Aventură în Thassos

Thassos a fost un moft, o dovadă de încredere, un risc, o fugă de rutină. Călătoria a fost plină de peripeții, iar planificarea ei a iscat numeroase discuții contradictorii, pe langă planul inițial am avut și un plan B extrem de bine pus la punct, iar în ziua dinaintea plecării am avut chiar și un plan C.

Ideea e că mașina cu care trebuia să mergem s-a stricat, am făcut rost de altă mașină, între timp au mai apărut alte persoane și mai era nevoie de încă o mașină. Intrase în calcul varianta autocar care s-a dovedit a fi cea mai proastă, atât în ceea ce privesc costurile, cât și timpul (durata călătoriei, orele fixe de plecare). Am reușit să închiriem o mașină din București ceea ce ne-a salvat. Mulțumim, Sorin, pentru tot ajutorul. Eram nesiguri în ceea ce privește venirea șoferului care avea să conducă tooot drumul așa că în ultimă instanță am zis că luăm mașina și mergem în Mamaia. Ne-am asumat riscuri mari, ne-am luat inima în dinți și am plecat spre Thassos în formulă completă.

Încep cu prima peripeție pe care chiar nu aș fi vrut să o menționez: la granița cu Bulgaria era să se răstoarne un tir peste noi. Am încremenit în mașină, am pus mâna pe aparat, l-am ținut strâns și nu știam dacă să filmez ceva de rămas bun sau nu. Am spus o rugăciune sinceră, mi-am amintit toate momentele frumoase prin care am trecut, apoi toate momentele grele și mi-am spus că o să trecem cu bine și peste asta. Acest articol este dovada clară că totul a fost bine și nimeni nu a pățit nimic.

Am ajuns în Keramoti exact în momentul în care pleca un Ferry Boat spre Thassos (oricum pleacă din 30 în 30 de minute așa că nu se așteaptă mult). Până pe insulă ne-au însoțit pescărușii.

Am fost plăcut surprinsă să descopăr că Skala Marion este o zonă extrem de liniștită, cu case înghesuite pe munte, cu străduțe înghesuite și cu taverne pe faleză, ceea ce îi conferă un aer boem. Ne-am găsit cazarea după unghiul din care era făcută fotografia de prezentare de pe site-ul vilei, întrucât ceilalți care au ajuns mai devreme dormeau și nu răspundeau la telefon.

Seara am petrecut-o la o tavernă pe malul mării, locul 1 pe TripAdvisor, unde am mâncat cele mai bune paste 4 cheese. By the way, am testat mâncare din toate farfuriile prietenilor mei. Mi-au plăcut scoicile și calamarul. Nu mi-a plăcut sosul de la pastele cu fructe de mare ceea ce le-a făcut îngrozitoare pentru gustul meu. Am fost plăcut surprinși de desertul senzațional din partea casei și mai ales de modul de prezentare a acestuia. Pe un platou uriaș, într-o scoică erau felii de salam de biscuiți cu topping de ciocolată, iar alături pepene roșu, ananas și înghețată. Personalul de acolo a știut să transforme o simplă cină într-o adevărată experiență. Recomand Coralli cu aceeași căldură cu care m-a întâmpinat pe mine insula când am ajuns acolo.

Ziua următoare am mers la plajă în Limenaria. Drumul până acolo presupunea escaladarea unui munte. Când am ajuns în vârf, m-am pierdut de grup pentru că am rămas să filmez și am descoperit un peisaj grozav. Jos se vedea întreaga plajă, iar acolo sus era o bancă pentru un moment de relaxare. M-am așezat și m-am bucurat de priveliște. În timp ce îmi filmam rătăcirea, am fost găsită. M-am panicat puțin întrucât nu aveam cum să îi sun și nici ei pe mine, net nu aveam și nu îmi imaginam cum aș putea să mă întorc la cazare, la 40 km de acolo. Aveam totuși în minte câteva variante de regăsire, dar am zis să nu stric tuturor ziua de plajă.

Plaja de acolo e plină de pietre ceea ce este inconfortabil pentru tălpi de aceea recomand încălțăminte specială pentru plajă (se găsesc pe la toate magazinele din zonă). Ceea ce e impresionant aici este drumul până la plajă și priveliștea din vârful muntelui. Este o altfel de experiență față de cea cu care suntem noi obișnuiți atunci când vine vorba de plajă. Am găsit și o grotă drăguță, unde m-am adăpostit de soare ca să filmez. De acolo se vedea întreaga plajă și valurile cum se sparg în stânci și oamenii cum înoată liniștiți sau se scaldă în băi de soare.

