Cum am văzut Portugalia în 7 zile

Nu am fost niciodată genul de călător care ajunge la o destinație și se orientează atunci ce vizitează. Mi-a plăcut mereu să știu dinainte ce îmi oferă fiecare oraș, ce potențial are, ce frumuseți ascunde, unde se află fiecare loc pe care vreau să îl văd, care e distanța dintre locuri și cum pot să ajung acolo pentru că nimic nu mi s-a părut mai trist decât să mă întorc acasă și să descopăr că am ratat un loc care era foarte aproape de mine, dar de care efectiv nu am știu. Așa că îmi fac temele din timp ca să văd de câte zile am nevoie să explorez orașul sau țara respectivă și cum pot să grupez atracțiile turistice pe zone și zile. 

Așa am reușit să vedem Portugalia în 7 zile, cu un plan bine pus la punct, structurat pe orașe și pe zile, ceea ce ne-a permis să trăim intens fiecare moment, să ne bucurăm de fiecare clipă și de fiecare loc. Ne-am trezit devreme în fiecare dimineață, cu o singură excepție – ultima dimineață în Sintra pentru că urma o noapte albă în aeroportul din Porto și am zis să ne odihnim cum trebuie.

Gara Oriente, Lisabona
Gara Oriente, Lisabona. Nu e superbă?

Am stat 3 zile în Algarve, o zi în Faro, o zi în Lisabona, o zi în Sintra și o zi în Porto. Am mers cu metroul, cu trenul, cu autobuzul, cu autocarul și cu tramvaiul. Trenurile sunt SF comparativ cu ce avem în România. Lux și punct. În tren, m-am simtit ca în avion și chiar arata ca unul. Ah și gările. Am dormit destul de mult în autocar. Am mâncat Pasteis de Nata în fiecare zi. Am băut cel mai bun sangria posibil. Am intrat în toate magazinele Ale-Hop și mi-am făcut poze cu toate vacile. 

Am stat 3 zile la plajă în Algarve

Plajă toamna, când în România erau între 3 și 8 grade. Ne-am bucurat de vreme bună, de pasteis de nata și de cafea pe nisipul fierbinte, am înotat în apa caldă a Atlanticului, ne-am plimbat în serile târzii pe străduțele înghesuite ale Portugaliei.

Am vrut să fac o poză artistică și mi s-au înmuiat picioarele când s-a mișcat bila. Știa cineva că în Lagos e o bilă imensă într-un giratoriu?

Am fost cu barca pe coasta Portugaliei: Lagos – Ponta da Piedade

Era practic imposibil să ajungem în Algarve și să nu ne plimbăm cu barca pentru a vedea peșterile ascunse, stâncile în diverse forme (elefant, inimă, girafă, sfinx, titanic). A costat 15 euro și ne-a plimat pe întreaga coasta, am văzut 10 peșteri și toate plajele din zonă, a oprit într-un loc cu apă atât de limpede și ne-a oferit posibilitatea de a sări din barcă (n-am făcut asta). M-au fascinat nuanțele oceanului până la cer și înapoi, de la albastru marin la azur și chiar verde. Fifty Shades of Atlantic nu glumă. 

Verde smarald, m-am topit.
Verde smarald se întâlnește cu albastru marin.
Un azur ireal și nu e nimic editat aici.

Am ratat Benagil Cave – plaja din peșteră pentru că erau valuri mari și s-a anulat excursia

Chiar am plâns pentru că nu am reușit să ajungem la Benagil pentru că era cea mai importantă atracție de pe lista noastră și am zis că o să ne întoarcem cândva în Portugalia special pentru această excursie.

Am fost cu bagajele pe plajă în Portimao – Praia da Rocha

Din Lagos până în Faro, am făcut un popas de câteva ore pe plaja Portimao – Praia da Rocha. Am nimerit într-o zi în care era valuri mari și vânt puternic care izbea nisipul de noi și când ne apropiam de stânci efectiv ne ustura pielea. Am găsit o scobitură într-o stâncă și am intrat acolo. Era, de fapt, un drum spre următoarea plajă, cu adevărat superbă.

