Ploua când am aterizat în Malaga, o ploaie caldă de vară de parcă toamna încă nu s-a instalat. Fusese furtună zilele trecute, iar valurile încă erau agitate. Pe străzi mirosea a fructe și legume proaspete, iar palmierii și vegetația luxuriantă făceau un spectacol de zile mari. Un amestec vibrant de arome de toamnă și frăgezime, miros de mare și palmieri uzi, sunetul ploii lovind asfaltul și al valurilor înfuriate refugiindu-se la țărm. Ah ,și o liniște care îți umple sufletul de frumusețe.

Nu știu ce îmi place mai mult, Malaga în sine sau cum mă simt aici pentru simt că e locul meu, simt că e tot ce mi-am dorit să trăiesc, toate emoțiile care mă legau de Tenerife acum mă leagă și de Malaga. Nu e ce îmi imaginam. E mai mul. Mult mai mult. Scriu de la o terasă care îmi amintește de Cafe du Trocadero, numai că în fața ei e țărmul pe care se sparg valurile. E La Chancla, unde un puști cântă ceva la chitară, în surdină, de parcă timpul s-a oprit aici la dans și a uitat să mai treacă. E ora 12 și noi servim micul dejun. Adie un vânt de toamnă și eu chiar speram să mă așez la masă cu vara. Să o mai trăiesc o dată. O vară târzie. O vară în care mă îndrăgostesc.

Dar stai, m-am îndrăgostit deja. Și e toamnă. Și Malaga reflectă tot ce mi-am dorit.

Am scris aceste rânduri în prima dimineața petrecută în Malaga și a fost dragoste la prima vedere. Îmi petrecusem deja câteva ore în aeroport în urmă cu un an, într-o escală și eram deja familiarizată cu câteva magazine și cu priveliștea de la ieșire. Însă acum l-am descoperit altfel. Scăldat în ploaie și cu miros de verde crud. Acum am avut curajul să ies și să descopăr orașul. Atunci am luat primul zbor spre casă.

Malaga este ”poarta de intrare” în Andaluzia, un oraș boem, situat la malul mării, oraș ce a oferit omenirii artiști de talie mondială precum Pablo Picasso, Antonio Banderas și Pablo Alboran. O frenezie, o liniște, o pată de culoare. Nisip și mare. Port. Castel.

Deși e un oraș ce merită luat la pas și descoperit pe îndelete, savurat la cafea dimineața explorat până noaptea târziu, dacă nu aveți prea mult timp la dispoziție vă prezint câteva dintre atracțiile cu care se mândrește.

Castello del Gibralfaro

Deasupra orașului, suspendat între cer și pâmânt, dând impresia că străpunde cerul, se înalță falnic pe un deal Castelul Gibralfaro.

Mirador del Gibralfaro

De aici de vede foarte în toată splendoarea orașul de sus, portul, arena, centrul, parcurile și marea.

Parque de Malaga, Jardines de Pedro Luis Alonso, Palmeral de Las Sorpresas

La poalele castelului se află 3 parcuri de palmieri de o frumusețe răpitoare. Vă sugerez ca în una dintre dimineți să vă luați o cafea și să o savurați pe aleile răcoroase.

Patiseria/Brutăria La Canasta

Toate produsele sunt un deliciu, un răsfăț pentru papilele gustative și nu ar trebui să plecați din Malaga fără a trece pe aici pentru o gustare.

Playa La Malagueta

Cea mai mare plajă din Malaga, cu nisip alb fin, șezlonguri și apă curată.

La Chancla

Restaurantul unde am servit micul dejun în fiecare dimineață, cu vedere la mare și cel mai fain vibe din Malaga.

Malaga a fost o încântare și, cu siguranță, are mai multe comori pe care noi nu am avut timp să le descoperim. Mi-ar fi plăcut să stăm mai mult, să savurăm din plin fiecare stradă, fiecare colțișor, fiecare bucată de plajă, să lenevim la umbra palmierilor sau la vreo terasă în după-amiezile călduroase, mai multe cine cu sangria și paella, mojito în plină zi la plajă, dimineți răcoroase când soarele încă se dezmeticește, însă poate o să ne întoarcem cândva.


S-AR PUTEA SĂ TE INTERESEZE ȘI:

  1. Cele mai frumoase locuri din Andaluzia

  2. Caminito del Rey – Setenil de las Bodegas – Ronda

S-ar putea să-ți placă și:

2 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *