Cele mai frumoase locuri din Andaluzia

O ploaie deasă de toamnă cuprinsese orașul. Cerul plumburiu ascundea soarele în norii încărcați de apă și de dor, vara se retrăsese în largul mării și cocheta mai mult cu Africa. Îmi plăcea să cred că nu ajunsesem prea târziu, că încă mai pot sta întinsă pe nisipul fierbinte, că vara se va întoarce la mal pentru o ultimă sărutare.

Aterizasem în Malaga după vestitele indundații din Spania, cu un colț de suflet cuprins de teama că poate ceva nu va merge bine și am ajuns să mă îndrăgosesc de ploaie și de nisipul ud, de brazii cu miros de toamnă și de palmierii falnici, de păsările care dansau din copac în copac în parcul din centrul orașului, de croissantul care se potrivește atât de mult cu cappuccino în diminețile târzii de la malul mării și de sucul proaspăt de portocale în care se păstrează aroma inconfundabilă a verii.

Malaga

Malaga o un oraș vibrant, cu oameni prietenoși, cu parcuri pline de palmieri și plajă întinsă cu nisip fin, cu terase unde te poți bucura de tapas, de sangria și paella, un oraș asupra căruia veghează un castel din vârful unui deal.

Locul meu preferat pentru micul dejun pe toată perioada sejurului petrecut acolo a fost La Chancla, restaurantul unui hotel micuț situat la malul mării, cu o splendidă priveliște, cu miros de mare și soare în păr, cu bilete în primul rând la spectacolul valurilor ce tresar de bucuria revederii cu țărmul.

Așa am început sejurul în Andaluzia. Cu o dimineață în Malaga, cu soare timid, cu o plimbare pe plajă, cu un tur al orașului la întâmplare, cu ”hai să vedem unde duce strada asta”, cu suc de portocale și cină la pat…și un rulito de queso con pina y almendra.

Caminito del Rey – Setenil de las Bodegas – Ronda

Evadarea mea preferată din Malaga constă într-un circuit prin munți și sate îndepăratate de mare, dar nu și de frumusețe, încărcate de magie și de peisaje ireale, parcă desprinse dintr-o poveste.

Am pornit pe autostradă destul de devreme, lăsând marea în urma noastră și adâncit tot mai mult în munți, pe drumuri șerpuite, cu iz de toamnă, pe care s-au strecurat gingașe câteva picături de ploaie. Am lăsat în urmă și norii încărcați de apă și orice urmă de furtună și ne-am îndreptat pașii spre Caminito del Rey.

Cândva, Caminito era cel mai periculos drum din lume și numai dependenții de adrenalină se aventurau pe acest traseu.

Drumul inițial a fost constuit între anii 1901 și 1905 pentru a facilita trecerea muncitorilor între hidrocentralele din zonă la care lucrau la momentul resprectiv și pentru a facilita întreținerea și inspecția canalului. Și-a primit numele de Caminito del Rey după ce Regele Alfonso XIII a traversat în 1921 pasarela pentru a inaugura un baraj din zonă. De-a lungul timpului, drumul s-a deteriorat semnificativ și după ce în 1999-2000 și-au pierdut viața 5 oameni încercând să îl parcurgă, a fost închis și restaurat. Vechiul drum încă se observă sub pasarela nou construită pentru ca cei ce aleg să se aventureze pe Caminito să fie în siguranță.

Acum, într-adevăr Caminito e un traseu sigur, care poate fi parcurs inclusiv de copiii de peste 8 ani și se impune purtarea căștilor de protecție pe toată durata acestuia întrucât există riscul de a cădea pietricele de pe versanți.

Noi am ales să explorăm Caminito fără ghid și a durat în jur de 2-3 ore tot traseul, nu am reușit să ajungem la ora inscripționată pe bilet și nici nu am avut rezervare din timp. Am povestit aici cum puteți procura biletele.

