AlexandraÎn deșert, vântul desenează valuri pe dunele de nisip. Timpul trece greu, pe ritmuri parcă doar de el știute. Contrastul dintre nisipul roșiatic și stâncile care se ridică maestuoase spre cerul albastru creează o atmosferă desprinsă de pe altă planetă. Acolo, în mijlocul naturii, ruptă de orice urmă de tehnologie, am reușit să mă deconectez de lume ca să mă conectez cu mine, să fiu în comuniune cu deșertul, să respir libertatea, să mă bucur de liniștea pe care o inspiră și pe care mi-o transmite când mă minunez de splendoarea lui.
Pentru prima dată în călătoriile mele, nu m-am dus eu la cazare să spun ”Hello. I’m Alexandra from Romania and I have a reservation here”, m-a recunoscut gazda în mulțime, a venit la mine și mi-a zis ”Hello. You should be Alexandra. I’m Raad. Nice to meet you”. L-a instruit draga mea Claudia să ne găsească la intrarea în deșert și să ne aducă în siguranță în campus. Ca să vă lămuresc cum stau lucrurile, Raad, proprietarul campusului Magic Bedouin Star – Wadi Rum Adventures, și Claudia, prietena mea de la Peron – Craiova și acum Ponton – Slatina, sunt prieteni de ceva vreme. Clau s-a întors în Wadi Rum pentru a doua oară ca să explorăm deșertul împreună, alături de cel mai grozav ghid ever. Am ales Magic Bedouin Star doar pentru că acolo era și Clau, iar ea îl cunoștea deja pe Raad. N-am știut exact UNDE ajungem, ci doar LA CINE ajungem și pentru mine a fost suficient de data aceasta (am obiceiul să fac un research exemplar când vine vorba de cazare).
Ne-am adâncit în inima deșertului, la Lawrence’s Spring, unde am dat de cămile și capre care pășteau liniștite. Printre ele, alergau fără încetare câinii. De atunci am început să pierd noțiunea timpului. Am luat 2 cămile și am pornit să explorăm împrejurimile. Despre Wadi Rum se știe că este singurul deșert din lume cu stânci. Prin peisajul selenar, mai răsare câte un copac ce lasă o bucată de umbră pe nisipul fierbinte. Când soarele începe să nu mai fie atât de arzător, deșertul capătă nuanțe de portocaliu, arămiu și roșu. Nisipul dansează pe undele dictate de vânt, stâncile impunătoare acoperă pământul de umbre, cerul începe să se îmbujoreze, semn că apusul este aproape.
În așteptarea spectacolului, ne-am așezat pe nisipul încă fierbinte, iar beduinii au făcut un foc pe care au așezat un ceainic. Ne-au pregătit acolo un ceai negru, departe de orice așezare, departe de agitația orașelor, departe de asfalt, de ritnă și de monotonie, departe de civilizație, acolo în mijlocul naturii, unde omul poate să se exprime liber, fără să fie constrâns de societate, de reguli sau de critici. Acolo unde nimic altceva nu mai contează decât ”aici” și ”acum”. Acolo unde înveți să trăiești momentul, să fii conectat în prezent, fără să mai conteze nici clipa din urmă, nici cea care vine. Liniștea s-a lăsat peste deșert. Soarele s-a retras în glorie. Preț de câteva clipe nimeni nu a mai scos niciun sunet. Doar vântul se mai auzea șuierând printre stânci.
Există oameni pentru care deșertul e lumea lor, îl trăiesc, îl respiră, îl cunosc ca-n palmă pe de-a-ntregul, îi știu misterele și frumusețile, știu de unde se văd cele mai frumoase apusuri și unde duce fiecare drum, știu ce reprezintă fiecare stâncă și stă scrijelit pe ele încă din cele mai vechi timpuri. Există oameni pentru care deșertul este acasă.
Pot să vă spun cu mâna pe inimă că Raad a dus ospitalitatea la rang de artă pentru că în campus m-am simțit parte din familie, am avut ceai, sărățele și dulciuri la discreție, cafea grecească adusă de Clau, foc de tabără și o cazare de miliarde de stele. Ne-au gătit pui cu legume, într-o groapă ascunsă sub pământ, așa cum pregăteau strămoșii lor când nse ascundeau în deșert și-n felul acesta nu-i dădea de gol fumul ce se ridica în aer. Au păstrat tradiția acelor vremuri și gustul inconfundabil al mâncării. Campusul e adăpostit la poalele unei stânci. Un munte întreg îl veghează.
Liniștea deșertului are un vibe aparte, iar oamenii se bucură de simplitate. M-am deconectat de tot și de toate întrucât nu am avut semnal și nici internet așa că am profitat puțin de Digital Detox ca să mă bucur de compania oamenilor din jurul meu, deși pe mulți nici nu îi cunoșteam. Am cântat și am dansat până târziu, am stat la povești la un foc ce mi-a amintit de taberele din copilărie, în răcoarea nopții m-am lăsat fascinată de cerul înstelat, pe jumătate acoperită cu o pătură, pe jumătate adormită. Spre surprinderea mea, am avut apă caldă la discreție, iar apa caldă e un lux în Iordania și mai ales în deșert.
Nisipul se vede portocaliu în răcoarea dimineții, iar cerul are nuanțe fine de mov. N-am avut nevoie de alarmă. Nici gălăgie nu a fost. A știut soarele cum să se strecoare în cortul nostru, tiptil, pe fereastră, să ne trezească. Ne-am petrecut ziua pe o dună de nisip, la înălțime, de unde se vedea întreg cuprinsul.
In deșert, nopțile sunt friguroase și vin cu provocarea de a te adapta temperaturii. A fost un contrast frapant între băile de soare și nisip în care ne-am scăldat ziua și nopțile friguroase în care ne-am îmbrăcat cu tot ce-am avut prin bagaj, dar nici nu puteam să ne așteptăm la alt scenariu.
Wadi Rum se traduce prin Valea Lunii, un loc magic care a devenit platou de filmare pentru celebrul film ”Lawrence of Arabia”, dar și pentru Star Wars. Am explorat o infimă parte din deșert într-un tur, am văzut stânci în formă de animale, în formă de pod, hieroglife pe stânci, copaci impresionanți, o minunăție și punct. Am urcat pe o dună de nisip ca să vedem unde s-a turnat o scenă din Star Wars.
Mi-aș dori ca într-o zi să mă întorc aici să pot petrece mai multe zile și nopți în liniștea deșertului.
Pe Raad îl găsiți aici.
S-AR PUTEA SĂ VĂ PLACĂ ȘI:
-
Iordania – o țară a contrastelor și o colecție de frumuseți naturale
-
Marea Moartă – așteptări vs realitate
-
Petra – orașul de piatră din pustiul Iordaniei
-
Petra by Night – o incursiune feerică în timp
-
La ce să te aștepți dacă urmează să vizitezi Iordania
-
Cât costă o vacanță în Iordania | Buget de vacanță
