Iordania – o țară a contrastelor și o colecție de frumuseți naturale

Iordania a fost o experiență total diferită de tot ce am trăit până acum, a fost un carusel de emoții și stări care m-a propulsat pe culmi cu aceeași viteză cu care m-a coborât în hău, care m-a făcut să tresalt de uimire, să fiu în extaz văzând atât de multă frumusețe, văzând arhitectura impresionantă a orașului Petra, un oraș minunat sculptat în piatră, am atins apogeul în liniștea deșertului Wadi Rum, când i-am cuprins cu privirea, cu mintea și cu sufletul întreaga splendoare, însă cu aceeași intensitate am simțit tristețea ce m-a cuprins văzând sărăcia din satele pe care le-am traversat, mizeria de pe câmp, deșeurile ce tronau pe marginea drumului și copilașii ce se jucau liniștiți printre ele. Mi-a fost dat să văd și această față a Iordaniei pentru că am avut libertatea deplină de a ne alege traseul și de a experimenta mai mult din această țară.

Am ales să vizităm Iordania pe cont propriu, timp de 5 zile, petrecând o noapte la Marea Moartă, o noapte la Petra la Hotel Rocky Mountain și 2 nopți în deșert la Magic Bedouin Star – Wadi Rum Adventures. Am închiriat mașină din aeroport pentru a ne deplasa mai ușor și ne-am achiziționat o cartelă locală pentru a beneficia de internet.

Primul contact cu Iordania a fost destul de ciudat pentru că am avut de-a face cu traficul haotic, fără a se respecta vreun semn de circulație, fără prea multe indicatoare și cu abuz de claxon. Practic, iordanienii dacă vor să depășească, claxonează, dacă vor să vireze la stânga, claxonează, dacă vor să iasă din parcare, claxonează, dacă încă respiră, claxonează. Eventual, mai și scot o mână pe geam și îți fac semn să le dai prioritate.

Apoi am rămas singure pe drum și am lăsat în urmă sate răsfirate, unde oamenii își trăiesc viața în simplitate și liniște, departe de agitația metropolelor, departe de lux și opulență, în perfectă armonie cu natura, crescând animale și cultivând viță de vie. Am trecut pe lângă oameni adunați la o poveste în vie, unde și-au improvizat un loc de odihnă format din scaune, canapele și o măsuță.

Marea Moartă

Trecând de orice urmă de civilizație, un peisaj selenar ni s-a așternut în față și când am ajuns în cel mai înalt punct, am putut să surprindem întreaga vale plină de curbe și drumul nostru, singurul de altfel, ce se îndrepta spre Marea Moartă din depărtare, iar în zare, dincolo de întinderea albastră, separând marea de cerul de un alb imaculat, se vede Israel. Înaintând prin acea vale selenară, parcă desprinsă de pe Terra (pentru un moment am crezut că suntem într-un film sau teleportate pe Lună), am asistat la o explozie de culori pe-ntregul cer, căci soarele se pregătea să apună și niciodată nu face asta în mod discret, ci ne oferă un spectacol ireproșabil pentru a ne ridica puțin privirea de la treburile noastre și a-i oferi puțină atenție, fără să ne dăm seama că de fapt, ne oferim nouă puțină atenție, încărcându-ne cu energie pozitivă și cu frumusețe.

Pentru noi, Marea Moartă a fost o dezamăgire, dar este greșeala noastră că nu ne-am cazat la un resort de lux cu plaje amenajate de unde am fi văzut-o și simțit-o cu alți ochi și am mers pe un drum neamenajat până am ajuns în dreptul apei, făcând slalom printre gunoaie și afundându-ne în nămol, fără posibilitatea de a intra în apă pentru o fotografie instagramabilă, la apus, stând întinsă pe suprafața apei și citind o revistă, revistă pe care am cărat-o de acasă special pentru poză. Mă așteptam să găsesc straturi de sare la mal, așa cum văzusem în majoritatea fotografiilor, dar se pare că am ajuns aici cu așteptări mult prea mari, ca să nu le numesc nerealiste.

Petra

În schimb, Petra este de o frumusețe răpitoare și contrastează cu experiența de la Marea Moartă. M-a impresionat și drumul de la Marea Moartă până acolo. Părăsind valea, am început să urcăm prin munți și când am ajuns în punctul cel mai înalt am avut parte de o priveliște sublimă, o colecție de roci în valea căreia nu îi mai vedeam fundul, o prăpastie bestială.

Când ne-am achiziționat Jordan Pass-ul (v-am povestit mai multe despre el la sfârșitul acestui articol), am ales varianta cu intrare de o zi la Petra așa că până la apus (în jurul orei 17) ne mai rămăseseră doar 3 ore, timp în care a rămas să bifăm Canionul Siq, Trezoreria și View Point-ul de la Trezorerie. Planificasem de acasă să stăm toată ziua pe la Petra, și să ne plimbăm peste tot însă drumul a durat mai mult decât estimasem. Anyway, tot a fost o experiență fantastică.

