trec pe acolo. Era un freamăt interior care m-a măcinat până în momentul în care am făcut rezervarea.

Am ajuns acolo cu jumătate de oră mai devreme. Nu îndrăzneam să întârziem. Tremuram de emoție, de fericire. Ceva din mine spera să fie și Ronaldo pe acolo. Și știu că sunteți mulți care ați vrea să îl întâlniți măcar o dată în viață. Eu îmi imaginam momentul în cel mai fin detaliu, aveam tot felul de scenarii în minte, îmi pregătisem chiar și un discurs. Până mi-a spus un prieten că e în Torino și mi-a risipit toate speranțele. Acea infimă șansă de a-l întâlni s-a ruinat în fața mea.

A fost o stângăcie și o fâstâceală copilărească de genul ”Uite-l. Du-te tu.”, ”Ba nu, du-te tu.” Nu, nu era Ronaldo. Era Pestana CR7, unul dintre cele 6 hoteluri ale lui Cristiano Ronaldo. La parterul acestuia este CR7 Corner – bar & bistro, unde aveam rezervarea.

Și a fost aroganță din plin, dar nu din punct de vedere al prețurilor, ci al vibe-ului. A fost aroganță în sensul bun. A fost terapie pentru minte, trup și suflet. Gusturile nu se discută, dar mie și Annei chiar ne-a plăcut mâncarea extraordinar de mult. Am ales amândouă caracatiță cu cartofi dulci și un sos de nu mai știu ce. Artă, deliciu, răsfăț pentru papilele gustative. Ah și un cappuccino demențial.

Dacă viața mea ar avea o aromă ar fi de cappuccino.

Caracatiță cu cartofi dulci și sos de nu mai știu ce cu baby spanac.

Întreg personalul a fost excepțional, am doar cuvinte de laudă.

Câteva citate și-au făcut loc prin meniu. Și mesajul care m-a cucerit, stătea gravat deasupra barului: ”Your love makes me strong. Your hate makes me unstoppable”. Într-un fel a rezonat cu starea mea din acea perioadă și m-a făcut să îmi dau seama de anumite lucruri din viața mea, să înțeleg de ce mi se întâmplă unele chestii și să nu mă mai las afectată de răutățile din jur. Am plecat de acolo mai motivată și mai încrezătoare în mine, în bine, în legea atracției.

Omul e un fenomen, de o motivație incredibilă care mă dă pe spate de fiecare dată, e un exemplu de perseverență, ambiție, autodepășire, un model. Și a creat un loc fenomenal prin care reușește să transmită acel vibe de campion, care te îndeamnă să vizualizezi reușitele din viața ta, care te proiectează acolo sus, la un alt nivel, la acel nivel la care visezi, dar cumva îți e teamă să te înalți. Și ce mi-a plăcut cel mai mult e că nu îți lasă impresia că ești mic și neînsemnat, deși vorbim de o adevărată stea, de renume mondial, de cineva. Nu te face să te simți un nimeni, ci îți întărește convingerea că ești special și capabil de lucruri extraordinare. Te face să te simți de neoprit.