Ne-am retras la Taverna Kostis unde ne-am bucurat de atenția la detalii a personalului de acolo și de grija pe care au avut-o față de noi. Nu o să vorbesc despre mâncare (deși a fost excepțională, mai ales saganaki feta și cartofii prăjiți cu șnițel), ci despre elementele de diferențiere. Mereu am fost de părere că gesturile mici, simple fac diferența. Pe mine mă cucerește un om când demonstrează că îi pasă. Ospătarii s-au oferit să ne facă o poză de grup atunci când noi ne străduiam să facem un selfie reușit, mi s-a adus un scaun în plus pentru rucsacul pe care îl atârnasem de spătarul scaunului meu, iar atunci când albinele au început să ne dea târcoale, ni s-a adus la masă cafea arsă pentru a le îndepărta.

Am hrănit pisicile de la toate tavernele la care am fost întrucât simțeam că am o datorie morală față de comunitatea pisicilor. Eu le-am oferit afecțiune și mâncare, iar ele mi-au oferit afecțiune și purici. Nu a fost un schimb echitabil, dar mi-au oferit tot ce au avut.

Seara am petrecut-o la Giola, celebra groapă cu apă – un fel de piscină naturală la marginea mării. Drumul până acolo e prăfuit și în pantă pentru că de la șosea se coboară destul de mult prin pădure. Pare un drum vechi, de țară, care amintește de perioada copilăriei petrecută la bunici. Coborârea chiar e ok, problema e la urcare. Nu mai e nevoie de sală după o oră de antrenament prin pădurea de pe deal. Trust me!

Groapa aceea nu mai e ce a fost și, implicit, ceea ce încă se promovează. Încă e trecută ca obiectiv turistic, punct important pe lista croazierelor și nu am nimic împotriva acestui aspect. Problema este că sunt prezentate pozele vechi, cu apa extrem de limpede prin care se vede totul clar și de o culoare impresionantă. Am fost ușor dezamăgită atunci când am văzut că este doar o baltă prin care nu se vede nimic. Din cauza aluviunilor din ultimii doi ani, au ajuns în apă nisip, pietre și mai știu eu ce de pe deal. Ca și peisaj este superb. Încadrarea este perfectă, acolo între stânci care par a fi un Mic Canion de Grecia, la marginea mării, unindu-se printr-un șuvoi de apă Giola cu Marea Egee. Câțiva băieți curajoși au sărit de pe stâncă în apă și am filmat întreaga scenă. Vin și cu vești bune. Se fac lucrări de restaurare pentru ca Giola să redevină ce a fost cândva, însă nu știu când va fi totul gata.

Seara am petrecut-o la Taverna Irene, situată pe plaja din Limenaria, aproape de port. Mai e nevoie se specific că și ea este locul 1 pe TripAdvisor? După cină, ne-am retras pe un șezlong de pe plajă unde am ascultat valurile în liniștea serii și ne-am bucurat de peisaj. Marea strălucea în lumina caldă a lunii și părea că se întâlnește mai devreme cu cerul, într-un întuneric boem.

A urmat o noapte albă și o dimineață în care am așteptat soarele să iasă din mare, timp în care m-am bucurat de priveliștea grozavă de la înălțimea casei noastre. Parcă întreaga insulă se pregătea să răsară. Lumina aprindea păsările în dansul lor spre cer, iar liniștea era topită de mașinile care abia se zăreau de copaci.

M-am îndrăgostit de priveliștea de la Villa Skala Marion și de hamacul de pe terasă. Tablourile din camere m-au cucerit și mi-au umplut sufletul de frumusețea Greciei. Gazda a fost minunată și îi mulțumesc pentru ospitalitate. M-am simtit grozav acolo. Am o filmare cu un apus superb de acolo și abia aștept să editez vlogul ca să vedeți și voi.

Nu am apucat să dorm prea mult după acest spectacol al naturii pe care mi-l amintesc și astăzi la fel ca atunci și îl revăd când închid ochii de parcă m-aș fi întors pentru o clipă în trecut. Plănuisem să dorm pe plajă, dar nu a fost genul acela de plajă care să mă lase să închid ochii nici măcar pentru o clipă. Nu mă mai săturam să o privesc, să o simt sub tălpi, să mă întind și să o las să mă cuprindă. Serios acum, cine ar dormi într-un asemenea loc? Cine ar îndrăzni să clipească în fața unei asemenea frumuseți?

Plajă de marmură, fără nisip, doar cu pietricele, ascunsă într-o vale, la marginea unei păduri, apă de smarald, pictată în cele mai frumoase nuanțe de albastru, multă lume așa că nu te poți bucura de exclusivitate în poze. Însă te bucuri de liniște, rămâi mut în fața spectacolului naturii și te întrebi cum oare a luat naștere un asemenea loc. Rămâi cu gândul pentru că te trezește un val și îți amintește că ești acolo să simți, că nu mai e nevoie să te mai gândești la nimic, că trebuie să te detajezi de tot, să te rupi de realitate și să trăiești în acel loc de poveste puținele ore pe care le ai la dispoziție. Și te încarci cu energie din acea oază ca să pleci de acolo un alt om. Și simți schimbarea până în măduva oaselor. Îti rămâne în suflet pentru totdeauna acea frumusețe de care nu o să te mai desparți. O să te însoțească mereu, o să închizi ochii și pentru o clipă o să simți că ești acolo, deși tu ești afară în plină iarnă la sute de kilometri de acea splendoare. Creierul tău a înmagazinat suficiente imagini ca să poată să ți le proiecteze oricând peste ani și ani, suficiente încât să te convingă să te întorci acolo într-o bună zi, poate cu alți oameni ca să trăiești alte povești.

