Ce poți vizita în Lisabona | Portugalia

Lisabona e un oraș care emană căldură și merită străbătut la pas, explorat în cel mai fin detaliu, acolo trebuie să te pierzi pe străduțe și prin piețe, să te amesteci printre localnici și turiști, să asculți muzica de pe străzi, să răspunzi la zâmbet cu zâmbet, să saluți și să comunici cu oamenii, să mănânci pasteis și înghețată și alte bunătăți, să admiri valurile la apus, de pe faleza de dincolo de Praca do Comercio, să urci pe coline să vezi orașul luminat, să îi simți vibe-ul cu fiecare por.

Lisabona, supranumit și orașul celor 7 coline, se împarte în patru cartiere Alfama, Baixa, Bairro Alto și Belem. Alfama este cel mai vechi cartier, Baixa este cel mai aglomerat cartier și se întinde de-a lungul fluviului Tejo, Bairro Alto este renumit prin viața de noapte și energia debordantă, Baixa prin eleganță și aglomerație, iar Belem prin liniște și istorie.

Funicularul – simbolul Lisabonei

Gloria, Bica și Lavra sunt cele 3 funiculare care circulă în Lisabona, declarate Monumente Naționale. Lavra este cel mai vechi dintre ele, funcționând din 1884, cu acesta am mers și noi. După părerea mea, nu a meritat 3,5 euro pentru cele 2 minute de mers. Gloria este cel mai vizitat de turiști, iar Bica circulă printr-un loc care oferă un peisaj pitoresc de o frumusețe incredibilă.

Tramvaiul 28

Ce are special pe lângă faptul că face turul orașului pe la cele mai importante atracții turistice și pe străduțe istorice importante? Este construit din lemn, fiind un simbol al Lisabonei, iar călătoria este o experiență în sine, un ”must-do” dacă ajungeți în Lisabona.

Baixa

Baixa este un cartier boem, este inima Lisabonei, este freamătul pur al localnicilor și al turiștilor deopotrivă, aici este punctul 0 al experiențelor, locul de relaxare, distracție, libertate, răsfăț al papilelor gustative. Situat de-a lungul fluviului Tejo, cuprinde majoritatea obiectivelor turistice ale Lisabonei și este principala atracție a turiștilor.

Bulevardul Rua Augusta

Rătăcind pe cel mai aglomerat bulevard pietonal al Lisabonei, plin de magazine ale unor mari branduri, printre ele, pe stânga și pe dreapta, pastelării, gelaterii și restaurante, în mijloc terase unde oamenii își beau liniștiți cafeaua și citesc ziarul, ospătari care intră în vorbă cu tine și te invită să bei ceva sau poate o gustare, oameni care trec liniștiți pe lângă tine, din joc în loc artiști care îți fac ziua mai frumoasă cu o melodie sau un joc de mimă. Îmi amintesc că m-am oprit de 2 ori să ascult un om care cânta la un fierăstrău. Da, fierăstrău, ați citit bine. Și eu am rămas uimită. Apoi, celebra ”poartă cu ceas”, un arc de triumf impresionant – Arco da Rua Augusta (poartă numele străzii) face deschiderea către Praca de Comercio, iar de aici, enjoy!

Praca do Comercio

Aici a fost reședința regală, respectiv Palatul Ribeira, până la Marele Cutremur din 1755 care a distrus mare parte din oraș, inclusiv palatul regal. Astăzi, Praca do Comercio este una dintre cele mai mari piețe ale Europei. În mijlocul ei se află Statuia Regelui Jose I și este împrejmuită de forma literei U de terase, restaurante și de clădirile Guvernului și ale ministerelor, inclusiv Curtea Supremă de Justiție.

Faleza fluviului Tejo

Praca do Comercio se încheie cu faleza de unde am admirat apusul și fluviul Tejo în care se oglindea lumina caldă și un câine care alerga pe nisipul umed și nici nu știu când s-a făcut seară. Faleza e un loc idilic, romantic, cald, în care timpul parcă se scurge după un ritm aparte, un loc rupt de toată agitația, unde domnește liniștea, unde oamenii tac și se încarcă cu energie pozitivă și frumusețe, unde e suficient să stai și să privești în zare, spre nemărginire și să te simți împlinit, împăcat sufletește, să îți iei un răgaz de mulțumire, un timp de reflecție, un moment în care să fii singur cu tine.