De la Centrul de Vizitare și până la Canionul Siq este un drum de aproximativ un kilometru, de-a lungul căreia vă asaltează beduinii cu tot felul de oferte la prețuri exorbitante: ba să vă fie ghid prin Petra, să vă arate ei o scurtătură, un loc secret, un drum de care nu știe nimeni și tot așa. Sau vă spun că în Jordan Pass aveți inclusă și o plimbare cu calul, însă nu vă spun că doar 5 minute și apoi trebuie să plătiți, urmând să vă ceară bani la final. Sau să vă ofere plimbare cu măgărușul ori cu trăsura. Noi am refuzat politicos până la intrarea în Canion, unde ne-a abordat un beduin cu o ofertă destul de cinstită. I-am arătat fotografii cu cele 3 obiective pe care dorim să le vedem, la care a adăugat el High Palce of Sacriface și traseul lui Indiana Jones pentru că ”oricum erau în drumul nostru” și am pornit pe o cărare pe unde nu mai mergea nimeni. Ne-am urcat pe toate stâncile și am ajuns undeva sus de unde se vedea o întreagă vale. Ne-ar fi luat câteva ore până să o traversăm pentru că abia dincolo de muntele din față era Petra. Pe cât a fost o lecție pentru noi să nu ne mai abatem de la planurile nostre, pe atât a fost o experiență interesantă pe care deși nu o trecusem pe listă, dacă am fi avut 2 zile la dispoziție, probabil traversam acea vale.

Ne-am întors și am urmat traseul nostru prin Canion. Canionul Siq este un culoar cu o lungime de 2 km, printre stâncile ce se înalță spre cer în forme impresionante, care pe alocuri se îngustează și par că ne protejează într-o îmbrățișare. Pe lângă mulțimea de oameni își fac loc căluții și trăsurile, venind într-un ropot asurzitor, aproape înspăimântător.

La capătul culoarului se înfățișează semeață Trezoreria, impunătoare și grandioasă, o frumusețe săpată în stânca ce se înalță în jurul ei. Am ajuns acolo când majoritatea oamenilor se îndreptau spre ieșire așa că am prins un moment de respiro. Cămilele frumos împodobite ne așteptau cuminți la fotografii de parcă făcuseră și ele o pasiune pentru asta. Un grup de turiști asiatici ne-au oprit la poze. Pentru un moment m-am simțit ca pe covorul roșu.

Apoi am urcat la Viewpoint unde am savurat un ceai cald pregătit de beduini. Am rămas acolo până a plecat toată lumea, ne-am bucurat de liniștea apusului, de ospitalitate și de priveliștea pe care ne-o oferea Trezoreria.

Am mers la cină la My Mom’s Recipe, un restaurant tradițional, amenajat cu bun gust, cu candelabre micuțe și ghirlande de ciucuri, oameni primitori și mâncare extraordinar de delicioasă. Aici cred că am mâncat cel mai bine din tot sejurul, deși nu mă pot plânge nici de cinele delicioase din deșert.

Ne-am întors la Petra pentru o experiență ce trebuie trăită cel puțin o dată în viață – Petra by Night. Culoar de lampioane de la Centrul de Vizitare, de-a lungul Canionului Siq, cu muzică ambientală pe frundal și un întreg spectacol în fața Trezoreriei, cu muzică tradițională și legendele Petrei, ceai negru cu cardamom și multe, multe lampioane.

Ne-am cazat la cel mai drăguț hotel din Petra ale cărui puncte forte sunt restaurantul de la ultimul etaj (pentru acel restaurant am ales hotelul) și priveliștea de acolo de sus. Aici am avut apă caldă doar în anumite intervale orare însă nu am perceput acest lucru ca un inconvenient, ci ca o măsură importantă pentru a reduce risipa și a ne învăța să prețuim mai mult bunurile și serviciile pe care acasă le avem la discreție crezând că sunt nelimitate. O să las fotografiile să vorbească de la sine.

Am avut ocazia să vedem Petra în toată splendoarea, de undeva de sus, în drumul nostru spre Wadi Rum.

Wadi Rum

Wadi Rum a fost experiența supremă. Un high level al Iordaniei și a tot ceea ce am trăit acolo. Există un punct de control la intrare în deșert un am prezentat documentele necesare (pașaport și Jordan Pass), iar în lipsa Jordan Pass-ului, se achită o taxă de intrare de 5 JD. După ce am trecut de control a urmat haosul. Există un restaurant în zonă, unde este și parcarea întrucât nu puteți merge mai departe cu mașina personală și trebuie să o lăsați acolo și să vă preia cineva cu un jeep. Zeci de beduini vă vor întâmpina cu oferte care mai de care mai atractive. Atmosfera de acolo e de petrecere continuă, toată lume e un zâmbet, toată lumea salută pe toată lumea.