Astăzi va scriu dintr-un început de toamnă în timp ce imi beau cafeaua liniștită. E încă soare de vară și după calculele mele e 49 august. În ridic privirea din acest ecran în care îmi văd amintirile, mă uit pe fereastră și văd că sunt acasă. Tocmai am retrăit clipa în care aranjam niște pietricele de marmură pentru o poză. M-am trezit din visare atunci când a căzut una. Parcă am auzit și un val.

Revenind în iulie când am trăit toate aceste momente, vă mărturiresc că aceea este ziua pe care o retrăiesc cel mai des prin prisma amintirilor. Îmi amintesc până și gustul frappe-ului și gheața care s-a topit atât de repede. Marble Beach e o frenezie, e artă pură, e locul în care trebuie să ajungi cel puțin o dată în viață. O să înțelegi de ce.

La prânz am mers la Tavernaki, o tavernă liniștită, ascunsă pe o străduță îngustă, care m-a cucerit prin designul boem și prin servirea fructelor de mare într-o scoica imensă. Cât am căutat o scoică din aceea să îmi iau pentru acasă. Probabil acum aș fi mâncat mai multă salată, daca o serveam din scoică.

Dincolo de Marble Beach e o plajă asemănătoare cu aceasta, dar mult mai liniștită, unde ne-am retras spre seară. Am stat acolo până am rămas doar noi și ne-am bucurat de singurătate. În drumul spre casă (Skala Marion) am găsit cele mai bune măsline verzi umplute cu migdale. Spre bucuria mea, le-am găsit și în Kauflandul din Craiova la catagoria specialități grecești.

În penultima zi ne-am avântat ceva mai departe până la Paradise Beach. Nisip de aur, extrem de fin în care m-am scăldat puțin, valuri puternice care m-au scuturat puțin de lenea caracteristică sejurului pe insulă și o insuliță (whatever…o stâncă în apă, extrem de șmecheră). Aici am stat până spre seară, când am mers în Theologos să mâncăm cea mai bună carne de capră pregătita la Iatrou. Acolo am avut parte de muzica live și o priveliște grozavă asupra satului. Noaptea ne-am plimbat pe străduțele înguste și ne-am jucat cu pisicuțele.

Ultima zi am petrecut-o aproape de casă, pe o plajă superbă, unde marea era extrem de liniștită și unde am stat întinsă pe o stâncă să mă bucur de soare. Tare mi-aș fi dorit să mă întorc la Coralli după pastele acelea 4 cheese, dar am ajuns în San Antonio unde am încercat alte paste care nu se pot compara cu delicatesele de la Coralli. Și cred că am împărțit niște cartofi prăjiți cu Ocxana.

L-am rugat pe Andrei să mă ajute cu bagajele și i-am dat o plasă.

  • Moaa, dar ce ai aici? Pietre?
  • Nu, acolo am nisip de pe fiecare plajă. Pietrele sunt în rucsac.

La întoarcere am dormit aproape tot drumul. Îmi amintesc că m-am trezit când eram prin Bulgaria și era furtună. Era o ceață atât de densă încât nu se vedea nimic la un metru în față, iar ștergătoarele nu mai făceau față. Am închis ochii imediat și am adormit la loc ca să nu simt pericolul. Când m-am trezit iar eram deja în București și apăruse soarele.

Mi-a plăcut Thassos la nebunie. Marble Beach, priveliștea de la Vila Skala Marion și pastele 4 cheese de la Coralli mi-au dus vacanța la superlativ.

26 Comments Posted

  1. Eu am fost vreo 4 ani in Thassos. Este insula mea preferata. Iubesc fructele de mare si acolo gasesc din belsug la preturi mici. La Giola am fost intr-o zi in care am inchiriat ATV-uri. am ajuns cu ele foarte aproape acolo si am mers putin pe jos.
    Foarte frumoase pozele, asa cum ne-ai obsinuit

  2. Superbe pozele si experienta ta 🙂 Thassos este o locatie superba cu plaje minunate iar mancarea este super 🙂 si noi primeam dupa fiecare masa desert din partea casei si la anumite taverne primeam si paine calda imediat ce ne asezam la masa!O locatie ce trebuie vizitata!! Pupicei dulci!😙😙😙

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. 6 taverne din Thassos locul 1 pe TripAdvisor – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*