Pestana CR7

A fost un moft, o aroganță, o dorință, un freamăt interior. O aroganță prin prisma vibe-ului nu și a banilor, pentru că nu e cu mult mai scump decât orice alt restaurant care se respectă. Mi-l imaginam acolo sus pe un piedestal, un loc arogant, fițos, impenetrabil și m-a suprins prin a fi cald, primitor, care te îndeamnă să mai stai. Încă e pe un piedestal, dar pe acel piedestal pe care îți înalță și ție spiritul. Restaurantul e lux, oamenii care lucrează acolo – o comoară, citatul motivațional de deasupra barului e apogeul pentru că eu una mi-am luat doza de motivație de acolo, m-a pus puțin pe gânduri și m-a făcut să înțeleg anumite aspecte care se petreceau în viața mea în acea perioadă. A fost un răsfăț al simțurilor, dar nu a fost doar o experiență culinară, pentru că de acolo mi-am luat hrană pentru trup, mintre și suflet. Nu știu dacă locul chiar a fost gândit în acest sens, însă pentru mine chiar a avut acest impact. Acum nici nu îmi imaginez să trec vreodată prin Lisabona fără să mă opresc măcar și pentru un cappuccino la Pestana CR7.

Ale-Hop

Ale-Hop este un lanț de magazine prezente în Spania, Portugalia și Insulele Canare, cu decorațiuni, accesorii, cadouri, în general o mulțime de drăguțenii din care trebuie să te abții cu greu din a cumpăra. Îmi amintesc că în Tenerife am spart într-o seara 50 euro într-un Ale-Hop deși eram la al treilea magazin din acea vacanță și din fiecare cumpărasem câte ceva. Le-am cam luat la rând pe unde le-am găsit. Sunt magazinele din care îmi iau eu agendele acelea drăguțe, de unde mi-am luat și bateria externă. În Portugalia am găsit Ale-Hop atât în Lisabona, cât și în Lagos, Portimao, Sintra și Porto, inclusiv în aeroport. E imposibil să ratați un astfel de magazin.

Gelateria Amorino

În Lisabona am mers pe principiul ”Mai pot și desert” și n-am mai putut. În Porto am zis că ”viața e scurtă, mănâncă desertul întâi” și leșinată de foame am intrat la Amorino ca să fiu sigură că nu o ratez și de data aceasta. Nu, nu o să vi-o descriu în cuvinte, vă las să o încercați.

Pastelării cu pasteis de nata și alte bunătăți

Am zis că o să încerc pasteis de nata o singură dată și am ajuns să mănânc în fiecare zi și să iau și acasă vreo 10. Pasteis de Nata sunt originare din Portugalia și se spune că ar fi apărut în jurul secolului al XVIII-lea în Mănăstirea Hiernonimiților din parohia Santa Maria de Belem, Lisabona. În acea perioadă, mănăstirile aveau foarte multe ouă și foloseau albușurile pentru scrobitul hainelor monahale sau pentru clarificarea vinului astfel că rămâneau cu foarte multe gălbenușuri pe care le foloseau pentru a prepara dulciuri. La începutul secolului al XIX-lea, majoritatea mănăstirilor au fost închise, iar rețeta a fost păstrată secretă și transmisă doar la cinci maeștri patiseri care apoi au lăsat-o moștenire familiilor lor. Se spune că la Casa de Pasteis de Belem se găsesc cele mai bune pasteis, iar în 2005, pastelăria a primit Medalia de Merit de Aur a Lisabonei pentru serviciile aduse orașului.

Torre de Belem

Construit în anul 1515 ca fortăreață cu rol în apărare la intrarea în portul Lisabona, Turnul Belem este parte a Patrimoniului UNESCO întrucât amintește de perioada marilor descoperiri maritime care au pus bazele lumii moderne.

Starbucks

Nu sunt o așa mare fană Starbucks, dar cafeneaua părea un întreg palat. E amplasată în clădirea gării și pe mine a reușit să mă cucerească prin măreție și frumusețe.