Ne-am luat ceva de mâncare și o cafea și l-am așteptat pe Raad. Să vă așteptați la prețuri ceva mai mari decât în restul țării și să ne amintim că aici suntem în deșert, unde totul trebuie transportat și depozitat la cazare, hrana și apa se procură greu și ar trebui să fim puțin recunoscători că le avem.

După ce ne-a preluat Raad, ne-a dus la unul dintre puține izvoare din Wadi Rum, Lawrence’s Spring, unde se află și un adăpost pentru cămile. Aici le-am văzut pentru prima dată în mediul lor, păscând liniștite, puiuți stând alături de mamele lor, câțiva dromaderi, cai și capre. Animalele nu sunt chinuite, sunt lăsate libere să mănânce și să se joace, sunt foarte inteligente, își cunosc stăpânii și știu să se întoarcă singure acasă. Le-am admirat, le-am mângâiat și făcut câteva poze cu el, apoi am pornit într-un Camel Ride, timp de o oră prin deșert.

Am petrecut 2 nopți la Megic Beduin Star și ne-am simțit fantastic de bine, ca printre prieteni căci acum nu pot să îl văd altfel pe Raad. Noaptea a fost puțin cam răcoare în corturi, dar ne-am descurcat cu mai multe haine și cu pături. Cu toate acestea, am avut apă caldă. Mi-a plăcut că a fost totul foarte curat și frumos amenajat. Ne-au gătit băieții mâncare în pământ, ca pe vremuri când strămoșii lor practicau acest obicei pentru a nu-i da de gol fumul și să fie apoi atacate taberele. Am alergat pe dunele de nisip, am stat la povești până târziu la foc, am râs, am cântat și am dansat la serile tradiționale, am mâncat baclava la discreție, am văzut apusul din cel mai frumos loc, unde ne-am întins pe nisip și am băut ceai negru făcut pe loc. Am privit nebunia de stele de pe cerul senin și ne-am cățărat pe câteva stânci. În ultima zi, am făcut un tur scurt cu jeep-ul, am urcat pe un pod natural făcut din stâncă, pe duna de nisip unde s-a filmat Star Wars, pe la niște izboare unde am văzut și hieroglife pe stânci. În campus, am avut hummus și balava la discreție. Ah și ceai negru cu cardamom și extra zahăr (spun extra deoarece cu cât te plac mai mult beduinii, cu atât îți pun mai mult zahăr în ceai) și niște grisine cu susan absolut delicioase. Am avut parte de un timp plăcut și aș reveni acolo cu drag oricând.

Jordan Pass

Există 3 tipuri de Jordan Pass-uri, singura diferență între ele fiind număr de zile de intrare la Petra, astfel: JORDAN  WANDERER 70 JD (intrare de o zi la Petra),  JORDAN EXPLORER 75 JD (2 zile consecutive), JORDAN EXPERT 80 JD (3 zile consecutive). Toate includ intrare liberă la peste 40 de obiective turistice, printre care intrarea în deșertul Wadi Rum 5 JD și viza de intrare în țară 40 JD, precum și o broșură gratuită în format digital.

Cu toate că este înconjurată de țări aflate în război (Irak și Siria), Iordania a fost mereu o oază de stabilitate și o destinație sigură pentru turiști în ciuda apeluri tulburi din jur. Serviciile de securitate iordaniene sunt extrem de eficiente și extinse (se estimează că în jur de 50% din populație colaborează cu serviciile secrete). Totodată, regele Iordaniei este iubit și apreciat de popor și de multe ori le face vizite neoficiale oamenilor.

Din punctul meu de vedere, Iordania este o țară scumpă ce își justifică prețurile prin experiențele autentice pe care le oferă, dar și prin prisma dificultății cu care se obțin unele dintre ele, în special apa caldă și mâncarea din deșert, fapt ce ne determină să o prețuim și mai mult.

Vă voi povesti pe larg în articolele ce urmează despre fiecare experiență în parte!

 

Gânduri bune!

Alexandra!

---

S-AR PUTEA SĂ VĂ PLACĂ ȘI:

1. Marea Moartă – așteptări vs realitate

2. Petra – orașul de piatră din pustiul Iordaniei

3. Petra by Night – o incursiune feerică în timp

4. Sunset Tea in Wadi Rum și 2 nopți în răcoarea deșertului la mii de stele

5. La ce să te aștepți dacă urmează să vizitezi Iordania

6. Cât costă o vacanță în Iordania | Buget de vacanță