Mi-am și asortat trolerul cu plaja.
Praia da Rocha, drumul spre următoarea plajă.

Am admirat întraga priveliște de la Mirador 

Plaja cât vezi cu ochii, și în stânga și în dreapta, ocean până la linia orizontului unde se contopește cu cerul și un sentiment de libertate ce îți cuprinde fiecare celulă.

În stânga plajă, în dreapta plajă și înainte un întreg ocean ce se contopește cu cerul.

Am ajuns pe seară în Faro și am surprins un apus în fața căruia aterizează și decolează avioane

Nu am cuvinte să descriu acel apus și acel cer pe care se plimbau avioanele deasupra unor bărci ce stăteau liniștite pe apă, după o zi plină de plimbări de la o plajă la alta și înapoi, purtând atâtea suflete spre nebănuite frumuseți.

Atââât. Apusul din Faro. #blanao

Am găsit strada lui Pi

Dacă îmi amintesc bine, am găsit vreo 79 de zecimale ale numărului Pi (3,1415…) cât a cuprins o stradă din centrul orașului Faro.

Văzut în Faro, lângă McDonalds.

Am stat la cel mai frumos hotel din Lisabona

Nu exagerez, dar chiar am avut sentimentul că sunt o prințesă, m-am bucurat de ceaiul de la ora 5 împreună cu Anna și de un mic dejun regesc, de camerele frumos parfumate și de lenjeriile albastre branduite cu fir auriu, aveau până și sticle de apă rece în cameră, branduite și acestea. Cel mai bun raport calitate-preț din toate locurile în care am stat în viața mea până acum și nu exagerez cu nimic. Anna îmi e ”martoră și dovadă” să confirme pentru că și ea a trăit aceeași experiență. Garden Prince își merită numele din plin și a fost momentul în care am regretat maxim că nu am stat mai multe zile acolo, dar avem în plan să ne întoarcem cândva în Portugalia și fără îndoială tot aici vom sta. Mai ales, că i-am rămas datoare Mihaelei Barbu (sau ea mie) cu o întâlnire. Mihaela s-a mutat în Portugalia și îi puteți urmări experiențele pe blogul personal, mai ales că a început un #JurnaldePortugalia tare fain.

Camera de mic dejun și ceaiul de la ora 5.
Ceaiul de la ora 5. Ziua în care eu și Ana ne-am simțit prințese fără exagerări.
Aveau sticlă personalizată. Și apă extrem de rece.

Am mâncat la restaurantul lui Ronaldo – Pestana CR7

I-am scris lui Crush2 că ajung în Lisabona, nici măcar seen nu mi-a dat, ceea ce era cumva evident, dar a meritat încercarea. El era în Torino în acea perioadă și știam că nu am șanse să îl văd prin zonă, dar am trecut totuși pe la restaurantul lui din Lisabona – Pestana CR7 și am avut parte de o super experiență (gastronomică și nu numai pentru că vibe-ul m-a lăsat fără cuvinte). Deși noi am numit această cină o adevărată aroganță, prețurile nu au fost mari comparativ cu alte restaurante care se respectă (din câte îmi amintesc am dat 13 sau 16 euro pe caracatiță cu cartofi dulci și nu mai știu ce sos). Mâncare extrem de bună, iar cappuccino a fost senzație. Pe 2 porții de caracatiță, 2 cappuccino și 2 pahare de vin am dat 54 euro și în medie mesele noastre costau 50 euro, deci mergeți cu încredere acolo pentru că din nou este un raport calitate-preț extrem de bun (și nu rămâneți fără bani pe acolo cum ne-am așteptat noi).

Un cappuccino atât de artistic de îmi și părea rău să îl beau de parcă i-aș fi răpit din frumusețe și un gust incredibil.
A fost o aroganță nu prin prisma banilor, ci prin prisma vibe-ului.
Caracatiță, Pestana CR7
Nici că putea să aleagă un mesaj mai bun.

