Caminito del Rey – Setenil de las Bodegas – Ronda

Andaluzia are câteva comori bine ascunse și am ales să descoperim trei dintre ele într-o singură zi. Nu îndrăznesc să le numesc atracții turistice, nici obiective pentru că ar deveni niște check-point-uri pe o listă. Sunt experiențe ce trebuie descoperite pe îndelete, simțite și trăite din plin, sunt conexiuni cu sufletul, sunt mai degrabă must feel decât must see sau must visit.

Caminito del Rey

Cu 3 zile înainte de a pleca în vacanță, ne-am pus întrebarea dacă avem nevoie de rezervare online pentru Caminito del Rey sau de bilete achiziționate în avans. Am intrat pe site și am văzut că prima zi disponibilă este abia peste o lună, am citit pe toate blogurile că rezervările se fac cu cel puțin 2-3 luni înainte și am intrat în panică. Am început să căutăm tururi combinate și nu ne avantaja nimic nici ca preț, nici ca timp (îmi amintesc că am găsit un tur de 8 ore care cuprindea vizita la o fabrică de procesare a uleiului, degustare de brânzeturi și Caminito del Rey la vreo 90 de euro). Apoi am citit că există bilete combinate cu tren sau bus care se achiziționează în ziua vizitei de la automatele Renfe din gară, între 06:00 și 09:15, fiind disponibile doar 100 de bilete pe zi.

Ne-am trezit la 05:30 ca să ajungem primele la gară să ne luăm biletele. Îmi imaginam o super coadă și biletele cum se dau ca pâinea caldă, în schimb gara era pustie și doar noi eram acolo pentru Caminito.

Ca să putem să ajungem în aceeași zi și în Setenil de las Bodegas și în Ronda, am închiriat mașină de la o firmă cu care avea contract hotelul (i-am uitat numele, am plătit 54 euro pe o zi) și am stabilit că ne aduce mașina la 9:30 deși noi am fi dorit să plecăm imediat după ce ne-am luat biletele (când am sunat să spun că dorim mașină pentru ziua următoare, nu m-am gândit să o cer din seara aceea). Anyway, ne-am întors la hotel și ca să mai dormim o oră. Când ne-am pus în pat, m-am uitat pe bilete dacă scrie și ora de intrare la Caminito and guess what – 9:15. Iar nouă ne sosea mașina abia la 9:30. Ne-am pregătit un discurs despre cum am pierdut trenul și ne-am dus să închiriem mașină și după ce am rezolvat cu toate procedurile am pornit spre El Chorro. Când am ajuns prin munți, a început să picure. Știam că dacă plouă, se închide accesul la Caminito, însă când am ajuns acolo a fost totul perfect. Și vremea, și domnii drăguți de la intrare care doar s-au uitat pe bilet și ne-au lăsat să intrăm fără să ne spunem speech-ul.

Despre Caminito del Rey

Drumul inițial a fost constuit între anii 1901 și 1905 pentru a facilita trecerea muncitorilor între hidrocentralele din zonă la care lucrau la momentul resprectiv și pentru a facilita întreținerea și inspecția canalului. Și-a primit numele de Caminito del Rey după ce Regele Alfonso XIII a traversat în 1921 pasarela pentru a inaugura un baraj din zonă. De-a lungul timpului, drumul s-a deteriorat semnificativ și după ce în 1999-2000 și-au pierdut viața 5 oameni încercând să îl parcurgă, a fost închis și restaurat. Vechiul drum încă se observă sub pasarela nou construită pentru ca cei ce aleg să se aventureze pe Caminito să fie în siguranță.

Impresii

Din punctul meu de vedere, Caminito este un traseu ce merită parcurs cel puțin o dată în viață. Noi ne-am dat puțin peste cap pentru asta și a meritat tot efortul. Peisaje respirând a toamnă ce îți taie răsuflarea, stânci imense printre care șerpuiește drumul, mirosul de natură după ploaie și liniștea pe care o conferă locul în sine au făcut din această experiență una memorabilă.

Nu-ți rămâne altceva de făcut decât să te gândești cât de frumos a săpat apa în stâncă și a creat a acel oameni, cum oamenii s-au aventurat să construiască poduri și pasarele pentru a facilita trecerea dintr-un punct în altul, cum dependenții de adrenalină și-au riscat viața traversând acel drum pe vremea când era periculos.

Setenil de Las Bodegas

Un sat pe care l-am descoperit întâmplător pe Instagram când am planificat și care se remarcă prin case construite în stânca ce le servește drept acoperiș, stâncă ce este acoperiș și pentru două străzi, sub care se adună zilnic sute de turiști curioși.

Nu am stat mai mult de 2 ori cât să ne plimbăm pe străduțele celebre, să ajugem până la sus la Mirador și apoi să servim prânzul. A fost mai mult decât suficient.

Ronda

Apoi a urmat Ronda și m-a lăsat cu gura căscată și la propriu și la figurat. E o comoară, un tezaur, o bijuterie rară ascunsă bine în inima Andaluziei, care seamănă cu Toscana și cu Tropea. Un oraș construit pe stâncă, traversat de o prăpastie adâncă de 120 de metri pe fundul căreia curge râul Guadalevin. Trei poduri se înală peste prăpastie, dintre care cel mai celebru este Puente Nuevo.

Plimbările pe străduțele înguste sunt terapii pentru suflet, iar priveliștea de pe pod e parcă ruptă dintr-un tablou.

O să mă întorc peste ani în Ronda pentru că am rămas datoare cu o cafea savurată la răsărit, când ziua se îngână cu noaptea, iar soarele abia apare din depărtări, când aerul tare al dimineții pătrunde până în suflet și sapă adânc ca să îmi fie dor de aceste momente. Spania mea dragă, ne revedem curând!


TE-AR PUTEA INTERESA ȘI:

  1. Cele mai frumoase locuri din Andaluzia

  2. Málaga și frumusețile orașului spaniol de la malul mării

 

4 Trackbacks & Pingbacks

  1. Málaga și frumusețile orașului spaniol de la malul mării – Olteancă în Deplasare
  2. Cum să vizitezi Caminito del Rey dacă nu reușești să îți cumperi bilet din timp – Olteancă în Deplasare
  3. Gibraltar – orașul britanic din sudul Spaniei poartă de acces către Africa – Olteancă în Deplasare
  4. Cât costă o vacanță în Andaluzia | Buget de vacanță – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*