Am stat o zi întreagă la DVG Costinești ca să înțeleg de ce este în topul preferințelor turiștilor

Pe la amiază, soarele mi-a purtat pașii spre DVG, ziua următoare mi i-a purtat ploaia. Puteam să mă retrag oriunde, dar am alergat de la Epavă până în capătul celălalt al stațiunii doar pentru a sta într-un loc care îmi e drag. Și nu știu ce îmi place mai mult pentru că e o combinație incredibilă de aspecte faine care mă fac să mă pierd cu orele pe acolo.

Mi-am ascuns acolo poveștile ultimelor 3 veri, am fost și singură la masă și cu prietenii, și doar ca să mănânc, dar și să mă bucur de atmosferă, am fost și cu agenda și cu laptopul, mi-am făcut planuri și planificări, mi-am făcut și câțiva prieteni la care mă reîntorc an de an. Am experimentat fenomenul DVG în toate combinațiile posibile și am tras câteva concluzii după ce am înțeles cu adevărat de ce acest restaurant se află în topul preferințelor turiștilor.

1. Design interior

Locul în sine nu are nicio treabă cu Costineștiul sau cel puțin cu imaginea de ansamblu pe care o oferă stațiunea, pare rupt de Costinești și totuși e cel care îi ridică potențialul extrem de mult. E un fel de ”Earth without art is just Eh”. Cam așa și Costinești fără DVG. Și nu cred că doar eu sunt de aceeași părere, însă aștept cu nerăbdare să mă contrazică cineva. 

2. Atmosferă

Îmi place mult ca după multele ore petrecute în agitație să mă retrag într-un loc liniștit, cu muzică bună, în care timpul se scurge în propriul lui ritm, fără să îi mai pese de regulile clepsidrei. Are un vibe aparte care mă ține acolo cu orele și mă face să mă simt într-o vacanță internațională. Ah, locul are nevoie de un hashtag propriu #DVGvibes. Dacă îl folosiți o să vă urmăresc cu drag și o să mă bucur de postările voastre.

3. Muzică

Ah, dacă tot am vorbit despre muzică mai devreme trebuie să recunosc că mi-am regăsit playlist-ul acolo și de câteva ori, după ce am plecat, m-am întors din drum pentru încă o melodie.

4. Servire impecabilă

Am o problemă cu oameni sictiriți, plictisiți de viață care mai și reușesc să îți transmită o stare aiurea când tu vrei doar să te bucuri de o cafea bună. Îi știți și voi că i-ați întâlnit prin atâtea localuri. În schimb aici, personalul îmi zâmbea mereau, toți erau atenți la detalii și roiau ca niște furnicuțe. I-am studiat cu atenție, am fost atentă la toate mișcările lor, m-au câștigat. Am prins drag de ei, i-am oprit să mai povestim puțin, ne-am împrietenit și pentru ei o să mă întorc în august. Îmi amintesc și acum seara în care l-am cunoscut pe Claudiu. Eram singură la masă, scriam un articol și el se tot lua de mine că mi se răcește mâncarea. În plus de asta, mereu mi-a făcut recomandări delicioase. Maria m-a întrebat cum mă simt acolo, cât mai stau în Costinești, pe unde mai călătoresc. Chiar a știut să creeze o legătură cu mine, acea legătură care mă va face să revin. ”A fost pe gustul tău?” a fost întrebarea care a reușit să mă dea pe spate. Mulțumesc, Cosmin! Mi se pare mie sau pe aici chiar se pun clienții pe primul lor și modul în care se simt? Eu m-am simțit de milioane și trebuie să îi felicit pentru toți acești oameni care au pus o cărămidă solidă la templul experienței mele și să îl felicit pe Alex că știe ce oameni să aleagă. Povesteam cândva despre User Experience, aici găsiți cel mai bun exemplu în acest sens. 

5. Mâncare extraordinară

Am lăsat pe ultimul loc mâncarea pentru că aici gusturile sunt împărțite. Poate domnul cu cămașă albă ar fi vrut friptura mai în sânge sau doamna cu breton ar fi vrut mai mulți tăieței în supă ori desertul a fost prea dulce pentru copilul răsfățat de la masa alăturată. Răsfățata de mine a fost chiar mulțumită. Chiar mi-au pus extra miere în limonadă că deh, mie îmi place mai dulce. Trebuie să laud supa cremă de legume și pastele, și rața cu varză și cartofii wedges și papanașii și tortul cu banane și înghețată și coastele cu sosul acela delicios și ceaiul de fructe de pădure și mierea pe pâine prăjită (că mi-au satisfăcut poftele de copil uitat în ploaie).

Toate complimentele bucătarilor!

Când o să revin o să țin un toast pentru oamenii minunați de acolo care au știut să transforme o simplă cină într-o adevărată experiență, care m-au făcut să mă simt acasă și care îmi oferă atâtea motive să mă întorc.

Mai în glumă, mai în serios, am zis că data viitoare o să îmi instalez un cort pe terasa lor. :))


CITEȘTE ȘI:

  1. De ce am ales Summer DVG Costinești

  2. Ce merită încercat în Costinești

  3. SummerCamp cu S de la Superlativ

  4. Costinești e cu și despre prieteni

  5. Un SummerCamp fără perdea

  6. Jurnal de august – 7 lecții pe care le-am învățat vara aceasta

  7. Costineștiul e mai mult decât ceea ce pare

  8. Mă întorc în Costinești | Summer Vibes

  9. Cum se creează Synergia în Costinești?

18 Comments Posted

  1. Câte amintiri îmi trezește Costineștiul…(și cred că nu sunt singura). Sfârșitul liceului a însemnat și sfârșitul verilor la Costinești, iar de atunci au trecut 10 ani. Deci îi pot considera mulți. :))

    • Ohoo chiar că mulți. Eu nu reușesc să mă las de Costinești oricât aș încerca și oricâte promisiuni mi-aș face. Mereu îmi fac un prieten nou pe acolo căruia să îi promit că revin ”luna viitoare”. Acum mă bate gândul să asist la închiderea sezonului la DVG așa să le fiu ultimul client.

  2. Eu n-am mai ajuns in Costinesti de cativa ani buni. Inca ma zgarie pe retina amintirea dezastrului de pe straduta aia de ducea la plaja… Dar tu ai scris tare frumos!

3 Trackbacks & Pingbacks

  1. Mă întorc în Costinești | Summer Vibes – Olteancă în Deplasare
  2. Jurnal de august – 7 lecții pe care le-am învățat vara aceasta – Olteancă în Deplasare
  3. Cum se creează Synergia în Costinești? – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*