Ne-am plimbat cu renumitul tramvai galben

Am dat 3,5 euro pe o cursă de 4 minute dus-întors, după părerea mea o adevărată țeapă pentru că experiența nu e ceva wow mai ales că noi eram acolo doar pentru niște poze instragramabile însă nu am rezistat tentației de a urca o tură. Și culmea, ne-am urcat în primul tramvai pe care l-am zărit, neștiind că sunt mai multe, prin locuri și mai mișto și care arată și mai bine. Țeapă, ce n-am mai luat țeapă până acum? :))

Am admirat un vas de croazieră din Alfama

Un monstru de vas, un hotel de 5 stele pe apă, o adevărată frumusețe. Am stat acolo în liniștea nopții și am admirat măiestria vasului, m-am simțit atât de mică și atât de neînsemnată, ca o furnică pe lângă un elefant, m-am holbat și mi-am redorit să merg cândva într-o croazieră. Caut complice pentru nebunia anului…care an, vom vedea.

Am urcat să vedem orașul de sus din Bairro Alto

Fiind seară, am văzut întreg orașul luminat, colinele încărcate de case străluceau ca un brad de Crăciun. Partea dubioasă, când am coborât de aici, ne-au acostat 3 grupuri suspecte să ne întrebe dacă vrem marijuana, așa în plină stradă, în plin centru. Am grăbit pasul spre casă. Am zis că nu o să scriu despre asta și o să uit experiența, dar meritați să știți și acest aspect.

Am văzut răsăritul de la Torre de Belem

Deși am ajuns târziu în cameră, ne-am trezit la 4 dimineața ca să luam un autobuz (în care am ațipit puțin și apoi am ratat stația, noroc că șoferul a claxonat autobuzul ce trecea în sens opus și i-a făcut semn șoferului de acolo să ne ia și pe noi o stație înapoi) spre Torre de Belem să prindem răsăritul de acolo și a fost de departe una dintre cele mai grozave experiențe. Am ajuns exact la timp, când soarele roșiatic a ieșit din apă, s-a ridicat de sub pod și a început să lumineze castelul cu o lumină galbenă atât de caldă și de plăcută. Pe plajă era retrasă o meduză pe care am imortalizat-o în câteva cadre.

Am petrecut o zi de toamnă în Sintra

Sintra e la munte, unde începea să se simtă răcoarea, iar culorile de toamnă începuseră să cuprindă frunzele ce se retrăgeau pe pământ. Am stat vis-a-vis de gară și la câtiva metri de stația de autobuz, iar oamenii treceau continuu pe acolo, într-un freamăt de nedescris, însă străduțele înguste presărate de frunze, copacii care încă mai țineau umbră, făcea ca locul să pară atât de intim și călduros și părea că toată lumea se știe cu toată lumea, toți sunt prietenoși și îți zâmbesc, chiar dacă sunt adunați de prin toate colțurile lumii și vin cu principiile și obiceiurilor lor, tot își mai găsesc loc prin pelerinajul lor pentru un zâmbet cald și o privire la fel de blândă.

Am fost la Fântâna Inițiatică – Quinta da Regaleira

Era un întreg parc cu castele, păduri, drumuri întortocheate, grote, cascade, tuneluri, însă fiind presate puțin de timp, am ales să vizităm doar Fântâna Inițiatică, un turn întors, sub formă de spirală, adânc de 27 de metri care are o scară rotundă ce coboară pe 9 niveluri.  Aceasta semnifică drumul prin purgatoriu descris de Dante Alighieri în ”Divina Comedie”. Legenda spune că la capătul drumului există o poartă cu un mecanism secret pe care numai inițiații reușeau să o deschidă. Din adâncimea fântânii se ajunge într-o grotă ce se află sunt o cascadă și de acolo pornește un drum sinuos spre o serie de catacombe întunecate. Se spune că, în urmă cu două secole, aici se țineau cele mai importante ritualuri masonice, iar secretele magice s-au pierdut pentru totdeauna, odată cu deținătorii acestora…Iar eu abia acum aflu acest lucru.