Toamna s-a strecurat cu noi printre stânci, apa șiruia printre rocile reci, păsările făceau cercuri deasupra nostră, valea își întinsese copacii la expoziție, liniștea îmbrățișa întreg cuprinsul. Doar susurul apei îndrăznea să se audă pe fundal. Cerul se limpezise de mult, iar norii lăsaseră soarele să se desfășoare în voie. Cuvintele sunt de prisos când peisajul e cel care îți taie răsuflarea la propriu.

După Caminito del Rey, a urmat Setenil de Las Bodegas, un sat înălțat de la baza unui deal și până sus, cu străduțe în straturi, un sat aglomerat de multitudinea de turiști curioși…curioși de cele două străzi cu case construite sub stâncă, mai precis, cu acoperișul stâncă pură.

N-am crezut că o să mă impresioneze atât de mult Ronda, însă a fost apogeul sejurului. Eram acolo doar pentru Puente Nuevo care se înalță desupra prăpastiei adânci de 120 de metri ce poartă râul Guadalevin, însă cadre din acel colț de rai mi-au amintit de un balcun suspendat pe stâncă din Tropea, de unde se văd cele mai frumoase apusuri, întinderea pustie se aseamănă cu dealurile din Toscana și aș fi putut jura că cineva ne-a teleportat în Italia.

Să îmi amintească cineva că încă suntem în Spania!

Mi-am dorit o dimineață acolo în care să mă trezesc odată cu soarele și să îmi savurez cafeaua liniștită, să mă îmbăt de frumusețea ireală a peisajului ce se revarsă în toată splendoarea înaintea mea, să trag în piept aerul tare al dimineții, să respir fericire și liniște și-ntregul univers.

Playa Malagueta și Mirador del Gibralfaro

Ne-am întors în Malaga pentru a căuta plaja Malagueta, pentru a alerga desculțe pe plajă sub clar de lună, pentru a dansa cu valurile la miezul nopții pe o melodie doar de noi știută, ne-am întors să simțim marea cu toți porii, să trăim mareea și să iubim țărmul. Apoi am urcat la Mirador del Gibralfaro pentru a surprinde Malaga în toată splendoarea.

Torremolinos

Torremolinos nu a reușit să mă impresioneze prea mult. E prea aglomerat și prea înghesuit pentru gustul meu și nu-mi inspiră nimic boem, din contră îmi pare un mare kitsch, pardon my french. M-am bucurat totuși că am găsit și aici Ale-Hop.

Benalmadena

În schimb, de o frumusețe răpitoare mi s-a părut Benalmadena. Am stat lipită de geamul autobuzului și am savurat fiecare frântură de plajă, fiecare palmier, fiecare străduță. Aș fi înlocuit cu succes noaptea din Torremolinos cu una în Benalmadena dacă aș fi știut din timp ce mă așteaptă acolo.

Marbella

Oraș cuprins între munte și mare, care privește cu uimire la înălțimi și cu smerenie la valurile ce se sparg la țărm, care își spune povestea la un pahar de vin, seară de seară, în centru vechi, la unul dintre numeroasele baruri de tapas, atent împodobite cu ghirlande de flori și lumini, care strălucesc pe străduțele înguste și te cheamă să-ți insufle puțină magie.

Marbella e un oraș care renaște odată cu lăsarea serii, care se preschimbă și aduce la lumina lunii tot ce are mai frumos, e un oraș care nu doarme niciodată, un oraș boem și neliniștit, un freamăt, o sclipire, o paletă de culori ce așteaptă să se reverse pe pânza oricărui explorator. Oraș ce așteaptă să fie descoperit și degustat, oraș ce merită savurat din plin, picătură cu picătură, val cu val, pe îndelete, pe lumină și pe întuneric, o muză, o iubire de-o vară ce rămâne impregnată pe suflet și naște dorul. Un dor nebun de întoarcere.