Alfama

Alfama este cel mai vechi cartier al Lisabonei și locul unde s-a născut muzica Fado. Nu am urcat până sus de tot, unde e o priveliște superbă, pentru că am rămas să admirăm un vas de croazieră acostat în port și ne-am pus dorințe pentru următorii ani, ne-am minunat de măreția vasului, ne-am simțit mici, atât de mici.

Bairro Alto

În schimb, am urcat în Bairro Alto să vedem orașul luminat, o splendoare. Cartierul se remarcă prin viața de noapte extrem de activă, prin tinerețe și efervescență, prin petreceri stradale și freamăt, prin energie și vitalitate. Când am coborât, ne-au rugat băieții cu marijuana, vreo 3 grupuri.

Elevador de Santa Justa

Un lift impunător, situat într-un turn, construit pentru a face legătura între partea de jos a orașului și Largo do Carmo. Noi am ajuns acolo seara și era închis și am urcat prin spatele clădirilor, de ne-a ieșit sufletul, dar a meritat din plin.

Miradouro De Nossa Senhora Do Monte

Este cel mai înalt punct din Lisabona și oferă o priveliște spectaculoasă asupra orașului ca răsplată pentru efortul de a ajunge acolo.

Podul 25 de Abril

Inaugurat în 1966, podul suspendat leagă Lisabona de cartierul Almada, având pe platforma superioară 6 benzi pentru autoturisme și pe platforma inferioară două linii de tren. Până în anul 1974 a fost numit Podul lui Salazar (după prim-ministrul Portugaliei, nu după Salazar din Pirații din Caraibe cum a fost priul meu gând). Este al 21-lea pod suspendat ca mărime din lume și se aseamănă cu Golden Gate din San Francisco, Statele Unite ale Americii.

Monumento Cristo Rei

Situat pe malul stâng al Râului Tejo, copie fidelă a monumentului lui Hristos din Rio de Janeiro, poate fi văzut din orice punct al orașului și dispune de un lift pentru a vedea întreg orașul și de acolo de sus. Statuia simbolizează recunoștința portughezilor pentru că au fost feriți de efectele celui de-al doilea război mondial. Se poate ajunge aici cu autobuzul, linia 101.

Garden Prince Suites

Locul unde ne-am simțit prințese, unde am servit ceaiul de la ora 5, unde parcă am pătruns într-o lume de basm și timpul a stat în loc pentru a ne lăsa să ne bucurăm de câteva momente frumoase, dincolo de un program sau o listă cu ce ținem neapărat să vizităm. Am fi vrut să rămânem acolo pentru mai multe zile, să închidem toate ușile după noi, să ne rupem de timp și spațiu și de o întreagă lume ce ne așteaptă să o descoperim pentru a petrece câteva clipe de regăsire. Totul era într-o armonie perfectă, de la liniște, muzica de pe fundal, decor, ambianță, personal. A fost perfect. Pășeam cu grijă și vorbeam încet parcă pentru a nu perturba vibe-ul și a fost la un preț extrem de accesibil, mult prea decent comparativ cu alte locuri pe unde am mai stat. Iar la micul dejun care a fost inclus în preț au fost o grămadă de bunătăți. Mi-a depășit așteptările cu prea mult. Mi-a fost drag că am ajuns acolo, m-am felicitat din plin că am descoperit acest loc pe booking și, de asemenea, vă recomand și vouă cu căldură Garden Prince Suites pentru că va fi o experiență pe care nu o veți uita prea curând.

Gara Oriente

E cea mai frumoasă gară pe care am văzut-o vreodată. Am mers în Porto cu un tren impecabil, extrem de curat, dotat cu aer condiționat, prize, care circula cu mare viteză, avea un panou în fiecare vagon care afișa viteza, temperatura din interior și din exterior, wi-fi, vagon restaurant cu diverse bunătăți, personal care trecea cu căruciorul cu mâncare prin tren exact ca în avion. 

Lisabona e un fenomen, un freamăt, o capitală boemă care m-a cucerit din prima și m-a făcut să vreau să mă întorc.


CITEȘTE ȘI:

  1. Cum am văzut Portugalia în 7 zile

  2. Cele mai frumoase 10 plaje din Algarve

2 Trackbacks & Pingbacks

  1. Cele mai frumoase 10 plaje din Algarve – Olteancă în Deplasare
  2. Cum am văzut Portugalia în 7 zile – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*