Apoi am văzut apusul de la Cabo da Roca

Unul dintre cele mai frumoase apusuri probabil și prin prisma faptului că soarele dispărea la capătul Europei, urmând să răsară în America, văzut din cel mai vestic punct, acolo de unde ”uscatul se termină și începe marea” (Aqui, onde a terra se acaba e o mar começa, Luís de Camões, Os Lusíadas). Am tremurat, au tremurat hainele pe mine urmând dansul vântului ce sufla cu putere.

Am admirat Porto de pe poduri

Porto are un farmec aparte noaptea, când se aprind luminile și te plimbi pe poduri, sus cer, jos apă și două maluri pe care se întind clădiri și un parc de distracții, mașini de își continuă drumul liniștite dintr-o parte și în alta, oamenii ce merg agale pe străzile ce urcă și coboară, apoi ne-am bucurat de un mega cappuccino la Costa Coffee (despre Costa v-am povestit când am fost în Cipru și am stat 3 ore la cafea cu un curcubeu).

Portugalia e o splendoare de țară în care soarele e ca la el acasă, unde poți sta la plajă toamna, unde asculți muzică pe străzile aglomerate, unde e un vibe pe care nu îl pot descrie în cuvinte. Portugalia e de simțit, de trăit, de revenit. Noi o să ne întoarcem cândva pentru Benagil, Berlengas și Lisabona. Despre Berlengas nu am reușit să vă povestesc, este o insuliță pe care nu au voie mai mult de 300 de persoane în același timp și care este accesibilă doar o anumită perioadă. Se ajunge cu mașina până la Peniche și de acolo cu barca.

Enjoy it! Portugalia chiar e un deliciu. Vă voi povesti pe larg despre toate aceste experiențe în articolele următoare!


CITEȘTE ȘI:

  1. Cele mai frumoase 10 plaje din Algarve

  2. Ce poți vizita în Lisabona

2 Comments Posted

  1. “Nu am fost niciodată genul de călător care ajunge la o destinație și se orientează atunci ce vizitează. Mi-a plăcut mereu să știu dinainte ce îmi oferă fiecare oraș, ce potențial are, ce frumuseți ascunde, unde se află fiecare loc pe care vreau să îl văd”…cumpara-ti un bilet de avion dus, unde te poarta gandul, fara planuri, fara harta, rataceste pe stradute, vorbeste cu localnici, intra doar la obiectivele turistice care iti ies in cale, maninca numai in locuri unde nu sunt turisti, cauta o plaja pustie….rataceste fara destinatie pina cand ti se termina banii sau concediul, dupa care cumpara-ti biletul spre casa si mai ales nu regreta ca nu ti-ai facut planuri dinainte. O sa vezi lumea cu alti ochi si o sa poti calatori “libera”. Calatoria este o initiere, nu o ecuatie.
    Multa bafta si cat mai multe calatorii!

    • Heeei, mulțumesc tare mult pentru sfaturi. Poate cândva o să reușesc să le pun în practică. Când am doar 4 zile la dispoziție să explorez un loc, nu prea am cum să îmi iau bilet doar dus că trebuie să fiu înapoi la Universitate. În schimb, am făcut o chestie de genul în vară și am constatat că am ratat câteva locuri super pe care le-am descoperit înainte de a pleca și am regretat că nu am știut de ele mai devreme. O să mă întorc acolo pentru acele experiențe.

3 Trackbacks & Pingbacks

  1. Cele mai frumoase 10 plaje din Algarve – Olteancă în Deplasare
  2. Ce poți vizita în Lisabona – Olteancă în Deplasare
  3. Am fost la restaurantul lui Ronaldo din Lisabona | CR7 Corner – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*