Gibraltar

Gibraltar este un teritoriu britanic, cu o suprafață de 6,8 km pătrați, ce aparținea cândva de Spania, cu aeroport propriu a cărui pistă se intersectează cu strada și atunci când decolează și aterizează avioanele se închide circulația, iar mașinile, pietonii și bicicliștii așteaptă la barieră și de bucură de spectacolul oferit de aeronave. Granița se trece pe jos, părăsind La Linea de la Concepcion, ultimul oraș spaniol de pe Costa del Sol. Cabinele telefonice roșii sunt nelipsite, paleta de culori britanică și arhitectura caracteristică fac diferența, însă miroase a mare și spre deosebire de Marea Britanie aici e cald. Și se circulă pe partea stângă, ca în Spania. Moneda însă diferă de cea din Spania. La putere e lira sterlină, însă în multe locuri se poate plăti și cu euro.

Portul e plin de yacht-uri și alte ambarcațiuni, hotelurile se întrec în lux și frumusețe. E un contrast deosebit între opulență și naturalețe. Stânca Gibraltarului se ridică falnică spre cer și abia acolo se simte din plin gustul libertății, acolo în sălbăticie unde maimuțele aleargă după oameni sau își iau poziția de poze ori stau nepăsătoare privind în zare.

De acolo de sus se vede întreg Gibraltarul la poalele stâncii, se observă Spania în dreapta și Africa în stânga, iar strâmptoarea Gibraltarului unește Marea Mediterană cu Oceanul Atlantic.

Unde ne-am cazat?

Primele 2 nopți le-am petrecut în Malaga, la Hotel ElCano, destul de decent, curat și am primit bomboane la sosire. Hotelul este amplasat într-o zonă liniștită, are o grădină drăguță unde vă puteți savura cafeaua, e aproape de stația de autobuz și la 2 străzi de plajă.

Apoi, ne-am mutat în Torremolinos, într-un apartament la Carol I, modest, cu vedere la mare care speram să fie și aproape de mare, nu la 2 km și la etajul 10 ca să se vadă marea de acolo de sus. O observați și voi în fotografia de mai jos, făcută de pe terasă, acolo în depărtare, printre blocuri.

Am trecut la o aroganță de 5 stele la Los Monteros Marbella Hotel & SPA care nu a reușit să mă impresioneze prea mult. Nu știu dacă tot timpul sau doar în perioada în care am fost noi hotelul este plin de pensionari. Deși în fotografiile de promovare se pune accentul pe piscina de lângă plajă, aceasta e la 1 km de hotel și are taxe suplimentare pentru șezlonguri și prosoape. Încă mi-e neclar de ce. Ah…și hotelul este situat pe autostradă, la 5 km de adevărata Marbella. Mare atenție, dacă achitați sejurul online, în avans, trebuie să prezentați la sosire cardul cu care s-a efectuat plata. Noi am întâmpinat dificultăți întrucât mi-am schimbat cardul între timp și ne-a pus să mai plătim o dată și ne-a restituit ulterior banii. 

În schimb, Hostal Tak mi-a depășit cu mult așteptările. Situat între centru și plajă, într-o zonă foarte bună, amenajat foarte cute, personal amabil și foarte atent cu noi. Mi-a plăcut mult de tot. 

Punctul culminant a fost noaptea de la Sunborn Gibraltar, un hotel yacht care a părăsit largul mării și s-a retras în port pentru a întâmpina oaspeții. A fost o experiență de vis care și-a meritat banii din plin. 

Andaluzia a fost o experiență minunată și cu siguranță ne vom întoarce să revedem Malaga, Ronda și Marbella și să explorăm Sevilla (probabil cu excursie de o zi în Faro ca să ne onorăm promisiunea față de Benagil Cave).


S-AR PUTEA SĂ TE INTERESEZE ȘI:

  1. Málaga și frumusețile orașului spaniol de la malul mării

  2. Caminito del Rey – Setenil de las Bodegas – Ronda

4 Trackbacks & Pingbacks

  1. Málaga și frumusețile orașului spaniol de la malul mării – Olteancă în Deplasare
  2. Caminito del Rey – Setenil de las Bodegas – Ronda – Olteancă în Deplasare
  3. Cum să vizitezi Caminito del Rey dacă nu reușești să îți cumperi bilet din timp – Olteancă în Deplasare
  4. Marbella – cel mai vibrant oraș din Andaluzia și un adevărat cocktail de emoții – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*